La Viseu, politicul bate justitia

Simon Gheorghe este un destoinic consilier judetean, marca PSD. In spatele mastii sale de om de actiune si bun cunoscator al problemelor judetului, se ascunde partea nevazuta a afacerilor sale din Viseu, unde a falimentat mai multe intreprinderi. El a fost si cercetat penal pentru furt, alaturi de doi frati din clanul Horjenilor, dar a scapat basma curata, cu ajutorul inventiilor juridice ale procurorului Lesca si ale amorezatului judecator Maris, coleg de serviciu cu sotia lui Simon. In Viseu, circula o vorba conform careia un judecator este mai ieftin decat un avocat. Adica banii pe care ii cheltui cu un avocat pentru un proces (pe care il poti si pierde) ii dai judecatorului si castigi sigur. Acelasi lucru este valabil atat pentru judecatori, cat si pentru procurori. Dar nu numai la Viseu, ci si la Dragomiresti si Sighet, deopotriva. Actele ciudate emise de magistratii de aici ne fac sa credem ca procesele penale si civile au sentinte motivate de bani, si nu de argumente juridice. Multi nu aplica legea, fie pentru ca nu o cunosc, fie pentru ca nu vor. Asa s-a intamplat si in cazul lui Vasile Notingher, din Viseu, care a depus plangere penala impotriva a trei persoane, pe care le acuza de furtul unui tractor articulat forestier (TAF). Acestia sunt Gheorghe Simon, consilier judetean PSD (sotul judecatoarei Mariana Simon, din Viseu), Dumitru Horj si Gheorghe Horj (ultimii doi fiind din celebrul clan al Horjenilor, care domina la Moisei). Cu ajutorul tandemului Vasile Pop (procurorul Lesca) si Gheorghe Maris (judecatorul amorezat dupa grefiere), Notingher a fost convins sa renunte la plangerea penala si sa astepte acasa solutia instantei, ca totul va fi bine. Insa vinovatii au scapat, iar victima a pierdut procesul, fiind obligat la cheltuieli judiciare. Evident ca judecatorul Maris nu stia ca Gheorghe Simon, consilierul judetean, este sotul colegei sale Mariana Simon. Procurorul constata furtul Povestea este simpla. In anii ‘90, Notingher a detinut in chirie un spatiu la fosta Autobaza IRTA din Viseu, devenita SC Independenta SA. Un atelier de reparatii. In 2000, si-a cumparat un TAF, pe care l-a reparat, dar nu in intregime. Acesta se afla intr-un spatiu inchis, apartinand societatii Independenta. Dupa cativa ani, el a disparut. Nu se stie cand. Notingher i-a intrebat pe paznici cine a furat TAF-ul si acestia i-au spus ca au venit din partea conducerii mai multi suceveni, pentru a repara TAF-ul. Astfel, paznicii au deschis hala si utilajul a fost reparat, dupa care, peste cateva zile, moldovenii au plecat cu el. La dispozitia lui Gheorghe Horj, paznicii nu au zis nimanui nimic despre disparitia TAF-ului. Practic, un caz clar de instigare la furt a conducerii Independenta. La acea data, actionarul majoritar al societatii era consilierul judetean PSD Gheorghe Simon, ai carui asociati de nadejde erau cei doi Horjeni. S-a depus plangere penala impotriva acestora. Insa procurorul Evanghelie a scornit o rezolutie de toata pomina. A constatat ca din probe reiese ca TAF-ul a fost acolo, ca s-a furat, insa nu spune cine sunt autorii. In loc sa ii identifice, emite o rezolutie, prin care spune ca Simon si Horjenii se fac vinovati de abuz de incredere, si nu de furt. Stia ca probele ii incriminau pe cei trei si a incadrat aiurea fapta, pentru ca acestia sa scape atat de furt, cat si de abuz de incredere. Mai grav, nu a comunicat rezolutia lui Notingher (incalcand legea) si a cerut instantei sa se sesizeze cu privire la abuzul de incredere, desi asta nu se poate, atat timp cat nu exista plangerea prealabila a persoanei vatamate. Inventiile procurorului Evanghelie In rezolutia sa, Lesca este “de coma”. Ii numeste pe cei trei coproprietari la Independeta SA, desi ei erau actionari. Apoi spune ca, pe baza probelor, in ceea ce-i priveste pe invinuiti, s-au efectuat acte premergatoare infractiunii de furt si ca acestia au reparat utilaje, pe care le-au predat la fier vechi. Dupa care, inventeaza