Maramureșul, pe harta criminalității din România

Infracțiuni cu violență, crime șocante, jafuri armate în miezul zilei și polițiști uciși în secția de poliție. Nu, nu sunt scene dintr-un film de acțiune ci, din păcate, scene din viața cotidiană a județului nostru. O altă față sumbră, dură, a Maramureșului, care ne-a adus, la nivel național, o cele­britate nedorită. Treziți din șoc și ui­mire, maramureșenii se întreabă retoric „când și cum a devenit județul nostru un fel de vest sălbatic al României?”. Și, mai ales, a fost întotdeauna așa?

Răspunsul e sumbru: da. Cel puțin, așa arată statistica și rata criminalității (numărul de persoane condamnate definitiv la 100.000 de locuitori). În ultimele decenii, județul nostru a avut mereu o rată a criminalității ridicată. Unii specialiști spun că e un atribut al județelor de graniță. Dar există și excepții. Pe ani, trendul a fost o vreme crescător, apoi a scăzut sensibil. În urmă cu 20 de ani, în 1998, se înregistrau 550 de condamnări la 100.000 de locuitori. Apoi, în 2016 de exemplu, rata criminalității a fost de 215 condamnări la 100.000 de locuitori, cifră care a poziţionat județul Mara­mureș pe locul 8 în clasamentul na­țional.
După anul 2000, apogeul a fost atins în 2013, când în Maramureş erau 344 de condamnaţi la 100.000 de locuitori. Și totuși, dincolo de statistici, realitatea e ceva mai sumbră. Mai ales că numărul infracțiunilor e mare, deoarece nu toți infractorii sunt prinși și condamnați... Sau cel puțin nu în foarte scurt timp.
Știrile cu infracțiunile din Maramureș au zguduit în ultima vreme întreaga țară. Toată lumea a auzit despre fetița de 5 ani violată și ucisă, despre jaful armat de la o bancă din Baia Mare, dar pe lângă acestea au mai fost în ultima vreme crime (este celebru episodul când un om a fost aruncat de pe pod în Săsar) și extrem de multe tâlhării. Îngrijorător este că tot mai mulți oameni ajung să nu se mai simtă în siguranță, pentru că infractorii sunt încă liberi. Iar unii înarmați. Autorii ultimului jaf armat sunt încă neiden­tificați, violatorul-criminal este încă în libertate, hoții de buzunare își fac vea­cul liberi prin oraș în timp ce instituțiile care trebuie să rezolve aceste probleme își completează rapoarte de bilanț în care își explică activitatea pe zeci de pagini cu evenimente de genul Școala altfel, vizite și fel de fel de parteneriate care nu fac nici cât o ceapă degerată. Ciudat e că, deși în cazul fetiței violate și ucise au fost mobilizaţi 50 de specialiști, deocamdată probele ADN și celelalte probe luate de la fața locului nu sunt concludente și că sunt inutile pentru identificarea făptașului. Toate autoritățile statului plătite din bani pu­blici - procurori, servicii secrete, poli­țiști -, nu sunt în stare să identifice un criminal care se presupune că ar face parte dintr-o comunitate relativ redusă? Când, mai mult, crima a fost una spontană, greu de crezut că făptașul a premeditat acțiunea și și-a ascuns urmele. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă era vorba de un criminal care plănuia crima, ascundea urmele și cadavrul? Sau, Doamne-ferește, de un atentat terorist?
Din păcate, instituțiile statului s-au obișnuit să funcționeze doar pe bază de delațiuni, iar făptașii sunt prinși doar dacă sunt „pârâți” de cineva. Uneori, chiar dacă sunt identificați, nu se pot lua măsuri împotriva lor, din lipsă de probe... omologate.
În urmă cu aproximativ un an s-a furat un telefon din vestiarul de la Sala Sporturilor din Baia Mare, hoțul a fost identificat pe camerele video, însă păgubitul nu a primit niciun ajutor din partea autorităților pe motivul absurd că acele camere nu erau omologate. Deci, nici măcar atunci când există probe, oamenii legii nu-și fac datoria.
Mai mult, barurile sunt pline de minori, iar cluburile și școlile sunt oaze de îmbogățire pentru furnizorii de droguri. Un fost agent de pază ne-a povestit îngrozit că a văzut la un club, fete de 15 ani scoase din club semiconștiente din cauza drogurilor și duse pentru abuzuri sexuale. Din spirit civic a vorbit cu cineva îndreptățit să facă descinderi și anchete, dar pentru că s-a temut să dea cu subsemnatul de frica patronului clubului și a distribuitorilor de droguri, tot episodul a trecut ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar verificări nu s-au făcut niciodată.
Mai nou, Baia Mare a devenit și „raiul” hoților de buzunare. În ultimele două luni am auzit cel puțin 5 cazuri de femei singure atacate în spatele blocurilor sau la intrarea în scările de bloc pentru a li se fura poșetele. Singurul lucru pe care l-au putut face a fost să „bată toba”, să se disemineze metoda de lucru: „aveți grijă când intrați în bloc, că este posibil să vi se arunce o haină pe cap și să vi se fure poșeta!”. Iar ca să vă dați seama de câtă încredere au cetățenii în oamenii legii vă spunem că cineva din inter­secția bulevardelor Traian cu Repu­blicii din Baia Mare, a găsit un portofel cu acte aruncat pe un garaj, dar a fost sfătuit de vecini să nu-l ducă la proprie­tarul care stătea la două blocuri distan­ță, pentru că într-un caz similar, cine a dus actele furate a devenit principalul suspect și dus la anchetă. Așa că se dezumflă povestea cu „facerea de bine”.

