Maramureşul şi premiul Nobel

În plin sezon al „premiului Nobel”, GAZETA de Maramureş vă propune o analiză a incursiune în viaţa şi istoria maramureşenilor care ar fi putut primi celebra distincţie, începând cu laureatul Nobel Elie Wiesel, până la un medic născut în Bârsana care a revoluţionat medicina.

Laureaţii premiului Nobel născuţi în România pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Sunt doar patru şi mai toţi au fost propuşi de statele adoptive în care şi-au desfăşurat activitatea. Iar printre cei care mai sunt încă în viaţă se numără şi Elie Wiesel. Americanul de origine română Elie Wiesel, preşedintele Comisiei Holocaustului devine „campion al păcii”, după ce Comitetul Nobel îl recompensează, în 1986, recunoscându-l ca „unul dintre cei mai importanţi lideri spirituali, în epoca în care violenţa, represiunea şi rasismul continuă să caracterizeze lumea”.

Elie Wiesel s-a născut în 1928 la Sighet, dar a suferit, împreună cu familia sa, deportarea în lagărele de concentrare naziste, unde părinţii şi sora lui au murit. Elie Wiesel şi două surori de-ale lui au supravieţuit, dar nu s-a mai întors în România, ci a plecat la Paris, unde şi-a finalizat studiile la Sorbona.

În 1958, îşi publică primul volum, „Noaptea”, o carte care cuprinde relatări despre lagărele naziste. Wiesel s-a stabilit la New York şi a devenit cetăţean american.

Există însă mai mulţi maramureşeni care ar fi putut fi laureaţi ai premiului Nobel şi alţii care aşteaptă încă celebra distincţie. Bolnavii care au suferit accidente cerebrale sau au schizofrenie vor mai avea o şansă să se facă bine cu ajutorul unui microcip menit să îmbunătăţească activitatea cerebrală. La crearea dispozitivului minune a contribuit un cercetător român de la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord, care a inventat alături de colegii lui americani un dispozitiv care va revoluţiona domeniul neuroştiinţelor.

Ioan Opriş, născut în comuna Bârsana, a realizat dispozitivul de mici dimensiuni prin care se va îmbunătăţi activitatea cerebrală a persoanelor care au suferit daune provocate de demenţă, atacuri cerebrale, schizofrenie sau chiar autism. Deşi modest, Opriş recunoaşte că traseul său profesional îl duce spre Nobel. De mic i-a plăcut fizica, iar în liceu a fost olimpic naţional la fizică. După ce a terminat facultatea, Ioan Opriş a fost profesor de fizică la un liceu din Sighetu Marmaţiei. După Revoluţie a dat examen pentru un post universitar la Facultatea de Fizică din Bucureşti, iar apoi s-a înscris la doctorat. De aici a început pentru Ioan Opriş o adevărată aventură în domeniul ştiinţei, cu rezultate şi proiecte obţinute alături de mari nume din domeniul neuroştiinţelor. După ce a fost admis la doctorat, cercetătorul a studiat neuroştiinţele şi a susţinut lucrarea despre memoriile de asociaţie ale reţelelor neuronale.

„E un domeniu care mi-a plăcut, în care s-au luat mai multe premii Nobel”, a spus cercetătorul presei. Preotul din Bârsana, Ghorghe Urda spune că: „Din Bârsana este un candidat pentru premiul Nobel şi eu sunt convins că va fi laureat. Ioan Opriş este la marea universitate de la Harvard şi are nişte invenţii extraordinare. După părerea mea, cu siguranţă va fi premiat în cel mai scurt timp, pentru că descoperirea dânsului ajută pe toţi bolnavii de Alzheimer, şi oamenii care au avut accidente vasculare. A descoperit un sistem care va face ca toate sechelele acestor boli cronice să dispară. Imediat ce am aflat de acest om, le-am spus credincioşilor în biserică despre el, pentru că promovez performanţa, şi este important ca oamenii să ştie ce valori s-au ridicat din rândul lor. Eu mă gândesc la generaţia tânără ca ei să se inspire şi să aibă repere sănătoase.

