Maramureş, casa ursului brun

Regiunea Maramureş este casă pentru 200-250 de exemplare de urs brun, iar dincolo de graniţă, în Ucraina, trăiesc între 180 şi 220. Pentru a supravieţui, urşii au nevoie de locuri de hrănire, adăpost, odihnă, împerechere şi zone întinse pentru deplasare, şi, nu în cele din urmă, de existenţa habitatelor favorabile şi a coridoarelor ce asigură conectivitatea habitatelor.

În urma activităţilor umane şi a dezvoltării socio-economice din regiune, aceste habitate sunt tot mai afectate, mai ales de dezvoltarea infrastructurii (drumuri) şi de construcţii (pensiuni, garduri etc). Pentru a avea o bază pentru definirea măsurilor de conservare şi buna gestionare a populaţiilor de urs din regiune, era nevoie urgentă de identificare a habitatelor favorabile şi a coridoarelor critice ce asigură conectivitatea habitatelor. Apoi, de limitarea activităţii umane în aceste zone. Acesta este motivul pentru care, WWF România - Filiala Maramureş a implementat proiectul „Graniţe deschise pentru urşi în Carpaţii României şi Ucrainei”, finalizat recent.

Proiectul, implementat în parteneriat cu Organizaţia RachivEcoTur din Ucraina, a acoperit teritoriul judeţului Maramureş, România şi a regiunilor Ivano-Frankivsk şi Zakarpatska din Ucraina şi a avut drept scop final conservarea biodiversităţii în Maramureş, în scopul menţinerii conectivităţii Munţilor Carpaţi prin: reducerea riscului fragmentării habitatelor, identificarea nevoilor de reconstrucţie a coridoarelor ecologice pentru ursul brun şi securizarea utilizării durabile a resurselor naturale.

„Proiectul a identificat prima reţea funcţională de coridoare ecologice din România şi dintr-o regiune transfrontieră. Păstrarea acestei reţele este obligatorie pentru a avea în continuare o populaţie de urşi sănătoasă şi viabilă de-a lungul lanţului Carpatic. Cu atât mai mult cu cât Carpaţii nu încep şi nu se termină la noi, ne revine responsabilitatea faţă de celelalte ţări cu care împărţim aceşti munţi şi faţă de generaţiile viitoare de a oferi condiţii optime de trai acestor animale maiestuoase. Trebuie doar să realizăm cu toţii că urşii sunt o valoare pentru noi şi existenţa lor pe tărâmurile noastre este o binecuvântare de fapt, iar implicarea activă în managementul speciei a tuturor celor cu responsabilităţi în acest sens nu este o cerinţă instituţională, ci o datorie morală”, spune Cristian-Remus Papp, coordonatorul proiectului.

Soluţia: coridoare ecologice

Prin proiect au fost identificate acele „fâşii verzi” critice, esenţiale pentru nevoile de deplasare a urşilor din Maramureş. Tehnic vorbind, avem de a face cu „coridoare ecologice” care asigură conectivitatea între habitatele în care urşii se deplasează, pentru scopuri diferite (hrănire, adăpost, odihnă, împerechere).

După doi ani de activităţi în teren, consultări cu factorii interesaţi (pădurari, rangeri, vânători, administratori ai ariilor protejate, comunităţi locale) şi monitorizarea a cinci exemplare de urs prin intermediul tehnologiei GSM-GPS şi camere infraroşu cu senzori de mişcare, echipa de proiect a identificat, în Maramureş, şase zone critice pentru conectivitate: Cavnic, Huta-Certeze, Leordina-Vişeu-Bogdan Vodă, Săcel-Moisei-Borşa, Hera-Bistra-Popivan şi Strâmtura-Glod-Poieni (harta ataşată).

În prezent, în legislaţia actuală nu există metodologia necesară pentru desemnarea şi gospodărirea acestor zone, dar demersurile viitoare ale WWF vor viza recunoaşterea oficială a acestor fâşii drept coridoare ecologice şi includerea lor sub protecţie legală. Propunem astfel instrumente pentru gestionarea eficientă a resurselor naturale, pe o suprafaţă de minim 270.000 ha, pentru a contribui la conservarea habitatelor critice şi a coridoarelor pentru urşi, dar şi la dezvoltarea durabilă a comunităţilor.

Concomitent, WWF lucrează alături de direcţiile silvice şi proprietarii de păduri pentru certificarea pădurilor conform standardului internaţional FSC (Forest Stewardship Council). Certificarea unei păduri arată că aceasta este bine administrată şi că proprietarul intenţionează să o păstreze astfel, inclusiv să ia măsuri pentru prevenirea tăierilor ilegale.

În Maramureş, au fost certificate 66.000 de hectare şi sunt în curs de certificare alte aproximativ 50.000 de hectare. Din suprafaţa totală, 3.800 de hectare sunt păduri virgine.

Conferinţa organizată recent de WWF la Baia Mare, numită „Securizarea conectivităţii ecologice pentru carnivorele mari din Munţii Carpaţi”, a reunit specialişti din România, Ucraina, Slovacia, Croaţia, Italia, Spania, Portugalia şi a dezbătut măsuri de conservare a speciei, identificarea coridoarelor ecologice şi promovarea unei platforme care va asigura schimbul de informaţii şi resurse în domeniu.

Practic, pe lângă prezentarea rezultatelor proiectului, a avut loc şi un schimb internaţional de cunoştinţe, experienţe şi bune practici legate de gestionarea coridoarelor, dar şi a populaţiilor de carnivore mari. Interesul pentru conferinţă a fost ridicat din partea comunităţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale din domeniu, participanţii apreciind efortul depus de echipa de proiect pentru obţinerea acestor rezultate remarcabile. Există interes de replicare a proiectului şi în alte zone, atât din ţară cât şi din străinătate.