De asemenea, băimărenii se plâng că sunt urmăriţi și jefuiți după ce scot bani din bancomate. Cea mai celebră zonă cu astfel de probleme este zona Semi­lună, unde tâlharii acționează în grupuri extrem de bine organizate, astfel încât oamenii nici măcar semnalmentele hoților nu le pot da, știind sigur doar faptul că au rămas fără banii tocmai scoși din bancomat.
După ce am discutat cu paznicul unei firme din zona Combinatului din Baia Mare ni s-a întărit convingerea că oamenii legii nu-și fac treaba poate și din frică. El ne-a spus că la un moment dat cineva a fost înjunghiat în stația de autobuz, doar că vinovatul l-a pus pe un minor să ia fapta asupra lui. Copilul a dispărut cam o săptămână, după care a fost adus înapoi acasă de autorități, că deh, ce să facă cu el. „Ăștia bagă cuțitul în tine fără nicio problemă!”, spunea, îngrozit, paznicul. Tot el ne-a spus că un coleg de-al său a început să se bată cu un hoț pe care l-a prins în incinta firmei pe care o păzea. În încăierare, paznicul i-a rupt mâna hoțului, după care a fost dat în judecată și și-a pierdut locul de muncă plătit cu salariul minim pe economie. Și revenind la ideea despre faptul că autorităților le este frică să ia măsuri, considerăm că este elocventă relatarea aceluiași paznic: „În ziua când a fost violată și omorâtă fetița de 5 ani, toți cei din zonă jucau fotbal între blocuri. Din experiență știu că atunci pot sta liniștit, că nimeni nu în­cearcă să sară gardul să fure din incinta pe care o păzesc. Pe la 3 după-masă, meciul s-a întrerupt brusc și s-a făcut liniște. Abia după vreo oră am văzut că apare o mașină de poliție și apoi s-a anunțat că o fetiță a fost violată și omorâtă.” Și atunci vine întrebarea firească: chiar să nu știe nimeni ce s-a întâmplat și cine este vinovatul?
Ne întrebăm la modul cât se poate de firesc: cum arată oare rapoartele către București ale serviciilor de informații cu privire la evenimentele strigătoare la cer care se petrec în județul nostru? Dar suntem siguri că în momentul în care cei în cauză vor citi aceste rânduri, nu se vor gândi că trebuie să ia măsuri împotriva infractorilor și incompetenței, ci îi va preocupa mai degrabă ce ne-a determinat să scriem despre ei.
Oricum, dacă lucrurile vor continua în felul acesta, în curând pe harta turistică va apărea Maramureșul și ca obiectiv preferat de infractori, nu de alta, dar aici orice faci nu ești prins. În schimb, organele abilitate nu se dau în lături să ia atitudine ca și în cazul bătrânei din Săliștea de Sus care a fost băgată la închisoare pentru că a smuls țărușii puși de un executor judecătoresc.
Vai de capu’ nost’!
 

