Lovitură pentru România în procesul cu Gabriel Resources

Canadienii de la Gabriel Resources, care controlează Roșia Montană Gold Cor­po­ration, au solicitat la Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Banca Mondială despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari din partea statului român, pe motiv că a blocat proiectul minier de la Roșia Montană. Canadienii fac referire la prevederile tratatului investiţional semnat de România şi Canada în 2009 şi intrat în vigoare în 2011. Gabriel Resources a depus în 2015 o cerere de arbitraj la Centrul In­ternaţional de Soluţionare a Disputelor Relative la Investiţii (ICSID) împotriva României.

Reclamaţia a fost făcută după ce, în ianuarie 2015, compania a emis o notificare de litigiu preşe­dintelui, premierului şi Guvernului României, invitând autorităţile române să discute găsirea unei soluţii amiabile, la care nu a primit nici un răspuns.
Conform tratatelor bilaterale între Ro­mânia, Marea Bri­tanie şi Canada (unde sunt înregistrate filialele „Ga­briel”), companiile britanice şi canadiene au dreptul să dea România în judecată dacă consideră că acţiunile statului le aduc prejudicii. În numele Asociației Alburnus Maior din Roşia Montană, al Centrului Independent pentru Dezvol­tarea Resurselor de Mediu (CIDRM) și al Greenpeace România, avocați ai societății civile de la Centrul pentru Drept Internațional de Mediu (Center for International Environmental Law, CIEL), Client Earth și Centrul Eu­ropean pentru Drepturi Constitu­ționale și Drepturile Omului (European Center for Constitutional and Human Rights, ECCHR) au depus solicitarea amicus curiae pentru a asigura faptul că tribunalul va lua în considerare în mod corespunzător aceste perspective esențiale. Audierile au fost programate pentru decembrie 2019.

ICSID, Tribunalul Băncii Mondiale, a acceptat petiția amicus curiae depusă în procesul de arbitraj dintre România și compania minieră Gabriel Resources în legătură cu un proiect minier Roșia Montană. În acest dosar, însă, tribu­nalul a condiționat admiterea: a exclus toate mărturiile și argumentele juridice din partea localnicilor din Roșia Montană și a respins solicitarea lor de a participa la audieri. Petiția a fost depusă de organizațiile Alburnus Maior, Greenpeace Romania și CIDRM din România, cu sprijinul CIEL (Center for International Environmental Law), ClientEarth și ECCHR (European Center for Constitutional and Human Rights). Petiția amicus a prezentat noi fapte cu privire la încălcările dreptului constituţional, de mediu și ale drepturilor omului în legătură cu eforturile Gabriel Resources de a construi cea mai mare exploatare minieră în carieră deschisă din Europa.

Petiția a inclus și mărturii de la proprie­tari din Roșia Montană care și-au exprimat opoziția față de proiectul minier în ultimii 15 ani și care au avut de suferit în urma lucrărilor pregă­ti­toare ale proiectului, inclusiv din cauza relocării involuntare. Cu toate acestea, deși Tribunalul a acceptat în principiu petiția amicus, a decis să excludă măr­turiile lor și orice informații aferente.

„Prin excluderea mărturiilor celor direct afectați, tribunalul subminează grav scopul esențial al petiției amicus”, a declarat avocatul Christian Schlie­mann de la ECCHR. „Pentru localnicii din Roşia Montană, această decizie le refuză efectiv accesul atât la arbitraj cât și la justiție în acest proces”.

Tribunalul a decis, de asemenea, să excludă toate argumentele juridice din petiția amicus. Tribunalul a afirmat că organizațiile nu au cum să aibă ex­periență în dreptul investiţiilor internaţionale, subliniind că nu sunt eligibile pentru a deveni amicus curiae. „Această abordare încurajează și agravează dezechilibrele inerente sistemului de arbitraj și reduce și mai mult posibilitatea și așa slabă de a participa în numele celor afectați și de a promova interesul public”, a declarat Erika Lennon, avocat principal la CIEL. Părțile aflate în dispută, atât investitorul cât și statul, vor putea în continuare să nu recunoască niște drepturi de bază cum ar fi accesul la informații, refuzând accesul la documente pe baza argumentului că este vorba de informații comerciale confidenţiale.

„Deși pentru moment a fost o ușurare pentru noi să aflăm că tribunalul a fost de acord să ne accepte o parte din argumente, continuăm să facem presiuni pentru ca toate argumentele să fie luate în considerare și pentru ca vocile comunității locale să fie respectate”, a adăugat Cristinel Buzatu, consilier juridic pentru Greenpeace Central and Eastern Europe.
„Vom face eforturi în continuare să ne asigurăm că nu mai au loc abuzuri și că drepturile comunităţilor, persoanelor și naturii sunt respectate și nu sunt sacrificate în numele intereselor corpo­rațiilor”.

Arbitrajul între investitori și stat, inclus în acordurile de comerț și investiții, ar putea persista în forme similare, cum ar fi sistemul tribunalelor de investiții („investment court system”, ICS), inclusiv în acordul de liber schimb dintre Canada și UE (CETA). Acest mecanism le permite investitorilor străini să acționeze în judecată guvernele în tribunale speciale, în afara sistemelor juridice normale, pentru adoptarea unor legi sau luarea unor decizii considerate de natură să prejudicieze profiturile corporației. Legalitatea acestui mecanism în raport cu legislația UE este contestată în prezent în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
„Acest caz subliniază asimetria unui sistem care lipsește comunitățile locale de orice participare legală corespunză­toare, în schimb le oferă investitorilor drepturi suplimentare de a acționa în judecată statul în mod unilateral”, afirmă Amandine Van Den Berghe, avocată la ClientEarth. „Se vede cum investitorii străini pot folosi mecanismul de soluționare a disputelor dintre investitor și stat pentru a submina in­teresul public și a ocoli curțile de justi­ție naţionale. Cu un astfel de mecanism inclus în acordul de liber schimb CETA, cazuri cum este Roşia Montană ar putea ajunge în curând să fie comune în Uniunea Europeană.”
Înfățișările pentru acest dosar sunt programate pentru decembrie 2019 în Washington DC, la ICSID.