Mare sărbătoare la Liceul Teoretic „George Pop de Băseşti” din Ulmeni

În oraşul maramureşean Ulmeni a avut loc întâlnirea colegială de 62 de ani de la absolvirea Şcolii Pedagogice Normale din Cluj. Manifestarea s-a întins pe două zile, în Ulmeni şi Băseşti, şi a fost o întâlnire de suflet, bucurie şi iubire. Profesorii şi profesoarele din Ardeal, între care şi trei din Maramureş, au venit la această vârstă înaintată să se revadă şi să se bucure de prezenţa fiecăruia dintre ei.

Manifestarea culturală de mare înălţare sufletească a fost dedicată Centenarului Marii Uniri şi s-a desfă­şurat la Liceul Teoretic „George Pop de Băseşti” din Ulmeni. Coordonatorul evenimentului a fost profesor pensio­nar, Georgeta Cedică Robu, iar gazdă, Aurora Puşcaş, directorul Liceului din Ulmeni.

Am plecat spre Ulmeni pe o căldură obositoare. Geamurile maşinii au fost coborâte de tot, iar curentul s-a dovedit a fi unul de aer cald, înăbuşitor. Drumul prin Ţara Codrului a fost deosebit de frumos, cu localităţi vii, ce se dezvoltă văzând cu ochii, la Ariniş, Fărcaşa, Gârdani. În Ulmeni am ajuns de parcă am avut o călătorie în cuptorul soarelui ce ardea sus pe cer. Am găsit liceul uşor, se vede de departe, o clădire im­po­zantă, curată, cu un gazon impecabil. La intrarea în unitatea de învăţământ erau elevi ai liceului îmbrăcaţi în haine populare ce ne-au însoţit la etajul doi, în Aula liceului, locul în care urma să se desfăşoare manifestarea.
Am rămas impresionaţi de clădire, de modul în care se prezintă acest liceu. Săli de studiu aranjate cum nu am mai văzut, culoare curate, cu covoare şi decoraţiuni potrivite. Aerul răcoros a surprins, semn că există peste tot aer condiţionat. Invitaţii nu erau încă sosiţi, se aflau la Sfânta Liturghie.
Rând pe rând, oaspeţii au sosit la liceu şi cu o oarecare greutate au urcat în frumoasa Aulă a liceului.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de Aurica Puşcaş.
„Evenimentul de astăzi se desfăşoară datorită doamnei profesoare Georgeta Cedică Robu şi are o semnificaţie mul­tiplă. Se sărbătoreşte a 62-a aniversare de la absolvirea Şcolii Pedagogice nr. 2 din Cluj-Napoca. Absolvenţii promo­ţiei 1956. În afară de acest emoţionant moment avem o altă surpriză, lansarea a două volume realizate, pregătite de doamna profesoară Robu. Unul dintre volume este dedicat profesorului Adrian Daicoviciu şi cuprinde articolele pe care profesorul le-a publicat în revista «Steaua», cu o prefaţă excepţională scrisă de profesorul dr. Teodor Ardelean. Îi mulţumim doamnei Cedică Robu că în acest an al Centenarului a reuşit să ne ofere această carte deosebită. Al doilea volum este o culegere de cântări ortodoxe bisericeşti.
Toate aceste evenimente se desfăşoară în cinstea Centenarului Marii Uniri. Trebuie să fim fericiţi că astăzi, împreună cu normaliştii de la Cluj-Napoca, sărbătorim Centenarul Marii Uniri la Liceul Teoretic «George Pop de Băseşti» din Ulmeni.
Mă duc cu gândul în timp şi mă gân­desc că acum 62 de ani, anul în care
m-am născut, cu cât elan şi cu cât en­tuziasm am pornit această promoţie, câte vise s-au împlinit de atunci, câte destine au fost ctitorite şi s-au deschis spre cunoaştere, spre frumos, spre izbândă.
Dumnezeu să-i binecuvânteze cu sănă­tate! Le mulţumesc celor care au organizat această frumoasă manifestare, au reuşit să dovedească că ne încadrăm perfect în ceea ce spunea străbunicul meu pe linie maternă, George Pop de Băseşti: «Cel mai bun prieten al omului este conştiinţa. Aceasta nici nu ne linguşeşte, nici nu ne minte, ne arată aşa cum suntem!». Faptele de astăzi şi cele care au precedat ziua de astăzi ne arată că noi cinstim aşa cum se cuvine gloria înaintaşului nostru, gloria celui care, 60 de ani din viaţă i-a dăruit pentru înfăptuirea Marii Uniri”, a spus Aurora Puşcaş, în aplauzele celor din sală.

