Ocolul Silvic BAIA MARE

Ocolul Silvic Baia Mare are o istorie interesantă şi importantă pentru comunitatea băimăreană. Înfiinţat în perioada interbelică, desfiinţat în 1948, Ocolul Silvic Baia Mare a fost reînfiinţat în 2005. Are un patrimoniu de peste opt mii de hectare de pădure, un fond cinegetic important, drumuri forestiere, arii protejate. Pădurile Băii Mari au existat din perioada în care avem documente despre oraşul de pe Săsar. De altfel, şi pe stema oraşului, la loc de cinste, este un copac.

Primele date despre pădurile din jurul oraşului Baia Mare sunt din anii 1300. La acea vreme, Baia Mare îşi găsise vocaţia de localitate minieră şi aici au fost aduşi mineri să lucreze în minele deschise de către cei care stăpâneau pământurile şi subsolurile băimărene.

Interesant este că aceste păduri sunt de cultură, nu au fost virgine. Ele au apărut ca o necesitate pentru cei care au locuit în această zonă. Din aceste păduri se obţinea lemnul de foc necesar traiului, dar şi lemnul folosit în minele care s-au deschis în Baia Mare sau mai exact în jurul Băii Mari. O astfel de pădure necesită lucrări permanente de întreţinere şi o exploatare judicioasă.

Pe măsură ce oraşul s-a dezvoltat, şi pădurea Băii Mari a crescut şi s-a întins pe sute şi mii de hectare. Ca idee importantă, actualele păduri sunt cele care erau şi cu şapte sute de ani în urmă. În acest context se poate spune că oraşul are o tradiţie în creşterea şi regenerarea pădurii.

Baia Mare este unul din puţinele oraşe ale României care are un fond forestier atât de mare. Trebuie menţionat că pădurile Băii Mare nu sunt ale statului, nu aparţin de Romsilva, ci sunt ale Consiliului Baia Mare, care le administrează prin Ocolul Silvic Baia Mare.

Pădurea a fost şi este gospodărită în interesul oraşului. De când se ştie, din 1300 încoace. Modul în care a crescut pădurea Băii Mare s-a legat de partea economică a zonei, apoi au urmat aspectele legate de poluare, de estetica zonei sau de partea de drumeţie.

"Foloasele date de pădure au fost întâi de subzistenţă, după care au fost cele economice. Sunt rare cazurile în România în care pădurea se identifică cu dezvoltarea oraşului şi oferă resursele necesare pentru dezvoltare. De ce spun asta? Toată perioada de exploatare minieră, începând cu anul 1800, indiferent de modul de exploatare, au folosit lemnul ca materie primă importantă. Şi până atunci a fost tot aşa", ne-a spus Maftei Leşan, şeful Ocolului Silvic Baia Mare.

Actuala pădure a oraşului are, în proporţie de 75% ,fag, 9%, gorun, 10%, răşinoase. Sunt păduri de deal şi munte.

Resursele financiare ale Ocolului se obţin din valorificarea lemnului exploatabil. Altfel spus, Ocolul Silvic Baia Mare oferă lemn de calitate celor interesaţi, oferă lemn de foc, material lemnos obţinut în conformitate cu reglementările silvice. De altfel, există o colaborare bună cu Direcţia Silvică Maramureş.

Ocolul Baia Mare are şi un fond cinegetic exploatat de către o firmă ce şi-a prelungit contractul pe încă zece ani, iar o parte din acest fond este exploatat de către Romsilva. În pădurile Băii Mari se găsesc mistreţi şi căprioare, dar şi râşi, urşi. În rapoartele pădurarilor sunt semnalate animale mai puţin văzute în această parte. De exemplu, a fost văzută acvilă, dar au fost văzute şi specii de păsări cu care nu suntem obişnuiţi. Ocolul are o floră importantă, are fructe de pădure, ciuperci. Toate acestea sunt exploatate, în baza unor contracte avantajoase pentru oraş, de către Direcţia Silvică, Ocolul neavând personalul necesar. Mai există activitatea de pescuit pe lacul Firiza, activitate realizată atât de Ocol,  cât şi de Direcţia Silvică.

"Noi exploatăm cinci-şase mii metri cub de lemn, anual. Lemnul rezultat este scos la licitaţie, pe categorii şi calitate. Avem pepiniere, avem în custodie şi Aria protejată "Natura 2000". Castanii comestibili sunt o problemă. Noi avem cam 70 de hectare, iar restul de până la 700 de hectare sunt ale statului, ale Romsilva şi ale cetăţenilor care au primit la retrocedare astfel de suprafeţe. Castanul suferă de boala care se numeşte "cancerul de scoarţă al castanului". Este o ciupercă ajunsă în Europa în urmă cu circa 30 de ani. Toate ţările din zona mării Adriatice au avut această problemă. Acolo s-a trecut peste boală. La noi se fac studii, se lucrează. Avem acum un proiect pentru finanţare europeană şi vom lucra pentru rezolvarea acestei probleme. Este un lucru costisitor.

În această perioadă lucrăm la împăduriri, avem 12 hectare pe care lucrăm cu puieţi de la noi. Facem multe acţiuni cu tineri din cadrul unei asociaţii, cu elevi din şcolile băimărene, cu cei de la Italsofa, de la EGA şi Mediu. Îmi pare rău că elevii nu fac ore practice, cu pădurarii noştri. Suntem deschişi unor astfel de activităţi.

Mai facem programe europene. Anul trecut am câştigat un milion şi jumătate de euro pentru un drum forestier de 10 kilometri la Firiza. Avem proiectul cu castanul comestibil, iar acum depunem un proiect pentru fonduri europene, prin care dorim să realizăm o pepinieră conform cerinţelor UE", a spus Leşan.