„Lăsați-ne așa cum suntem și cum am apucat de la moși și strămoși și ocupați-vă de treburi administrative pentru Europa, că sunt destule!”

Aud, în preziua Sărbătorii Na­ționale de 1 Decembrie – când ne bucuram de o altă sărbătoare na­țională, cea a Sfântului Andrei – că se gândesc unii să ne interzică Crăciunul. Acești „unii” nu sunt oricine, ci Comi­sia Europeană, dornică să introducă în Parlamentul European un proiect de rezoluție prin care termenul „Crăciun” să fie înlocuit cu „sărbătoare”. Aflu că, de această dată, nu s-a reușit. Pentru unii pare stupefiant, pentru alții pare ideal, iar pentru cei mai mulți faptul rămâne indiferent.
Tinerii nu mai știu că regimurile comuniste au făcut același lu­cru, cu intensități și durate dife­rite. La noi, după 1948, cuvântul „Crăciun” a fost prohibit și înlocuit cu „Sărbătorile de iarnă”, iar „Moș Crăciun” devenise oficial „Moș Gerilă”. Altfel spus, nimic nu este nou sub soare! Acestea se petreceau în vremea globalismului comunist, când se construia societatea atee și „poporul muncitor unic”, sub egida lui Lenin, Stalin și a altor emuli ai lui Marx. Azi avem un globalism neomarxist care ur­mă­rește, cu aceleași cuvinte ori cu altele, apropiate ca sens, scopuri similare. În curând, ni se va spune cum și dacă să folosim termenul „Paști” și ni se va indi­ca cine a înviat și dacă a înviat cineva acum două milenii. Lamen­tabile iluzii și inutile consumuri de energie, pe banii contribuabililor naivi! Mulți alții, mai puternici decât liderii de la Bruxelles și de la Strasbourg, au încercat să juguleze credința noastră creștină și au falimentat. Revoluția Franceză de la 1789 a înlocuit creștinis­mul cu numitul „cult al rațiu­nii”, dovedit a fi, în scurt timp, un fiasco total. Un mare prelat român – cel care a citit la 1 Decembrie Rezoluția de Unire de la Alba Iulia, în fața „Măritei Adunări Naționale” și care acum este „Fericit” în ca­len­dar – a spus: „credința noas­tră este viața noastră”. Lăsați-ne așa cum suntem și cum am apucat de la moși și strămoși și ocupați-vă de treburi administrative pentru Europa, că sunt destule! Până atunci – chiar dacă ne moder­ni­zăm și ne adaptăm zi de zi lumii trepidante în care trăim – „noi locului ne ținem”, vorba Poetului.


La mulți ani,
România!