Tot în aplauze a luat cuvântul organizatorul manifestării, profesor pensionar Georgeta Cedică Robu.
„Cine îşi slujeşte neamul şi aşteaptă recunoştinţă şi laudă din partea lui îl slujeşte degeaba. Nu pentru laude trebuie să o faci, ci pentru ca neamul să prospere şi să ajungă cât mai sus.
Aşadar, eu dacă fac ceva nu o fac pentru a primi laude sau ca să mi se pomenească numele, ci pentru că aşa am fost crescută în familia mea şi pentru că doresc ca ţara aceasta şi poporul să trăiască tot mai bine. Îmi doresc să apuc să văd că lucrurile intră, cât de cât, pe un făgaş normal şi bun. Chiar dacă mulţumirile se fac la sfârşitul cuvân­tării, eu o să le fac înainte. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere să trăiesc 80 de ani, să apuc Centenarul şi să fac, după puterile mele, ceea ce fac.
Mulţumesc familiei mele ce mi-a stat alături la toate momentele şi intenţiile mele şi m-a sprijinit. Şi îi mulţumesc celei care se dovedeşte o demnă urmaşă a lui George Pop de Băseşti, doamna Aurica Puşcaş. Mulţumesc comunităţii în mijlocul căreia mă aflu şi în special corului bisericesc care, de 22 de ani, de la înfiinţare, m-a înţeles, m-a acceptat cu bune şi cu rele şi am mers înainte! Avem 22 de ani de activitate. Le mulţumesc celor care fac muncă de mecenat, în anonimat, fără ca lumea să ştie, mulţumesc domnului Tămăşan Alexandru de la Oarţa de Sus, cel care sprijină acţiuni culturale pentru popor. M-a ajutat, material, să scot cele două cărţi pe care le-am prezentat aici, de fapt sunt trei.
De ce ne aflăm astăzi aici? Am venit să ne gândim câteva momente la străbunii noştri, aşa modest, aici, acum, şi să avem convingerea că acolo de Sus, de unde sunt ei, ne privesc cu mare bucurie şi cu mare drag. Să ştie şi ei că nu au tremurat degeaba în căruţe, pe frig, mergând la Alba Iulia să înfăptuiască Marea Unire.
Noi, urmaşii, ne aducem aminte de ei şi îi cinstim cum se cuvine.
Noi, promoţia 1956, cei mai destoinici normalişti clujeni din 1999, prin graţia colegului, profesorul Ioan Săcăleanu am început să ne întâlnim din nou anual, după o pauză de 20 de ani. Acolo am hotărât să ne întâlnim anual. De atunci ne întâlnim anual.
Anul trecut, la întâlnirea din Cluj ne-am dat seama că 2018 este anul Cente­narului şi am decis să venim în Mara­mureş. Aşa ne-am hotărât să venim la Ulmeni, că e Băseştiul la doi paşi şi vom merge la George Pop de Băseşti”, a povestit emoţionată profesoara Geor­geta Cedică Robu.

Au fost momente de emoţie reală în care ochii normaliştilor din Cluj s-au umezit şi lacrimi rebele s-au scurs pe obrajii brăzdaţi de vremuri. Au mai vorbit dintre cei prezenţi, profesori, dar şi un consilier local care a adus salutul autorităţilor din Ulmeni.
După cuvinte şi emoţii au urmat versuri şi cântece patriotice.
Corul dirijat de Georgeta Cedică Robu a interpretat cu mult har cântece patriotice şi cântece bisericeşti, iar elevii de la liceu au recitat versuri de pus pe suflet. Au fost momente deosebite, iar după terminarea manifestării s-au făcut fotografii ce vor fi puse în ramele fiecăruia, între ramele sufletului, inimii şi rama de pe birou.

