Manual de jefuit aurul verde

Un raport exploziv al Curţii de Conturi explică pe larg metodele de masacrare a aurului verde şi de muşamalizare a jafului. Deşi, potrivit scriptelor, din 1990 suprafaţa de pădure a ţării s-a redus cu 3 milioane de hectare, iar judeţul nostru se află pe harta neagră a tăierilor ilegale, cifrele nu reflectă nici pe departe realitatea. Jaful din Codrii ţării este mascat de o mafie care acţionează aproape perfect, formată din samsari ai lemnului şi având complicitatea instituţiilor statului.

Nu ne vindem ţara, o retrocedăm sau pur şi simplu o masacrăm. În perioada 1990-2012, pădurile din proprietatea publică a statului s-au redus cu peste 3 milioane de hectare, în foarte multe cazuri împroprietăririle făcându-se ilegal, prin concursul legislaţiei deficitare şi al abuzurilor autorităţilor. La acestea se adaugă tăierile ilegale de pădure. Deşi statisticile sunt sumbre, cifrele sunt departe de a reflecta realitatea. Motivul? Jafurile sunt mascate prin diferite tertipuri aparent legale. Şi, în ciuda faptului că prejudiciile sunt imense, vinovaţii scapă de cele mai multe ori cu un „NUP”.

Potrivit unui raport al Curţii de Conturi dat recent publicităţii: „O evaluare exactă a tăierilor ilegale de arbori din terenurile forestiere retrocedate prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 nu există, deşi este unanim acceptat că tăierile au fost masive. O încercare de evaluare poate pleca de la suprafeţele goale care au putut fi depistate de organele de control silvic ale autorităţii centrale care răspunde de silvicultură, dar şi aici cifrele variază, între 22 şi 35 mii ha. La aceste suprafeţe se adaugă circa 97 mii ha care au fost brăcuite, adică s-au îndepărtat cca. 70% din arbori. Plecând de la aceste date şi de la un volum mediu de cca. 220 mc lemn la hectar, rezultă că volumul de lemn tăiat ilegal ar fi de 22,6 mil. mc masă lemnoasă. Estimările de mai sus trebuie privite ca limite minime, fenomenul tăierilor ilegale fiind extrem de extins datorită condiţiilor arătate.”

Oricum, cifrele arată că, anul trecut, volumul tăierilor ilegale a fost de trei ori mai mare decât în 2012, ajungând la 925.372 mc. Apoi, cantitatea nu e singurul lucru care contează. În general discuţiile se poartă în jurul volumului de masă lemnoasă tăiată ilegal şi mai puţin este adus în discuţie subiectul esenţelor valoroase, cum ar fi cireşul şi lemnul de rezonanţă. Aceşti arbori au fost sacrificaţi primii de către cei care le cunoşteau valoarea. Au existat perioade în care chiar statul a facilitat tăierea acestor arbori. Spre exemplu, în perioada în care exportul de lemn nu era liberalizat au fost fixate preţuri minime de licenţă de export în totală neconcordanţă cu preţurile internaţionale. Astfel, s-a ajuns că preţul minim de licenţă la cireş să fie de 400 euro/mc în timp ce pe piaţa internaţională preţurile depăşeau curent 1000 euro/mc.

Curtea de Conturi recunoaşte că: „Estimarea volumului de masă lemnoasă tăiată ilegal se rezumă la constatările organelor de control silvic, care nu au capacitatea de a superviza întreg fondul forestier. Controalele acoperă o mică suprafaţă a fondului forestier şi au un caracter constatator, deci după ce tăierile ilegale s-au produs. Cu alte cuvinte, volumul de lemn tăiat ilegal ce apare în cifrele oficiale nu reflectă nici pe departe amploarea fenomenului, ci numai ce s-a putut acoperi prin controale care au fost făcute în general la sesizări şi mai puţin pe tematici programate”. În raportul instituţiei, sunt prezentate pe larg, metodele de acoperire a jafului din pădurile statului.

Una dintre metodele de mascare a tăierilor ilegale este cea a recoltării prin produse accidentale

I. Arboretele sunt declarate ca fiind afectate de factori biotici şi abiotici dăunători, fără a se întocmi documentaţiile aferente sau fără a le supune aprobărilor de derogare, aşa cum prevede legea.