Harta criminalității din Maramureș

Potrivit datelor Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș, există câteva localități din județul nostru care au fost încadrate ca având o rată a criminalității ridicată. Pe primul loc se află municipiul Baia Mare, cu o rată a criminalității de 3.913%; pe locul doi, Sighetu Marmației, cu 480%; pe locul al treilea, Vișeu de Sus, cu 431%; pe locul patru, Borșa, cu 348%, iar pe locul 5, la egalitate, Baia Sprie și Târgu Lăpuș, cu 149%. La polul opus se află câteva localități din mediul rural care au rata criminalității zero: Dumbrăvița, Strâmtura, Coaș, Coltău, Botiza, Poienile Izei, Asuaju de Sus, Ardusat, Băsești, Băița de sub Codru, Bicaz, Oarța de Sus, Gârdani, Sălsig, Bistra, Bârsana, Desești, Giulești, Călinești, Oncești, Câmpulung la Tisa, Rona de Jos, Sarasău, Cupșeni, Cernești, Băiuț, Groșii Țibleșului, Vima Mică, Remetea Chioarului, Cicârlău, Şişeşti, Vadu Izei. 
 

Cifre

Topul celor mai periculoase județe din România cu un coeficient ridicat de criminalitate
1. Bucureşti - 967.99%
2. Constanţa - 200.94%
3. Iaşi - 197.44%
4. Cluj - 176.18%
5. Timiş - 157.84%
6. Prahova - 154.20%
7. Braşov - 142.11%
8. Maramureş - 116.34 %
9. Bacău - 109.06%
10.  Hunedoara - 102.94%.
 

În anul 2017, pe raza judeţului s-au înregistrat 9 infracţiuni de omor (6 în mediu urban și 3 în mediu rural) şi  9  infracţiuni de tentativă la omor (toate în  mediul urban). Toate au fost soluţionate prin identificarea autorilor şi declinarea cauzelor către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş.

Şi infracţiunile contra patrimoniului se află pe un trend descendent, pentru al treilea an consecutiv, fiind sesizate cu 4,6% mai puţine în 2017 decât în anul 2016. Dintre acestea, furturile, care reprezintă 62%  din totalul infracţiunilor de acest gen, s-au redus cu 3%. În anul 2017 cele mai multe furturi sesizate au fost cele din locuinţe şi din societăţi comerciale, dar în scădere faţă de 2016. Se remarcă totuşi o creştere a furturilor din autoturisme şi a furturilor din buzunare/poşete/genţi, pentru informarea populaţiei fiind
derulate activităţi preventive în acest domeniu.
De asemenea, poliţiştii de investigaţii criminale au efectuat cercetări pentru identificarea autorilor a 68 de  tâlhării, 851 de distrugeri şi 292 de înşelăciuni.
 

Statistic, în anul calendaristic 2017 au fost sesizate mai puţine fapte penale în incinta şi zona adiacentă unităţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar. Astfel, au fost sesizate 33 de infracţiuni (-18), din care 26 comise în incinta unităţilor de învăţământ şi 7 în zona adiacentă, cele mai multe fiind fapte de lovire sau alte violenţe şi de furt, sesizate în sălile de cursuri sau în vestiare.