Maramureșul, cutremurat de 72 de ori. Cel mai mare cutremur a fost de 6,2

Cutremurele puternice din Turcia au îngrozit întreaga lume, mai ales prin numărul de victime și de pagube materiale. De parcă nu ar fi fost de-ajuns, la câteva zile de la dezastrul turcesc, au început cutremurele din nordul Olteniei, zona Târgu Jiu. Nu a trecut o zi fără zeci de replici, iar într-o perioadă scurtă au fost câteva sute de cutremure în această parte a României. Ele au avut o intensitate, între câteva grade pe scara Richter și până la peste 5 pe această scară de măsurare a magnitudinii cutremurului. De atunci, subiectul cutremurul este în centrul discuțiilor oficiale sau mai puțin oficiale.

Sunt voci care spun că suita de cutremure din Oltenia și cele din Turcia au o legătură și că s-ar putea activa și în zona Vrancea. Se știe că se așteaptă un mare cutremur în această zonă. Desigur, sunt doar speculații și calcule care se bazează doar pe informații statistice și ale specia­liștilor în acest domeniu.
Multe emisiuni televizate au prezentat date, informații opinii și hărți ale zonelor cu risc seismologic și în România. Așa s-a văzut că și Maramureșul face parte dintr-o astfel de zonă cu risc. Partea din nordul județului, dar și Baia Mare a fost marcată cu un mic cerculeț.

Plecând de la aceste date, de la o isterie informațională și de la probleme cunoscute, am încercat să aflăm care este situația în Mara­mureș. Cât de mare este zona seismică de aici, câte cutremure se cunosc, dacă au fost pagube sau chiar victime. În aparență, o misiune destul de ușoară, doar insti­tuțiile statului funcționează, mo­ni­­torizează și are grijă de ce­tățenii plătitori de taxe și impozite, de oameni.

De fapt, s-a dovedit a fi o misiune grea, aproape imposibil de dus la capăt într-un timp scurt. Vorbim din perspectiva ziaristului care dorește să ofere informații la zi, corecte și utile pentru cetățeni, cititorii noștri.

Și o dată stabilit planul de „luptă”, ne-am pregătit să mergem pe teren. Aici a intervenit primul blocaj. De fapt, unde să mergem? Am luat la  rând instituțiile maramu­reșene și nu am avut un răspuns rapid. În acest context, primul impuls a fost să ne oprim la ISU Maramureș. Aici nu am reușit să aflăm mare lucru. Această insti­tuție se ocupă de zona cutremurelor doar după producerea acestora, în eventualitatea că sunt victime umane și pagube materiale. Ni s-a recomandat să mergem la Inspectoratul de Construcții al județului și să căutăm în arhiva Institutului Național de Fizica Pământului.

Următoarea oprire a fost la Inspectoratul pentru Construcții Mara­mu­reș. Dezastru… Acest in­spectorat, altfel foarte important pentru județ, are un spațiu la parterul și primul etaj al unui bloc de pe strada Culturii.
De fapt, sunt două chichinețe în care lucrează câte un om. Posibil să aibă și alte camere în care sunt alți angajați. Dar este un teritoriu interzis pentru „muritorii de rând”, adic[ niște ziariști amărâți.
Am întrebat cum am putea vorbi cu un șef, cineva care ne poate îndruma sau care ne poate oferi informațiile dorite cu privire la cutremurele din Maramureș.
Doamna în cauză a făcut ochii mari, mai că nu a dus mâna la gură, semn de mirare extremă. Cum să ceri astfel de informații? Ne-a trimis la București. Să solicităm aceste informații acolo. A fost rândul nostru să ne mirăm extrem. Ce treabă au ăia din București cu minunatul nostru Maramureș - plai cu flori?

Nu am primit explicații, în afară de o ridicare ușoară a umărului drept. Am plecat de acolo nedumeriți și chiar nervoși. Degeaba! Am încercat să dăm de vreun inginer constructor, că doar cei care con­struiesc imobile ar trebui să aibă informații despre zona seismică Maramureș. Au, dar nu ce ne interesează pe noi.

La APM nu sunt astfel de date, la GARDĂ, de asemenea. Ne-a rămas să căutăm cu ajutorul „domnului” net informații despre cutremurele maramureșene. Și, după căutări, nu complicate, am găsit o listă cu seismele maramureșene, dar am fi preferat o discuție cu oficiali ai statului român. O listă parțială, având în vedere că măsurători cu aparatură de specialitate se realizează de o perioadă, adică de câțiva  zeci de ani.

De la Teofil Ivanciuc, din Sighet, și alți căutători prin labirintul birocratic al seismelor maramureșene avem o listă parțială cu aceste cutremure.
Chiar dacă lista nu e completă, ne-a mirat numărul relativ însemnat de zguduiri ale pământului.