Din datele furnizate de autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, rezultă că în anii 2012 şi 2013 s-a recoltat un volum de 2.786 mii mc, respectiv 3.648 mii mc accidentale I, din care au existat derogări pentru 211 mii mc, respectiv 62 mii mc, ceea ce reprezintă 4,2 % din volumul total accidentale I recoltat.

În mafia lemnului sunt implicate, deopotrivă, instituţii publice, agenţi economici etc. Vreţi exemple? Vă dăm. Un exemplu edificator care a ieşit la iveală în 2012 în urma unui control complex efectuat de ITRSV Cluj asupra contractelor de prestări silvice încheiate de persoane fizice sau asociaţii ale acestora cu Ocolul silvic Alpina Borşa RA al Primăriei Borşa şi Ocolul Silvic Composesoral Vişeu al Asociaţiei composesorale Vişeu de Sus - Vişeu de Mijloc.

Acest control pune în evidenţă un mecanism tipic al tăierilor ilegale de arbori în care sunt implicaţi aşa-zis întreprinzători, inspectorate silvice, ocoale silvice, comercianţi de lemne firme care au autorizaţie de a întocmi amenajamente silvice etc. Aceste lanţuri se creează pentru a da aparenţă de legalitate exploatării şi comercializării masei lemnoase într-un timp scurt şi în urma căreia mari suprafeţe de pădure sunt tăiate ras şi apoi abandonate.

Lanţul începe cu aşa numiţii întreprinzători (samsari ai lemnului) similari mandatarilor sau cumpărătorilor de drepturi litigioase, care în complicitate cu instituţiile statului au făcut ca mari suprafeţe de pădure să fie retrocedate ilegal.

Profitând de interesul noilor proprietari de păduri (în special persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate) de a obţine venituri imediate din exploatarea masei lemnoase, aceşti întreprinzători obţin mandate de reprezentare de la proprietari, în baza cărora tranzacţionează terenuri forestiere sau masă lemnoasă de pe acestea şi întocmesc acte juridice opozabile autorităţilor.

De cele mai multe ori aceştia „cumpără” în nume propriu sau al firmelor pe care le administrează terenuri forestiere sau masa lemnoasă de pe acestea, contractele sau antecontractele de vânzare-cumpărare fiind, în majoritatea cazurilor, neîncheiate în formă autentică. După exploatarea şi comercializarea masei lemnoase, aceste contracte nu se mai finalizează. Ca urmare, proprietarii de păduri rămân proprietari pe terenuri forestiere golite de masă lemnoasă, fără fond de conservare şi regenerare a pădurilor, dar cu obligaţia de a le împăduri. Întrucât Codul silvic prevede că la baza gospodăririi durabile a pădurilor stă amenajamentul silvic, „întreprinzătorul”, în calitatea sa de mandatar sau conducător al asociaţiei de proprietari, trebuie să angajeze o firmă acreditată care să întocmească un amenajament silvic. Condiţia de angajare a acestei firme este simplă: proiectantul trebuie să găsească soluţii, în limite legale, pentru exploatarea cât mai rapidă a unui volum de masă lemnoasă cât mai mare.

Procedura de amenajare a fost parcursă fictiv, fără efectuarea verificărilor prevăzute de norme (în special a lucrărilor de teren care sunt esenţiale în elaborarea amenajamentelor). Niciunul dintre aceste amenajamente nu a fost transmis spre aprobare autorităţii centrale, ele rămânând simple proiecte tehnice, care îşi încetează valabilitatea după un an de la data verificării şi aprobării lucrărilor de teren.

Dacă în elaborarea amenajamentelor nu se respectă procedura prevăzută de norme, autoritatea centrală care răspunde de silvicultură nu are nici un control asupra amenajamentelor, întrucât acestea nu i-au fost transmise spre aprobare. Însă amenajamentele sunt puse în aplicare şi constituie paravane pentru legalizarea provenienţei masei lemnoase, acesta fiind de fapt şi unicul scop pentru care sunt elaborate. Aceste amenajamente, elaborate cu încălcarea normelor legale, sunt depistate cu totul întâmplător, cu ocazia unor controale, şi de cele mai multe ori tardiv, când masa lemnoasă a fost exploatată şi comercializată sub o aparentă legalitate.

