Lucrarea lunii septembrie: Mircea Hrişcă, Peisaj de la Izvoare

Mircea Hrişcă, personaj pitoresc în peisajul Coloniei Pictorilor anilor 60 - 80, se naşte la Baia Sprie în anul 1931, se formează ca artist la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti, pe care îl absolvă în anul1963, debutând în acelaşi an la Baia Mare, unde trăieşte, creează o operă picturală încărcată de o mare forţă expresivă şi expune public în mod constant până la finalul vieţii sale, în anul 1988.

Este vreme de douăzeci şi cinci de ani o prezenţă umană excentrică, activă, o personalitate puternică dublată de o bogată activitate artistică manifestată în cadrul acţiunilor şi evenimentelor artistice organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici.

Criticul bucureştean de artă Călin Dan, remarca în urma unei vizite prin atelierele băimărene: „Lucrările sale construiesc spectacolul unor experienţe particulare, experienţe particulare fie în situ (prin satele şi pe dealurile geografiei locale), fie reiterând în faţa şevaletului, drumeţii şi clişee pe care memoria le serveşte cu promptitudine mâinii. Se pare că de la un act la celălalt (rememorare - execuţie) nu există o prea mare zăbavă, pictorul îndrăgind mai presus de orice viteza, jetul execuţiei, a cărei finalitate nu se precizează niciodată mintal, ci doar ca fapt împlinit şi destinat simţului.”11 Călin Dan, Prin ateliere, Mircea Hrişcă, în revista Arta, 1983, nr. 9, p. 34.

Creaţia picturală a lui Mircea Hrişcă este elocventă pentru tipul de pictură ce materializează plastic frenezia şi trăirea paroxistică de care este cuprins pictorul atunci când pictează. Spiritul său vulcanic se materializează în imagini plastice frământate în pastă, când cromatică, când acromatică, creând un ansamblu pictural ce degajă o energie vie, făcând ca lucrarea să trăiască mai ales prin vigoarea şi forţa tuşelor şi nu prin expresia contrastelor cromatice majore. Poate tocmai de aceea creaţia pictorului Mircea Hrişcă se caracterizează printr-o cromatică reţinută, multe din lucrările sale fiind monocrome, sau de un cromatism selectiv, redus de multe ori la brunuri asociate valoric cu alburi acromatice sau uşor grizate în albastru şi violet.

Cu atât mai mult, lucrarea Peisaj de la Izvoare, suscită interesul cercetătorului - pe de o parte şi a iubitorului de artă - pe de altă parte, pentru că este atipică în contextul creaţiei pictorului Mircea Hrişcă, fiind una din puţinele lucrări tratate policromic, într-o gamă de griuri colorate care acoperă o plajă cromatică largă, de la galben, ocru - galben, ocru - auriu şi umbră naturală, la verde smarald, verde crom, albastru cerruleum şi cobalt precum şi mici accente de violet. Şi toate acestea fără nici o tentă pură, nici măcar un accent. Este ca o lecţie demonstrativă de folosire a nuanţărilor şi grizărilor cromatice în pictura de şevalet, şi asta fără a afecta cu nimic prospeţimea şi vibraţia picturală a lucrării, pentru că atât de vibrate şi încărcate energetic sunt tuşele folosite de pictor, încât prospeţimea lucrării rezidă de aici, nemaiavând nevoie de susţinerea contrastelor cromatice majore.

În tablou este prezentată imaginea coamei unui deal, ritmată cu pâlcuri de pădure care alternează cu zone de pajişte alpină, de la stânga la dreapta, pe un traseu când în urcare, când în coborâre, până în partea dreaptă, unde privirea ne este întoarsă spre stânga, pe firul unei apei proaspăt izvorâte din acea mirifică zonă, numită Izvoare, în care Natura ne dăruieşte apa.

Compoziţia lucrării este structurată pe două registre, cel terestru şi cel aerian, în suprafeţe relativ egale, atât ca întindere, cât şi ca frământare picturală a tuşelor, care sunt diferenţiate printr-un contrast valoric echilibrat, unde dealul este închisul şi cerul este deschisul, diferenţa valorică dintre cele două scoţând în evidenţă linia ce delimitează şi defineşte coama dealului.

În ansamblul lui, tabloul exprimă bucuria trăirii prin pictură a puternicei impresii generată de frumuseţea naturii, îmbiind privitorul la retrăirea acestei bucurii,

prin „consumarea” imaginii artistice.

Dr. Ioan Anghel Negrean