La mănăstirea Nicula: Amintiri; lacrimi şi flori peste morminte

Paul ANTONIU

... Ale lacrimilor din ochii și de pe obrajii Măicuței Sfinte din icoana făcătoare de minuni, miracol care timp de 26 de zile (anul 1699) a uimit sute și mii de pelerini care veneau să se închine, cu o nease­muită evlavie, în fața înlăcrimatului chip din fața lor. Icoana este lucrarea preotului Luca din Iclod pictată în anul 1681. Se spune că Măicuța Sfântă din icoană plângea amarnic de mila creștinilor asupriți de către hoardele păgâne, dar erau și lacrimi prevestitoare ale cumpli­telor suferințe ce s-au abătut, prin vremuri, asupra românilor din Transilvania de care, cu tristețe și revoltă chiar, ne mai amintim când ne întărâtă unii nostalgici, căci aceștia își transmit din generație în generație asemenea blestemate nostalgii.

Îmi vine în minte acum un scurt fragment din poemul-avertisment, „Ascultă străi­ne” de Romulus Vulpescu: ... „Dar tu bine ia seama străine: În numele meu înflorit cum e iia / Mai e și mânia!” Și-n acest an, astriștii din Gherla (Despărță­mântul „Ioan Alexandru”, președinte - cucernicul preot Ioan Morar) ne-au invitat la cea de-a IX-a ediție ale colocviilor de la Nicula, în zilele de vineri 21 și sâmbătă 22 septembrie.
Și-n acest an câțiva băimăreni (subsemnatul cu familia și doamna Ileana Coz­muța) - mai puțini ca-n alți ani! - am răspuns, cu bucurie, Prezent!
Ca de obicei, în prima zi, mai spre după amiază, la cimitirul mănăstirii a avut loc o slujbă de pomenire pentru sufletele celor de-ACOLO, printre pri­mele nume pome­nite fiind ale celor vrednici de neuitare, Ioan Alexandru și Vasile Avram, nume de prim rang în li­teratura și-n cultura acestui neam, așa precum a reieșit din predica Părintelui Mitropolit Andrei, mai cu seamă când s-a referit la Ioan Alexandru, considerat, pe drept cuvânt, ca fiind cel mai important poet creștin. La sfârșitul Sfântului parastas am depus flori, am aprins lumânări și le-am stropit cu lacrimi mormintele plutitorilor prin pulberea de stele.

În următorul ceas ne-am bucurat de invitația Părintelui Mitropolit, de-a face o scurtă vizită, pe dinăuntru, la noua biserică ce se construiește sub deluțul din apropiere, pentru ca împreună să admi­răm (de pe schele uneori...) picturile, cele finisate mai ales, dar și pe cele aflate încă în lucru.

O surpriză de proporții noi cei prezenți am trăit în momentul în care Părintele Mitropolit ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar din cartea părintelui Alexandru Moraru întitulată „Domnitorul Mihai Viteazul (1593 - 1601), Erou al Națiunii Române și Martir al Bisericii Străbune”, carte apărută la Editura Renașterea în acest An al Centenarului, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit care semnează și prefața. Pe a doua și a treia copertă citim gânduri de preamărire ale Domnitorului Martir semnate de către academicienii Ioan-Aurel Pop, Preșe­dintele Academiei, și a Pr. Academician Mircea Păcurariu. A urmat apoi un program de voie până la masa de cină, marea majoritate dintre noi vrut-am să parti­cipăm, înainte de toate, la Sfânta vecer­nie, pe tot parcursul acesteia, Sfânta Icoană făcătoare de minuni se afla în fața ușilor împărătești pentru a o putea adora sărutându-i chipul și închinându-ne EI cu smerenie, până seara târziu. Afară câteva credincioase, pline de evlavie, în coate
și-n genunchi înconjurau bisericuța de lemn (monument istoric) cea veche de mai bine de 400 de ani.
A doua zi (sâmbătă, 22 septembrie), după ivirea zorilor, gazde și oaspeți deopotrivă, ne-am trezit din somn la auzul celor șase clopote care, prin glasul lor, ne vesteau începutul unei zile și făceau să vuiască pădurile ce împodobeau mirific dealurile din împrejurimi. După un copios mic dejun, cinstitele gazde ne-au poftit în sala numită SFÂNTUL ȘTEFAN cel MARE, din clădirea Centrului de cercetări patristice. La intrarea în sală, spre bucuria noastră, pe masa oficială, gazdele ne-au pus la vedere câteva teancuri ce conțineau cărțile autorilor Gheorghe Pârja („Ochii Basarabiei”, apărută în acest an, sub egida Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” - Baia Mare) și Teodor Ardelean („Gânduri pentru o... Bibliotecă de Idei”, la Ed. Școala Ardeleană - 2017). Pentru ambele volume cererea a fost mult prea mare față de oferta, nu prea îndestulătoare ca să ne ajungă la toți, interesul nostru fiind la cote maxime. La intrarea în sală, oaspeții s-au bucurat la auzul unui fundal sonor cu cele mai cunoscute pricesne, în interpretarea magnifică a dragei noastre Angela Buciu, program audiat de pe un C.D. din fonoteca de aur a subsemnatului. Tot astfel s-a încheiat, în jurul amiezii,prima parte a Colocviilor...