Aşa-zisele amenajamente silvice întocmite cu încălcarea normelor tehnice de amenajare a pădurilor şi neaprobate conform dispoziţiilor legale au schimbat zonarea funcţională cu scopul vădit de a se crea posibilităţi de recoltare mari.

Astfel, suprafeţe de fond forestier situate în unităţi amenajistice încadrate în vechile amenajamente încă în vigoare în grupa I funcţională, cu subgrupe care sunt prevăzute doar cu tăieri de igienă sunt încadrate de noile amenajamente tot în grupa I funcţională, dar în subgrupe care să permită aplicarea de tratamente intensive, extragerea de volume mari.

S-a creat, astfel, posibilitatea includerii acestora în planul decenal de recoltare a produselor principale, prevăzându-se a se aplica tăieri rase, pentru care nu mai este obligatorie verificarea de către ITRSV a actelor de punere în valoare, acestea intrând în competenţa şefului de ocol silvic.

Ocoalele silvice, în baza amenajamentelor, sub controlul ITRSV, pot autoriza recoltările şi pune în valoare masa lemnoasă.

În aceste condiţii, pentru a se crea aparenţa legalităţii cu privire la provenienţa masei lemnoase, aşa numiţii întreprinzători care au amenajamente silvice întocmite după cum s-a arătat, trebuie să găsească ocoale silvice dispuse „să le aplice” şi cu care să încheie contracte de prestări servicii silvice.

Întrucât nu urmăresc administrarea în regim silvic a pădurii ci numai exploatarea rapidă a unei cantităţi cât mai mare de masă lemnoasă, întreprinzătorii nu încheie contracte de prestări servicii silvice pentru întreaga proprietate cuprinsă în amenajament şi pe întreaga perioadă de valabilitate a amenajamentului ci numai pentru acele suprafeţe de fond forestier pe care mai există masă lemnoasă şi numai pe perioada de recoltare a acesteia. Contractele fiind guvernate de legislaţia civilă nu există impedimente legale de punere în practică a unei astfel de manevre, care goleşte de conţinut scopul pentru care sunt întocmite amenajamentele. Mai mult decât atât, în baza acestor amenajamente sau a unor variante ale acestora, ocolul silvic cu care s-a încheiat un contract de prestări servicii pune în valoare şi autorizează recoltarea masei lemnoase care se exploatează rapid, reprimeşte parchetele după care aşa-zisul întreprinzător reziliază contractul şi încheie imediat un nou contract de prestări servicii cu un alt ocol silvic. Acesta, la rândul său, în baza aceluiaşi amenajament sau a unor variante ale acestuia realizează din nou puneri în valoare şi autorizează noi partizi, iar după exploatarea masei lemnoase se reziliază din nou contractul de prestări servicii. Rezultatul final al acestor manevre este faptul că mari suprafeţe de fond forestier au fost „golite” de vegetaţie forestieră, fără a se mai executa reîmpădurirea, fiind supuse unui proces ireversibil de înţelenire.

Constatările ITRSV Cluj arată că la capătul lanţului descris mai sus apar şi efectele: 67.488 mc de masă lemnoasă tăiată ilegal, 17.818.751 lei pagube, mari suprafeţe de teren golite complet de vegetaţie forestieră şi fără administrare silvică într-un cuvânt abandonate. Cantitatea de 67.488 mc masă lemnoasă tăiată ilegal a fost introdusă în circuitul economic prin procedeele arătate, ca având provenienţă legală. Prin urmare, în toate raportările privind recoltarea masei lemnoase, această cantitate a fost raportată la tăieri legale.

Urmare aplicării Legii nr. 247/2005 au fost retrocedate unor persoane fizice şi obşti mari suprafeţe de pădure de pe raza a trei ocoale silvice de stat. O mare parte din aceste suprafeţe erau păduri de protecţie, deci cu un regim de recoltare a masei lemnoase restricţionat. Imediat după punerea în posesie, proprietarii au vândut terenurile forestiere sau masa lemnoasă la trei SRL-uri şi administratorilor acestora.