Lista seismelor
– 5 martie 1603, epicentrul în nordul Transilvaniei şi Transcarpatia, resimțit până la Kosice;
– 26 aprilie 1662, epicentrul la Baia Mare, magnitudinea estimată de 4,1;
– 9 decembrie 1781, zona Săpânţa, mag.: 4,1;
– decembrie 1783, a produs pagube la câteva case din Sighet;
– ianuarie 1784, o serie de mici cutremure au culminat cu cel din 23 ianuarie, cu magnitudinea de 4,4, care a avariat şi chiar dărâmat câteva case slabe din Sighet;
– 9 ianuarie 1790, epicentrul în Munții Gutâi şi Ţibleş;
– 31 ianuarie 1797, Transcarpatia, mag.: 4,5;
– 28 august 1800, la Borşa „s-a clătit pământul”;
– 15 februarie 1812, cutremur la Borşa urmat, în luna martie, de o serie de alte mici seisme;
– 5 ianuarie 1823, cutremur la Sighet, mag.: 5,11;
– 1826, seism cu epicentrul la Ocna Șugatag;
– 1 iulie 1829, cel mai puternic cutremur înregistrat până acum: mag.: 6,2, epicentrul fiind în zona Satu Mare;
– 1 iulie 1830, epicentrul în zona Sighet-Hust, mag.: 3,8;
– 15 octombrie 1834, mag.: 5,6, epicentrul în zona Satu Mare;
– 1844: cutremur la Sighet, cu o magnitudine necunoscută, care a demolat o serie de clădiri, avariind biserica reformată de pe care au căzut tencuielile, dezvelindu-se astfel frescele medievale;
– 21 decembrie 1859, epicentrul fiind plasat la Sighet;
– 21 decembrie 1870, Sighet, mag.: 4,8;
– 26 decembrie 1872, epicentrul în Carpații nordici, mag.: 5,1;
– 7 martie 1876, Sighet;
– 18 mai 1879, Munții Oașului, mag.: 4,8;
– 17 ianuarie 1880, epicentrul în Maramureșul de Nord, mag.: 3,8;
– 26 mai 1885, Maramureș, mag.: 4,4;
– 12 iunie 1888, Coștiui, mag.: 3,8;
– 11 martie 1893, Sighet;
– 7 octombrie 1894, Buştina (Maramureșul de Nord), mag.: 4,4;
– 1911, epicentrul în zona Sarasău-Săpânța;
– 1939, mag.: 5,1;
– 30 iunie 1978, Seini, mag.: 4,3;
– 28 martie 1979, zona Săpânța, mag.: 4,7;
– 30 martie 1979, zona Săpânța, mag.: 4,9;
– 22 septembrie 1979, Hust (azi în Ucraina), mag.: 4,3;
– 4 ianuarie 1999, epicentrul la est de Hust, mag.: 4,1;
– între 7-9 august 2001, au avut loc o serie de cutremure în zona Vişeu, cel mai puternic fiind cel din 7 august, cu epicentrul la Vişeu de Sus şi o magnitudine de 3,7, care a produs mici pagube materiale;
-15 noiembrie 2006, Beregovo (Ucraina), mag.: 3,1;
– 23 noiembrie 2006, Beregovo (Ucraina), mag.: 4,8;
– 17 decembrie 2011, Sighetu Marmației, mag.: 3,1, concomitent cu un altul, cu epicentrul aproape de Mogoșa, în Munții Gutâi, care a avut magnitudinea de 3,2;
– 15 noiembrie 2014, Vinogradov (Ucraina), mag.: 2,8;
– 19 iulie 2015, o serie de nouă mici cutremure cu epicentrul în zona de frontieră Teceu-Săpânţa, cu adâncimi de maximum 8 km şi magnitudinea de până la 3,8;
– 20 iulie 2015, alte trei cutremure în zona de frontieră maramureşeano-ucraineană, magnitudinea maximă fiind de 3,2;
– 26 ianuarie 2017, cutremur în Maramureș, regiunea Satu Mare, 2,6 grade scara Richter (facem mențiunea că și Halmeu – Turulung – Gherța Mare – Turț – Tarna Mare figurează la același nivel cu cea din jurul municipiului Sighetu Marma­ției);
-14 noiembrie 2020, magnitudinea 2,2 grade pe scara Richter,
seismul s-a produs în raionul Vynohradiv din Ucraina, iar epi­centrul se află la (aproximativ) egală măsură de municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației, aproximativ 60 km.