supozitii, ca un adevarat narator de povesti, spunand ca printre ele s-ar fi putut afla si TAF-ul cu pricina si ca, DACA, s-a dispus astfel si exista intentie, atunci fapta e abuz de incredere. Si a sesizat instanta. Absolut incredibil, judecatorul Maris a admis rezolutia procurorului si i-a judecat pe cei trei pentru abuz de incredere, desi nu putea sa o faca fara plangerea lui Notingher. Evident ca Simon si trupa au fost achitati, argumentul instantei fiind, de asemenea, fabulos: fapta nu exista (contrazicand toate probele lui Evanghelie). Chiar Tribunalul Maramures, in recurs, constata anomalia motivarii, schimband temeiul achitarii, constatand ca fapta exista, insa nu constituie infractiune. Si procesul s-a stins, acum dosarul fiind undeva intre Baia Mare si Viseu, urmand a fi trimis la Parchetul Maramures, Notingher atacand rezolutia procurorului. Cei trei neaga complet furtul, declarand ca nu stiu nimic de acel TAF. Notingher afirma ca Lesca i-a spus ca cei trei sunt vinovati, dar ca ii va trimite in judecata doar pe Horjeni, care ii vor plati utilajul. Cat despre Gheorghe Simon... Este consilier judetean si nu poate fi trimis in judecata pentru furt, pentru ca ar fi penibil. Notingher l-a crezut, iar Lesca si judecatorii si-au facut bine treaba, scotandu-i pe cei trei basma curata. F Terminatorul din Viseu Consilierul judetean Gheorghe Simon se pricepe la afaceri. In special, la cele in care nu produci nimic si faci bani garla. Singur sau in compania Horjenilor s-a ocupat de privatizarile din zona. La Viseu a cumparat actiuni la SC Independenta. Nu a produs nimic, ci a vandut la fier vechi tot ce s-a putut (masini, utilaje, usi metalice etc), ruinand complet fosta autobaza. La fel s-a intamplat si la Borsa, cu fabrica de gatere. Au cumparat-o, au vandut tot ce se putea vinde, au dat faliment, iar bancile creditoare au vandut fabrica, 200 de oameni ramanand fara serviciu. A fost randul Uzinei Mecanice din Viseu, devenita SC Mecanica. Pana la a incapea pe mainile lui Simon, a fost condusa de un neamt, firma avand peste 200 de angajati. Era profitabila. Insa Simon a reusit sa o ingroape si pe aceasta. A vandut la fier vechi majoritatea utilajelor, dupa care a trecut la prelucrarea lemnului. A mers cat a mers, dupa care a venit falimentul si firma s-a pus sub sechestru asigurator. “Nu-mi sta in caracter sa fur TAF-uri” “Notingher a facut denunt penal impotriva mea, cum ca i-as fi furat un TAF. Nici nu stiu despre ce este vorba. S-a investigat, a fost in instanta si exista o sentinta definitiva de la Tribunalul Maramures, din care reiese ca eu nu am nicio treaba cu furtul. Intre noi nu a existat nici o relatie contractuala. El a stat acolo, cu chirie, la fosta Autobaza. Am cumparat un pachet de actiuni ale societatii de la FPS, iar in patrimoniul ei nu exista nimic altceva decat cladiri, un autobuz pus pe chituci si un banc de verificari tehnice de pe vremea . In rest, nimic. Daca el avea acolo un TAF si eu am preluat actiunile, el trebuia sa vina la mine sa-mi spuna de el. El nu mai lucra acolo, plecase. Povestea e inventata pentru a ma ataca pe mine. In ‘98 – ‘99, am luat 40% din actiuni la SC Independenta SA, fiind majoritar. Societatea nu era proprietara pe teren. Era statul roman. La momentul construirii autobazei, terenul s-a luat oamenilor, dar au primit la schimb. Dupa venirea mea, m-au purtat prin procese, pentru a obtine terenul. Si au facut fals in acte, influentand Comisia Locala Viseu, spunand ca terenul este arabil. Si s-au pus in proprietate. Notingher a cumparat de la cineva si s-a intabulat. Pentru un miliard si ceva. Fictiv, probabil. Nu stiu de ce, Notingher a incercat sa ma murdareasca si m-a tarat pe mine in denuntul penal, cu furtul TAF-ului. Nu e un ou, sa-l furi asa. Ma gandesc sa-l dau in judecata eu, desi, nu stiu daca imi sta bine sa-l dau eu pe el. Eu sunt om serios. Nu-mi sta in caracter sa fur TAF-ul nimanui.” – Gheorghe Simon. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro