Lista criminalilor de război din Baia Mare

La 70 de ani de sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi exact şapte decenii de la apariţia legii pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, GAZETA de Maramureş publică un document istoric, ţinut la secret: lista criminalilor de război. Episodul doi: Baia Mare. 

9 mai 2015. 70 de ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi victoria împotriva fascismului. Parade, depuneri de coroane şi discursuri pompoase. Un mare fâs. Oficial şi teoretic, ne cinstim eroic. Practic, ne batem joc de jertfa lor, retrocedând bunuri inestimabile urmaşilor criminalilor de război de atunci, fără a se ţine seama de contextul şi modul în care averea lor a ajuns în proprietatea statului român.

În urmă cu 7 decenii, în 24 aprilie 1945, apărea legea pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război. În baza ei, printr-o sentinţă a Tribunalului Poporului Cluj, dată un an mai târziu, sute de persoane au fost condamnate la detenţie grea sau chiar la moarte. Bunurile lor au fost confiscate prin legi şi sentinţe aflate încă în vigoare şi confirmate la nivel internaţional de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război. Culmea, azi, România ignoră în mod suspect şi revoltător aceste decizii. Continuăm serialul dedicat adevărului istoric. Azi, criminali de război din Baia Mare.

La vreo 2-3 zile după conferinţa de la Satu Mare, adică la sfârşitul lunii aprilie 1944, Endre László s-a deplasat la Baia Mare pentru a da direcţiuni [instrucţiuni] pe teren referitor la internarea evreilor în ghetou. La consfătuirea care a avut loc la sediul Partidului Crucilor cu Săgeţi a luat parte locţiitorul primarului dr. Tamás Carol, care, neprimind misiunea de a conlucra la înfiinţarea ghetoului, plecase din localitate şi astfel fusese înlocuit cu dr. Rosner Ştefan, care avea calitatea de ajutor de primar al oraşului Baia Mare. Au mai participat la consfătuire: dr. Nagy Eugen, şeful poliţiei, Vajay Alexandru, fost secretar general al primăriei, comandantul legiunii de jandarmi, căpitan dr. Varheli Tiberiu, Gergely Iuliu, preşedintele Partidului Crucilor cu Săgeţi pentru Ardeal, Horacsek Gheorghe preşedintele societăţii Baross. Participanţii acestei conferinţe s-au deplasat apoi pe teren şi au ales locul ghetoului pentru evreii din Baia Mare pe un teren viran, cu 3-4 şoproane ale fabricii de sticlă König, iar evreii din plăşile Baia Mare, Şomcuţa Mare şi Copalnic Mănăştur, la o fermă, constând dintr-un grajd şi o şură, situată în comuna Valea Borcutului, la o distanţă de 2-3 km. de oraşul Baia Mare.

Şi aici, ca şi în celelalte ghetouri amintite până acum, s-au format echipe de strângere a evreilor, de preluare a banilor şi valorilor etc., sub conducerea şefului poliţiei dr. Nagy Eugen şi a preşedintelui Partidului Nyilaşist, Gergely Iuliu. Strângerea evreilor s-a făcut într-un ritm extrem de scurt şi cu brutalităţi nemaipomenite, nelăsând oamenilor decât cel mult 10 minute ca să părăsească casele, oprindu-i să-şi ia alimente şi bagaje.

Ghetoul a fost astfel fixat încât pentru un [într-un] perimetru unde abia ar fi încăput 250 de persoane au fost înghesuiţi aproximativ 3.500 de locuitori evrei. Echipele de cercetare au început percheziţiile corporale încă de la intrarea oamenilor în ghetou şi {nici} aici percheziţiile vaginale şi brutalităţile împreunate cu aceste percheziţii n-au lipsit.

Nu s-a luat nicio măsură ca nenorociţii oameni să fie cazaţi, astfel ca să nu sufere de ploaie şi vânt, şi au fost lăsaţi să doarmă pe pământ umed şi sub cerul liber, astfel că, după câteva zile, copiii mici şi femeile s-au îmbolnăvit, încât a fost necesară improvizarea [internarea] lor în spital, îngăduit de autorităţi în sinagoga evreiască.

Cercetările şi percheziţiile pentru descoperirea valorilor ascunse au fost făcute în ghetourile din Baia Mare de către o echipă specială, condusă de şeful poliţiei, acuzatul Nagy Eugen. Metodele de schingiuire erau unele din cele mai ingenioase. Astfel, după ce cel anchetat era dezbrăcat la piele, era pus cu burta pe podea. Unii din anchetatori îl legau de picioare, introducându-i drugi de lemn sub genunchi, apoi îl spânzurau cu capul în jos şi îi aplicau lovituri cu vâna de bou şi bastonul de cauciuc, peste tălpile picioarelor şi peste fese. N-a lipsit nici strângerea testiculelor, introducerea sub unghii a acelor etc. Din cauza acestor torturi, mai multe familii s-au sinucis, aşa au fost familiile Benedek Lasz. şi Gottlib Vasile.

Soarta evreilor adunaţi din plasa Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic Mănăştur şi internaţi la şura din Valea Borcutului nu a fost mai puţin tristă. Şi aici au fost înghesuiţi într-un grajd şi o şură cca. 200 de persoane, iar cei care n-au mai încăput în aceste locuri, au fost lăsaţi sub cerul liber. Şi aceşti internaţi au fost torturaţi de echipa lui Orgoványi Iosif şi a tovarăşilor lui. Din cauza condiţiunilor inumane în care au fost ţinuţi, au murit zeci de persoane, precum şi toţi copii nou-născuţi.

Comandant al ghetoului a fost căpitan dr. Várhelyi Tiberiu.

Această stare de fapt se desprinde din depoziţiile martorilor dr. Gazda Ákos, Friedmann Sarolta, Lazarovics Margareta, Berger Iuliana, Palkovics Izidor şi Goldberger Margareta.

În afară de subprefectul dr. Boer Endre, care a ordonat înfiinţarea ghetoului din Baia Mare au mai participat la aceste operaţiuni şi următorii: acuzatul dr. Rosner Ştefan, care însă, fiind decedat, la cererea apărătorului succesorilor lui, a fost disjuns, urmând ca în ce priveşte consecinţele materiale cu referire la bunurile sale să fie cercetate şi judecate ulterior.

Acuzatul VAJAY ALEXANDRU, fost prim-notar al primăriei oraşului Baia Mare, a fost însărcinat de primar cu rezolvarea problemelor evreieşti, în care calitate s-a purtat extrem de neomenos din toate punctele de vedere, şi anume, a rezolvat nefavorabil orice cerere justă a celor internaţi în ghetou, lăsând astfel pe evrei înfometaţi săptămâni de-a rândul, a depus un deosebit zel cu ocazia internării evreilor în ghetou, a alcătuirii comisiilor de strângerea lor şi instruirea acestor comisii pentru facerea percheziţiilor.

Acuzatul dr. NAGY EUGEN, şeful poliţiei Baia Mare, calitatea lui de comandant al ghetoului a supus pe evrei unui tratament foarte crunt. A condus echipele de cercetări şi percheziţionare, patronând toate bătăile. Tot acuzatul Nagy Eugen este acela care a urmărit şi pe evreii de la detaşamentele de lucru, care veniseră la Baia Mare în permisie ca să-şi vadă rudeniile; acuzatul i-a prins şi i-a internat în ghetou, iar în [până la] urmă i-a deportat împreună cu ceilalţi evrei, deşi evreii din detaşamentele de lucru erau exceptaţi de la internare şi deportare. (Cazul evreului Rosenfeld Mauriţiu). Acuzatul a dispus ridicarea şi internarea în ghetou chiar şi a bolnavilor netransportabili ce erau internaţi în spitale.

Acuzatul BALOGH CORNEL, fost funcţionar la fabrica Phönix din Baia Mare, fără a avea calitatea oficială, s-a angajat benevol să participe la cercetarea evreilor pentru descoperirea valorilor ascunse. În acest scop, mergea zilnic în ghetou, când singur, când însoţit de soldaţi germani înarmaţi, şi maltrata cu lovituri la fese pe evreii care nu stăteau în poziţie de drepţi, în timp ce trecea el pe lângă ei. Avea, de asemenea, mania să ordone evreilor mai tari ca să-i bată pe cei mai slabi. Din faptul că mergea în ghetou însoţit de soldaţi germani, înarmaţi, se crede că avea legături şi cu Gestapoul german pe care îl informa despre tot ce se petrece în ghetou.

O activitate similară, în ceea ce priveşte strângerea evreilor în ghetou şi cercetarea lor în scopul descoperirii valorilor ascunse a avut-o acuzatul HORACSEK IOSIF, pe atunci preşedintele al societăţii Baross (Asociaţia Comercianţilor Creştini) care, fiind membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi, fără a fi funcţionar public, s-a oferit cu serviciul benevol la această sinistră operaţiune. Este de presupus modul în care a activat acest acuzat de vreme ce singur s-a prezentat la acest serviciu.

În calitatea lui de preşedinte al societăţii Baross, încă începând din anul 1942, întocmea liste despre evreii din Baia Mare, pe care le trimitea Cercurilor de recrutare în scopul de a fi concentraţi aceşti evrei la detaşamentele de muncă ... aveau menirea să extermine evreii, iar prăvăliile... cabinetele acestor evrei, scoşi astfel din viaţa economică, le-a repartizat diferiţilor fascişti unguri.

Una din figurile cele mai sinistre ale oraşului Baia Mare de sub ocupaţia horthystă a fost acuzatul ORGOVÁNYI IOSIF, detectiv la secţia de urmăriri politice a poliţiei din Baia Mare, între data de octombrie 1941 - octombrie 1944.

S-a amintit mai sus, în mod tangenţial, că acest acuzat a făcut parte din comisia specială de anchetare a evreilor internaţi în ghetou.

Într-adevăr, acest acuzat a fost spaima ghetoului din Baia Mare, în calitatea lui de specialist în schingiuiri. Aţâţat de jandarmi şi civili, a supus la schingiuiri groaznice pe evreii bănuiţi că şi-au ascuns bunurile. În special maltrata femeile evreilor bogaţi, aşa de exemplu a bătut crunt pe soţiile avocaţilor Toploncs şi Bernard. Pe membrii familiei Izsak i-a bătut atât de îngrozitor, încât au murit la câteve zile, în cursul transportului, după cum relatează martorul dr. Gazda Ákos şi Lazarovics Margareta. Din pricina acestor torturi nemaipomenite s-au mai sinucis familiile dr. Benedek László şi Gold Vasile, după cum s-a amintit mai sus.

Cu ocazia deselor razii ale acestuia prin ghetou, avea obiceiul să ia alimentele şi hainele de la evrei. (Depoziţiile martorilor Welemin Vilhelm şi Geller Béla). De asemenea, în scop de bătaie de joc, răsturna cazanele cu mâncarea pregătită, pentru ca evreii să rămână nemâncaţi. Cu o ocazie, a pretins evreilor din ghetou să depună suma de 5 milioane pengõ, căci în caz contrar va aplica metoda zeciuirii, adică va fi împuşcat fiecare al zecelea evreu.

Evreii Szinetar Avram, Gellért Bela şi Bellert Berta au fost bătuţi cu o vână de bou peste tălpile picioarelor şi peste tot corpul înfăşuraţi în prealabil în cearşafuri ude, pentru a-i face să mărturisească unde şi-au ascuns bunurile.

Dar activitatea acuzatului Orgoványi Iosif n-a început numai cu ocazia internării evreilor în ghetou. Încă începând din anul 1941, în colaborare strânsă cu serviciul de contraspionaj maghiar, a desfăşurat o intensă activitate pentru urmărirea şi prinderea luptătorilor comunişti pe care, după ce îi aresta în cursul anchetelor, îi supunea la cele mai groaznice chinuri şi bătăi cu vâna de bou, strângerea testiculelor, introducerea de ace sub unghii, facerea de foc între degetele picioarelor, legarea burduf şi spânzurarea cu capul în jos, iar după aceste anchete şi torturi le adresa acte şi-i trimitea în lagărul de la Someşeni şi Gorany, precum şi în judecata Tribunalului volant.

Acuzatul Orgoványi Iosif stătea în strânsă legătură şi cu acuzatul căpitan BERENTES VASILE, comandantul militar al fabricii Phönix din Baia Mare, care îi furniza „obiecte” de tortură în persoana muncitorilor bănuiţi de activitate comunistă.

Furnizorul (de victime al – n.n.) acuzatului Orgoványi Iosif a fost, după cum s-a arătat mai sus acuzatul căpitan Berentes Vasile, comandantul militar al fabricii Phönix şi Petroşani din Baia Mare care, fiind membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi şi colaborator al serviciului de contraspionaj maghiar, s-a îndeletnicit cu descoperirea muncitorilor comunişti de la cele două fabrici şi predarea lor secţiei de urmăriri politice a acuzatului Orgoványi Iosif. Astfel, în 1941 a predat acestei secţii un tabel cuprinzând numele a 80 de muncitori comunişti, iar în 1942 a predat cercului de recrutare Baia Mare un tabel cuprinzând numele muncitorilor evrei din fabrici suspectaţi şi propuşi de el să fie încadraţi în detaşamente de muncă speciale (forţată – n.n.), în scop de exterminare.

Colaboratorii acuzatului Orgoványi Iosif, în ceea ce priveşte bătăile şi schingiuirile din ghetou, au fost acuzaţii: Vajay Emeric şi Bertalan Ştefan, ambii având calitatea de detectivi la poliţia din Baia Mare. Pe lângă cercetările după valorile ascunse, aceşti doi detectivi s-au îndeletnicit şi cu prinderea din păduri ai evreilor, care fugiseră acolo la începutul lunii mai pentru a scăpa de internarea în ghetou. Cei astfel prinşi sunt internaţi în ghetou, unde sunt supuşi la maltratări crude, cu scopul de a-i face să declare persoanele ce eventual mai sunt ascunse prin păduri.

O altă unealtă a organizatorilor ghetoului din Baia Mare a fost acuzatul CZEISPERGER PETRU, care a fost membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi. În această calitate, fără a avea calitatea de funcţionar public, a acţionat ca toţi nyilaşiştii care, în general, au participat la strângerea în ghetou şi la căutarea după bunurile ascunse, cu care ocazie îşi puneau în practică educaţia de nyilaşişti.

Acuzatul Czeisperger Petru a făcut parte şi din divizia de trenuri Oradea, divizie compusă din nyilaşişti şi însărcinată cu supravegherea transportului evreilor de la Szönyü de la … înspre Germania.

În această calitate... scoteau afară evreice din ghetou şi le siluiau şi le jefuiau de haine, după cum rezultă din depoziţia martorului Maghiar Tivadar, Kretz Iosif şi Kocsibar Andrei. Comandantul lagărului evreiesc din localitatea Szönyü, de lângă Gyõr (Ungaria) a fost acuzatul Ormos Ludovic, care era originar din Oradea, iar în timpul transporturilor efectuate de divizia 9 trenuri din Oradea a fost însărcinat ca şi Czeisperger şi Osváth cu supravegherea deportării evreilor în Germania.

În timpul cât a fost comandantul lagărului din Szönyü, a aplicat un tratament neomenos evreilor din acele lagăre, jefuindu-i de bunuri şi participând împreună cu acuzatul Czeisperger şi Osváth la siluirea femeilor.

A neglijat în mod intenţionat alimentarea celor internaţi în lagăr, precum şi cazarea. Odată a cazat evreii într-un pod al unei clădiri, care având grinzile putrede s-a surpat din care cauză au murit mai mulţi evrei. În sarcina sa s-au dovedit şi cazuri când evreii au murit de pe urma bătăilor aplicate de dânsul.

S-a arătat mai sus rolul de executant în ceea ce priveşte luarea măsurilor de înfiinţarea ghetoului pe teritoriul judeţului Satu Mare, rol avut de acuzatul dr. BOJER ENDRE, subprefectul de atunci al judeţului. Răspunderea lui este similară cu a celorlalţi subprefecţi. Nu este cazul a se repeta consideraţiunile pentru care răspunde, este suficient doar a se arăta că a avut calitatea de subprefect al judeţului şi a se arăta grozăviile comise în ghetoul din Baia Mare, grozăvii care denotă că subprefectul de atunci nu s-a sesizat de aceste lipsuri şi care denotă astfel că trebuie să răspundă pentru aceste omisiuni culpabile.

O altă persoană care trebuia să se sesizeze atât de alimentarea insuficientă, cât şi de cazarea defectuoasă, dar mai ales de bătăile şi schingiuirile şi nelegiuirile comise atât în ghetoul din Satu Mare, cât şi la cel din Baia Mare, a fost acuzatul Vitéz Endrõdi Barnabás, numit de către guvernul Sztójay la 25 aprilie 1944, prefect al oraşului şi judeţului Satu Mare, având şi calitatea de locotenent-colonel pensionar.

Şi acum era să se sesizeze acest prefect de cele ce se întâmplau în cuprinsul oraşului şi judeţului Satu Mare, când era pătruns de sentimente imrediste şi nyilaşiste, căci iată cum publică în ziarul „Szamos” în nr. 102 din 6 mai 1944, apelul lansat de acest acuzat pentru solidaritatea naţiunii maghiare:

„Rog pe toţi fiii şi fetele oraşului meu să nu lase dezbinat frontul nostru. Să nu se lase înşelaţi prin manoperele viclene ale duşmanului extern, şi mai ales ale celui intern, prin provocarea compătimirii către sine însuşi, prin calomnii, dar în sfârşit, să ne solidarizăm, doar suntem atât de puţini. Între unguri şi unguri nu există şi nu trebuie să fie diferenţă, nici chiar atunci, dacă unul este în cadrul partidului naţional-socialist, celălalt în partidul nyilaş, sau în cadrul partidului imredist; el luptă pentru fericirea patriei şi pentru libertate.”

Din depoziţiile martorilor rezultă că acuzatul Vitéz Endrõdi Barnabás se deplasa aproape zilnic pe teritoriul ghetoului de la Satu Mare la Baia Mare, cu care ocazie a declarat că nu va tolera prezenţa nici unui evreu pe teritoriul judeţului.

Dar mai mult, a dezlănţuit o adevărată prigoană împotriva evreilor exceptaţi de internarea în ghetou, aşa după cum a fost cazul familiei Weiss, care, deşi era invalid de război 75%, a fost ridicat din comuna Secaş şi închis în ghetou. La fel şi copiii lui Fekete Iosif şi multe alte persoane.

Acuzatul Vitéz Endrõdi Barnabás, în toamna anului 1944, a organizat o adevărată vânătoare după evreii întorşi în judeţ de la detaşamentele de muncă {forţată}, ordonând ca orice evreu găsit pe teritoriul judeţului să fie executat fără cruţare. Astfel, pe baza acestui ordin, a fost executat în ziua de 22 octombrie 1944, detaşamentistul Fekete Martin, după cum rezultă din certificatul de moarte depus la dosar.

Pedepse şi condamnaţi

VAJAI ALEXANDRU, cetăţean român, fost prim-notar al oraşului Baia Mare – 12 ani de detenţie.

Dr. NAGY EUGEN, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei Baia Mare - muncă silnică pe viaţă. 

BALOGH CAROL, cetăţean român, fost funcţionar la fabrica „Phönix” din Baia Mare - muncă silnică pe viaţă. 

HARACSEK IOSIF, cetăţean român, fost preşedinte al societăţii Baross din Baia Mare - 12 ani de detenţie.

BERENTES VASILE, căpitan, cetăţean maghiar, fost comandant militar al fabricii „Phönix” din Baia Mare - muncă silnică pe viaţă.

ORGOVÁNYI IOSIF, de 34 ani, cetăţean maghiar, de profesiune detectiv, născut în Ungaria - muncă silnică pe viaţă.

VAJAI EMERIC, cetăţean român, fost detectiv la poliţia Baia Mare - muncă silnică pe viaţă.

BERTALAN ŞTEFAN, cetăţean maghiar, fost detectiv la poliţia Baia Mare - muncă silnică pe viaţă. 

CZEISPERGER PETRU, de 41 de ani, cetăţean român, pantofar, născut în Cluj - 25 de ani muncă silnică.

OSVÁTH ZOLTÁN, de 45 de ani, cetăţean român, zidar, născut în Cluj - 20 de ani de muncă silnică.