Înainte de a prezenta desfășurătorul programului părții a doua a Colocviilor, ediția a IX-a, 2018, se cuvine a-i numi pe organizatori:
- Sfânta Mănăstire Nicula, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, părinte stareț Arhimandrit Nicolae Moldovan.
- Societatea Astra - despărțământul „Ioan Alexandru” din Gherla, președinte Pr. Ioan Morar. Acestora, cu recunoștință, li se cuvin mulțumirile noastre pentru con­dițiile excelente pe care ni-i le-au oferit pe tot parcursul desfășurării lucrărilor.
- Cuvântul de deschidere ne-a fost adresat de către Pr. Ioan Morar. Au urmat la cu­vânt:
- Prof. Dr. Florin Bengean: „Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire”.
- Prof. Univ. Dr. Virgil Nistru Țigănuș: „Grafii ale spiritului în interpretarea Prof. Mircea Muthu”.
- Ion Onuc Nemeș, jurnalist și Directorul Bibliotecii Județene din Sibiu, „Oameni de care Țara are nevoie: Dr. Teodor Ardelean și prof. Areta Moșu, președinta Societății Astra din Chișinău”. Pe par­cursul discursului, domnul Onuc Nemeș, de nenumărate ori și-a exprimat profundul regret că nici de data aceasta dl. Teodor Ardelean, confratele său, nu ne-a putut onora cu prezența la aceste Coloc­vii... „Tocmai Domnia Sa, eminent scrii­tor și filozof, ctitorul bibliotecii - cate­drală din Baia Mare, OMUL de care Țara are atâta nevoie”. Și tot așa mai departe, aprecierile fără asemănare la adresa D-lui Teodor Ardelean, ascultându-le, sufletele noastre, ale băimărenilor (și nu numai...) simțeam cum dau în floare.

Scriitorul Nicolae Băciuț ne-a reamintit că în aceste zile s-au împlinit 100 de ani de la înveșnicirea marelui poet George Coșbuc, presărându-și discursul cu câteva poeme recitate excepțional, precum și câteva poeme din opera lui Grigore Vieru, interpretarea, (recitate!) și ale acestora fiind viu aplaudate.

Elevii (foști și actuali) de la Colegiul Națio­nal „Silvania” din Zalău și de la Centru Județean de Excelență - Sălaj, coordonați cu mult profesionalism de către Prof. Ioana Tuduce au recitat cu aleasă simțire din opera poetică a lui Vasile Avram, un valoros fiu al Sălajului, de-o notorietate la nivel național, precum a reieșit cu asupra de măsură și din prezentările bio-bibliografice prezentate nouă tot de către minunații elevi de la Colegiul amintit, coordonați, desigur, tot de către Doamna Prof. Tuduce, la modul excelent și la acest capitol. Prestația lor în cadrul acestor Colocvii a fost considerat cu adevărat un regal cultural. De-o asemenea părere a fost și Doamna Felicia Avram, soția văduvă a celui omagiat de către mai mulți vorbitori în cadrul acestor Colocvii. Ca un gest de simpatie le-am dedicat elevilor de la Colegiul din Zalău (recitatorilor cu osebire...) poemul în proză „În poarta Raiului” de Geo Bogza, gestul meu fiind primit cu bucurie sinceră, în poem fiind vorba despre un dialog destul de sever, taman în poarta Raiului, dintre Sf. Petru și un... actor (și recitator printre alte... păcate săvârșite în viața-i pământeană).
Doamna Ileana Cozmuța a citit, cu emoție în glas, un fragment din Jurnalul soțului său, gazetarul și OMUL de-o cuprinză­toare cultură, plecat dintre noi în urmă cu aproximativ doi ani. Ne-am amintit cu dor și drag de el și de prezența-i plină de cucernicie la Sfintele liturghii (chiar și cele nocturne), dar și de prelegerile sale de un nivel de-a dreptul academic, la toate Colocviile la care a participat. Lină să-i fie plutirea prin pulberea de stele până dincolo de... dincolo!

Unii vorbitori, precum preoții Marius Mo­rariu, Emanuel Cășvean, Cătălin Varga, și încă vreo doi, ne-au vorbit, cu acribie, despre alți mari scriitori precum Mitropolitul Valeriu Anania (viețuitor la Sfânta mănăstire Nicula după revenirea în țară din S.U.A.), despre Ioan Alexandru considerat, cu dreptate, ca fiind cel mai important poet creștin din literatura acestui neam cu credință în Dumnezeu. Și pe locul lui de veci am aprins o lumânare, crucea i-am împodobit-o cu flori, pe mormânt i-am picurat câteva lacrimi pline de dor, iar la plecare ne-am rugat pentru
odi­hna sufletului său, promițându-i neui­ta­rea.
De la masa oficială ne-a mai vorbit, în stilu-i personal, și Ion Apostol Popescu, renumit exeget al spiritualității românești din Ardeal, ș.a.