Un vecin de-al nostru, Ioan Bârsan, care a fost şeful poliţiei din Vişeu de Sus, care locuieşte în California, l-a găsit, s-au vizitat şi urmează să vină amândoi în ţară. Tatăl lui a fost din Glod, s-a născut în Bârsana şi a fost profesor la Sighet la liceul Dragoş Vodă, după care a ajuns la Cluj. Şi pentru că în perioada respectivă nu se punea accent pe oamenii de ştiinţă, a emigrat clandestin în America şi acolo s-a ridicat rapid pe picioarele sale şi a ajuns la performanţa de a descoperi nişte lucruri extraordinar de importante”.

Printre maramureşenii care ar fi putut primi un Nobel se numără şi savantul Friederich Dolezalek, născut în Sighetu Marmaţiei.

Faptul că la automobile folosim acumulatoare, că avem telefonie prin cablu, că face „raze” la spital şi multe alte lucruri intrate în firescul cotidian se datorează în mare parte acestui savant sighetean.

Friederich (Ferenc) Dolezalek s-a născut la 5 februarie 1873 la Sighet, într-o familie de ingineri de mină şi farmacişti, de la care de mic a deprins tainele meseriei. După terminarea studiilor medii în oraşul natal, la vârsta de 20 de ani se înscrie la Technische Hochschule din Hannover apoi la Universitatea din Göttingen, Germania, unde-l va avea profesor, apoi coleg şi colaborator pe Walther Nernst, laureat al Premiului Nobel pentru chimie. Interesat deopotrivă de chimie şi de fizică (teza de doctorat susţinută la vârsta de numai 25 de ani este legată de termodinamica amestecurilor omogene), în anul 1896 brevetează o invenţie care va fi folosită de Wilhelm Conrad Roentgen în dezvoltarea aparatului care-i poartă şi azi numele şi este folosit în toate spitalele din lume. 

Aparatul inventat de Friedrich Dolezalek este un electrometru-cuadrant utrasensibil, folosit printre altele la verificarea legilor lui Ohm şi la determinarea constanţei dielectrice.

Succesul invenţiei îi sporeşte elanul creativ şi în anul următor elaborează teoria acumulatoarelor cu plumb. Din anul 1900 este invitat să lucreze în cercetare la Institutul de Fizică şi Chimie din Berlin ca apoi, celebra firmă Siemens & Halske să-l angajeze pentru a dezvolta utilizarea telefoniei prin cablu la mare distanţă şi utilizarea curentului alternativ.

Începând din anul 1904 îl găsim profesor la diferite universităţi din Germania şi director al Institutelor de Fizică din Göttingen şi Charlottenburg din Berlin, unde pune bazele teoriei amestecurilor binare şi a soluţiilor saturate. Intensa activitate de cercetare a savantului sighetean nu este întreruptă nici de Primul Război Mondial, folosind perioada şi investiţiile militare pentru a pune bazele Institutului de Cercetări de Chimie, Fizică şi Electrochimie din Göttingen care-şi va deschide porţile în toamna anului 1919.

Din păcate, marele savant Friedrich Dolezalek nu s-a putut bucura prea mult de succesele institutului pentru că a murit la Berlin la 10 decembrie 1920, exact în ziua în care fostului profesor, coleg, colaborator şi prieten apropiat Walther Nernst i se decernează Premiul Nobel pentru chimie.

Apreciat şi respectat în cercurile ştiinţifice, lucrările lui Friedrich Dolezalek sunt studiate de studenţii facultăţilor de fizică şi chimie, iar invenţiile lui se află la loc de cinste în muzeele din Germania, Sardinia, Marea Britanie şi SUA, numele de Friedrich Dolezalek figurând alături de cel al localităţii natale, Sighetu Marmaţiei, în enciclopediile de specialitate din întreaga lume.