În ziua care a urmat a avut loc o vizită în localitatea Băseşti, comună aflată în vecinătatea oraşului Ulmeni. Întâlnirea normaliştilor clujeni a avut loc la Casa Memorială „George Pop de Băseşti”. La ora 10, înainte ca soarele generos să înceapă să ardă, microbuzul cu profesorii pensionari s-a oprit la Casa Me­morială. Lângă microbuz a oprit maşina primarului comunei, Ioan Călăuz. Acesta a venit însoţit de soţie. Tot atunci a sosit şi familia Puşcaş.
Oaspeţii clujeni au vizitat Casa, au cerut explicaţii, au făcut fotografii, iar la final, Aurica Puşcaş a scris un text emoţionant în cartea de onoare a Casei Memoriale. Toţi participanţii au semnat în cartea de onoare.
De la Casa Memorială s-a mers la Ci­mitirul unde este înmormântat George Pop de Băseşti. Cimitirul este închis, iar aici sunt înmormântate şi alte perso­nalităţi, militari, familii de la începutul secolului trecut. La mormântul lui George Pop de Băseşti, primarul Ioan Călăuz a vorbit despre marele om de stat, despre importanţa politicii pe care George Pop a dus-o în anii premer­gători Marii Uniri.
Primarul maramureşean le-a arătat oaspeţilor culmea de pe care se trăgea în momentul înmormântării lui George Pop. Era o mitralieră a trupelor lui Bela Kun ce trăgea asupra cortegiului fune­rar. „A fost o minune. Nimeni nu a fost atins de gloanţele duşmanului şi au venit toţi la înmormântarea lui George Pop de Băseşti”, a spus Ioan Călăuz.
După acest moment emoţionant, s-a plecat la Biserica de pe deal, acolo unde George Pop de Băseşti a avut o grădină, o livadă şi de unde armata lui Bela Kun a tras asupra celor din Băseşti.
Drumul până acolo este bun, asfaltat, iar intrarea se face printr-o poartă de lemn în stil maramureşean. Biserica este pe un deal, cel mai înalt din zonă. Este linişte deosebită. În apropierea Bisericii se află Teiul sub coroana că­ruia s-au luat marile decizii politice ce au dus la Marea Unire. Teiul are peste 270 de ani şi este unul dintre cei mai renumiţi arbori seculari din România. La George Pop de Băseşti, în acei ani premergători Marii Uniri au venit cei mai importanţi oameni de stat din România şi au pus la mare rânduială mişcările politice ce au fost făcute.

Oaspeţii de la Cluj au vizitat domeniul, atât cât au putut, după care au asistat la Slujba din Biserică, fiind mare sărbă­toare (Schimbarea la Faţă). După slujbă s-au făcut fotografiile de final, iar clujenii au plecat spre casele lor cu un sentiment deosebit în suflet: Maramureşul este unic, iar oamenii de seamă ai Mara­mureşului, în general, George Pop de Băseşti, în special, sunt unici!
 

„Le mulţumesc celor care au organizat această frumoasă manifestare, au reuşit să dovedească că ne încadrăm perfect în ceea ce spunea străbunicul meu pe linie maternă, George Pop de Băseşti: «Cel mai bun prieten al omului este conştiinţa. Aceasta nici nu ne linguşeşte, nici nu ne minte, ne arată aşa cum suntem!». Faptele de astăzi şi cele care au precedat ziua de astăzi ne arată că noi cinstim aşa cum se cuvine gloria înaintaşului nostru, gloria celui care, 60 de ani din viaţă i-a dăruit pentru înfăptuirea Marii Uniri”.
Aurora Puşcaş