După ora prânzului, organizatorii ne-au poftit din nou în sala-amfiteatru, atât de frumos și inspirat numită - Sala „Sfântul Ștefan cel Mare” - din clădirea Centrului de cercetări patristice. Și iarăși, la intrare, am auzit glasul scumpei noastre Angela Buciu cântând pricesnele neauzite în prima parte. În scurta pauză dintre cele două părți ale Colocviilor am cunoscut-o pe doamna Raveca Vlașin, fostă profe­soară la un liceu din Dej (orașul liceanului ce am fost...), care mi-a citit două superbe poeme dedicate Centenarului Marii Uniri. Am rugat-o să le mai citească și de la microfonul din sala de conferințe, chiar la începutul celei de-a doua părți a evenimentului la care parti­cipam cu mare interes. Succesul doamnei Vlașin a fost cu totul deosebit, autoarea copleșită fiind de emoții, dovadă fiind cele câteva lacrimi de pe obraz.

Am urmat eu cu un mini recital de poezie potrivit momentului ce-a cuprins trei poeme selectate din volumele Domnului Prof. Univ. Dr. Virgil Nistru Țigănuș de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, poeme dedicate lui Ioan Ale­xandru, Mitropolitului Valeriu Anania și poemul „Nicula după sfinte tipare”. Am mai dat citire Treptei a cincea din „Imn Eminescului” (poem în acrostih cu zece trepte), celebră lucrare a Înaltului Prelat, autorul, printre altele, și a poemului dramatic „Steaua zimbrului” pe care l-am jucat, cu mare succes pe scena Teatrului nostru, prin anii ’80, personajele principale fiind preamăriții Bogdan și Dragoș. Spectacolul, la cererea autorului a fost filmat de către un post de televiziune din S.U.A. și transmis pentru o mare comunitate de români din Detroit. După transmisia televizată, autorul ne-a onorat cu un emoționant mesaj de mulțumire pentru întreaga echipă.
Am dorit neapărat ca la finalul microre­citalului meu poetic de la aceste Colocvii să dau citire și poeziei „Măicuță dragă”, un strigăt de disperare al unei copile din Chișinău care consideră că măicuța ei este România, pe noi cei de dincoace de Prut considerându-ne frații ei buni. Autoarea acestui plânset poetic este o elevă din clasa a XII-a, Lucia Stegărescu fiindu-i numele din catalog. Este considerată o eminentă printre colegii ei de la școlile cu profil umanist. Iată ce-i scrie (printre altele), măicuței sale numită România: „…Te rog măicuță ia-mă acasă... / Mi-e inima însângerată / Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată / Ș-apoi eu nu mai suport / La Prut să mi se ceară pașaport...” ș.a.m.d. Iar la final ne transmite un scurt mesaj: „Noi copii ai tricolorului din Basa­rabia vă mulțumim pentru că transmiteți mesajul Unirii tuturor românilor.”

Penultimul punct din programul acestor Colocvii de la Nicula (ediția a IX-a) a constat în proiecția video a documentarului, de la TVR-Cultural, „In memoriam, Valeriu Anania”.

Finalul acestui eveniment cultural, cu toții ni l-am dorit a fi unul apoteotic, drept pentru care am proiectat celebrul concert cu ODA BUCURIEI de Ludwig van Beetheven în interpretarea monumentală a 10.000 (zece mii) de coriști japonezi, întregul ansamblu fiind sub bagheta celebrului dirijor Yutaka Sado, evenimentul grandios având loc pe un stadion din Tokio. La final, comentariile au fost de prisos. Un sprijin important pentru rezolvarea problemelor de ordin tehnic
l-am primit din partea Pr. Macarie căruia îi mulțumesc frumos și pe această cale.
Într-o scurtă paranteză nu pot să nu remarc fericit, emoționantul gest al fiicei noastre, Anca Lăpușcă (pentru prima dată la Nicula), medic de familie din Arad, care ne-a însoțit și care aproape tot timpul și l-a dedicat îngrijirii unei măicuțe acolo viețuitoare, dar cu totul neputincioasă pe care Anca noastră a însoțit-o clipă de clipă oferindu-i sprijinul în toate cele, spre emoționanta şi sincera noastră părintească admirație.
În acest AN SFÂNT pentru noi toți ro­mânii mi-e drag să Vă dau binețe, acum la final, cu urarea de la bunul meu părinte învățată: SĂ TRĂIȚI CÂT TRICO­LORUL! AMIN.