Iniţial, aceştia au încheiat contracte de prestări servicii cu ocoalele silvice de stat care administraseră pădurile anterior retrocedării şi care aveau amenajamente silvice în vigoare ce prevedeau, în majoritatea cazurilor, tăieri de igienă şi de conservare şi nu tăieri de recoltare a produselor principale. Pentru a crea aparenţa legalităţii, firmele au contractat serviciile de întocmire a noi amenajamente silvice, şi au schimbat unităţile silvice de administrare, încheind contracte de prestări servicii cu un ocol silvic privat. Cu complicitatea personalului silvic, dar şi a unor responsabili locali, prin grave încălcări ale legislaţiei în vigoare, cele trei firme au reuşit să taie la ras 915 ha pădure (în cea mai mare parte pădure de protecţie), rezultând un volum de 206.000 mc de lemn tăiaţi şi transportaţi ilegal şi un volum de 162.000 mc de produse accidentale, pentru care există suspiciunea că reprezintă tot tăieri ilegale mascate, prin acte de punere în valoare întocmite abuziv de ocolul silvic şi neverificate de ITRSV. Dacă se ia în considerare numai volumul de lemn tăiat şi transportat ilegal (exclusiv accidentalele) prejudiciul adus pădurii se ridică la 63 mil. lei.

Cum era de aşteptat, nu s-a constituit nici fondul de conservare şi regenerare, care ar fi trebuit să fie de 34 milioane lei. După exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, cele 915 ha de pădure de protecţie

tăiate ras au fost părăsite.

- Fondul forestier, proprietate publică a statului administrat de RNP, în suprafaţă totală de 3.227.907 ha la 31.12.2013, reprezentând 49,37% din fondul forestier naţional, a înregistrat faţă de situaţia existentă la 31.12.1990 o diminuare cu 3.139.753 ha, datorită, în principal, punerii în posesie a foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, prin aplicarea prevederilor legilor fondului funciar.

- De-a lungul celor peste 20 de ani de democraţie nu a existat o coerenţă şi consecvenţă în politicile din domeniul silviculturii.

- Conform programelor de împădurire elaborate la nivelul autorităţii centrale care răspunde de silvicultură, pentru perioada 2005-2013 s-a prevăzut împădurirea a 156 mii ha de terenuri degradate din care s-au împădurit efectiv 18,5 mii ha adică de 8,5 ori mai puţin.

- Potrivit Programului naţional de împădurire, elaborat în anul 2004 de Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, necesarul de perdele forestiere de protecţie în România, stabilit în baza unor studii realizate anterior anului 2004, este de 300.000 ha. În perioada 2005-2013 s-au înfiinţat numai 388 ha perdele forestiere, astfel încât la începutul anului 2014, în România suprafaţa perdelelor forestiere este cu 5500 ha mai mică decât în anul 1957.

- Sectorul forestier putea beneficia de aproape 800 mil. euro finanţări nerambursabile din fonduri europene conform PNDR 2007-2013, ceea ce ar fi însemnat, în condiţiile subfinanţării cronice interne, un sprijin financiar semnificativ dacă s-ar fi creat condiţiile favorabile pentru absorbţia acestor fonduri. Cu excepţia investiţiilor în drumuri forestiere, gradul de accesare a fondurilor europene destinate finanţării sectorului forestier a fost foarte redus.

- Motivul invocat cel mai frecvent pentru neîmpădurire îl constituie lipsa de fonduri, însă această motivaţie nu are acoperire deoarece Codul Silvic prevede obligativitatea constituirii fondului de conservare şi regenerare.

În general, harta neregenerărilor de pădure se suprapune peste cea a tăierilor ilegale, în urma cărora nu se constituie nici fondul de conservare şi regenerare. Judeţele cele mai afectate de aceste fenomene sunt: Suceava, Bacău , Neamţ, Maramureş, Mureş, Botoşani, Argeş, Dolj şi Harghita.