Maramureșul are performanțe și la canto clasic

Toată lumea știe că maramureșenii sunt oameni talentați, însă când auzi de performanțe pe domeniul canto clasic, parcă nu poți trece acest lucru cu vederea așa ușor. Sara Mihali s-a întors de curând de la Timișoara cu premiul II la Olimpiada Națională de Muzică, clasându-se la diferență de un punct de premiul I. Tocmai pentru că încurajăm valorile și pentru a arăta că există și tineri care ne fac să fim mândri, ne-am oprit asupra poveștii elevei din clasa a XII-a de la Liceul de Artă din Baia Mare.

„Toată viața mi-am dorit să fac muzică. Primele clase din școala primară mi-au fost mai grele pentru că nu m-am îndreptat de prima dată spre Liceul de Muzică, ci spre Școala Octavian Goga, dar, oricum, nu regret nimic din perioada respectivă pentru că a fost o perioadă strălucită în care învățătoarea mi-a pus bazele cele mai solide pentru a fi pregătită încă de pe atunci pentru viață. Apoi, în clasa a V-a, am dat un test și am intrat la Liceul de Artă din Baia Mare. Am început nesigură o perioadă cu chitara, după aceea instrumentul al doilea a fost pianul. Simțeam că pot mai mult și că doresc mai mult și din primul an de liceu am intrat la Canto clasic.
Întâlnind-o pe profesoara Mihaela Bob, și având o clasă frumoasă de artiști, cu elevi care cântă la flaut, la vioară, care fac percuție, mulți câștigând premii importante sau ajungând la Olimpiada Națională, am pornit pe drumul acesta al muzicii clasice”, povestește Sara Mihali.
Ea vorbește cu emoție despre anii de liceu: „Una dintre piesele mele favorite este aria Mariei Donizetti, pe care am cântat-o de câteva ori pe scene ale unor licee de artă din țară, iar lucrarea mea de atestat este legată de această arie, pentru că personajul din operă își ia rămas bun și pleacă dintr-o cazarmă militară, unde a fost crescută de către niște soldați, prietenii ei dragi, și își ia zborul în lume. Cam așa este și viața mea în liceu. Acum sunt pe punctul să ies din această «cazarmă», care m-a pregătit serios pentru muzica clasică, și doresc să fiu studentă la Conservatorul din București, din toamna acestui an.
Este un an plin de emoții. Sfârșitul acesta parcă aș vrea să-l întârzii ca să fie cât mai departe, pentru că ne-am format ca într-un fel de familie. Ca și pentru orice generație, emoțiile de sfârșit de liceu sunt greu de depășit.
Mă gândesc că în cei patru ani de liceu m-am șlefuit destul de bine pentru a putea urma o carieră muzicală”, spune tânăra artistă.
Impresionant este că Sara Mihali își urmează drumul, chiar dacă i s-au oferit ocazii să facă bani dacă s-ar abate puțin de pe cale: „Niciodată nu am făcut compromisuri. Deși am un unchi violonist care mi-a făcut nenumărate pro­puneri să cânt în grupul lui la nunți, de unde să primesc bani, eu am refuzat pentru că am considerat că muzica pe care o cânt se pretează numai sălilor de spectacole, având numai o anumită ca­tegorie de public”.

Chiar dacă este extrem de tânără, Sara Mihali a gustat deja din cupa gloriei: „În timpul liceului am luat Marele premiu la Festivalul de Canto clasic la Bistrița, premiul I la Zalău, premiul III la Iași, premiul II la Oradea și Brașov. Anul trecut am fost la Olimpiada Națională la București și am reprezentat Maramureșul la canto clasic, iar anul acesta am luat premiul II (la diferență de un punct de premiul I) la Olimpiada Națională de la Timișoara. Am avut satisfacția să cânt pe scena Operei Române din Timișoara. Nu știu cum voi fi peste 10 ani, pentru că am mai multe ținte pe care le urmăresc, dar în mod sigur tot în domeniul muzicii”.