Cam atât am aflat despre situația cutremurelor maramureșene. Pe măsură ce vom avea mai multe date și informații, le vom publica. Dincolo de situația de la noi, avem o țară cu multe probleme seismice. Din păcate, se pare că nu există și specialiști pe măsura vremurilor. Din emisiunile televizate în care au fost mai mulți astfel de specialiști, a părut că unii sunt cam în afara problematicii. În fine, am mai primit o serie de date despre cutremure, informații interesante și pe care le prezentăm cititorilor noștri.

România este o țară cu potențial seismic ridicat, aspect evidențiat de studiile de hazard seismic şi de prevederile codului de proiectare seismică P100. Practic, în orice moment se poate produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în zona seismică Vrancea, la adâncimi între 60 şi 180 de km. Şi această zonă nu este singura în care pot avea loc cutremure cu potențial distructiv.

Cele mai mari cutremure se produc cu majoritate în zona Vrancea (în număr foarte mare la adâncimi intermediare), dar și ]n alte zone crustale precum Făgăraș - Câm­pulung, Banat, Shabla și Crișana-Maramureș. Cutremure de adân­cime intermediară au loc doar în zona Vrancea; acest tip de cutremure este foarte periculos când magnitudinea este mare, deoarece, din cauza modului de propagare a undelor seismice, se pot genera efecte distructive pe o suprafață foarte extinsă (de până la câteva sute de km depărtare). Cutremurele crustale (de suprafață) pot provoca distrugeri considerabile în zona epicentrală, chiar și la magnitudini medii (5-6), dar atenuarea rapidă a undelor seismice face ca zona afectată să aibă dimensiuni mai reduse.

În ultimii 500 de ani, se poate constata că au avut loc aproximativ
2-3 cutremure majore pe secol în zona Vrancea - la diferențe de la câțiva ani, la câțiva zeci de ani. Statistica tinde de cele mai multe ori să nu funcționeze într-un domeniu imprevizibil și complex precum seismologia. În plus, nimeni nu poate garanta că Pământul, o Planetă în continuă trans­formare, se va comporta la fel în următoarele zeci sau sute de ani. Cele mai mari magnitudini înregistrate sau estimate pentru zonele seismice principale din România, precum și numărul total de cutremure aparținând acestor zone au fost publicate pe site-ul INSP. De acolo am aflat că, în regiunea Crișana-Maramureș, au fost circa 72 de cutremure.

Cel mai mare, după cum am arătat și mai sus, s-a produs în 1 iulie 1829 și a avut magnitudinea de 6,2, la adâncimea de 35 de kilometri. Cea mai veche referință a unui cutremur ce a avut loc pe teritoriul actual al României este pentru un cutremur din anul 455. Cel mai vechi dintre cutremurele cu dată certă este cel din 29 august 1471. Există și referințe cu privire la tsunamiuri provocate de cutremure în Marea Neagră.  
În așteptarea unui cutremur major, unul dintre cele mai importante lucruri de făcut este evaluarea și consolidarea (sau demolarea) clădirilor vulnerabile seismic. Astăzi este suficient să vedem starea clădirilor vechi - multe de patrimoniu, din București dar și din alte orașe precum Buzău, Focșani, Iași, Galați, Brăila, Constanța sau Craiova pentru a înțelege cât de mare este problema vulnerabilității seismice.
Scenariul de cutremur din zona Vrancea (cu Mw între 7,4 și 8,1, la 90 - 110 km adâncime) mențio­nează la nivel național efecte puternice în 31 de județe și în Bu­curești, un număr maxim de clădiri rezidențiale grav avariate de peste 350.000 și un număr maxim de persoane grav rănite sau decedate de peste 45.000. În București, numărul de clădiri rezi­dențiale grav afectate ar putea fi între 838 și 33.569, incertitudinile inerente din procesul de calcul trebuind luate în considerare. Foarte puține clădiri au fost expertizate individual în ultimii 30 de ani și încadrate în clase de risc seismic. Și mai puține au fost consolidate.

În ceea ce privește zona Mara­mureș, Baia Mare, am avut discuții despre siguranța clădirilor. Probabil vom reveni cu un material pe această temă. Putem spune legat de acest subiect o chestiune interesantă. Până în urmă cu ceva ani, zona Baia Mare era încadrată în zona 6 de risc. În traducere, construcțiile realizate nu aveau condiții importante pe linie seismologică. Apoi, legislația în domeniu a fost modificată și Baia Mare a ajuns în zona 7, ceea ce presupune că imobilele trebuie să fie construite ținând cont de aceste condiții de rezistență la un cutremur mai mare. Încă nu știm cum se prezintă blocurile și casele construite în anii trecuți. Suntem în proces de documentare și, în funcție de rezultate, probabil vom reveni cu un alt material.