La Mănăstirea Budești Maramureșul din Icoană și din Forme

Dr. Ilie Gherheș

În creierul Munților Sivii, la Gura Izvoarelor (Călina, Negru și Roșu), în Poiana Mănăstirii din hotarul Budeș­tilor Maramureșului, a reînviat spiritul locului și se înalță o mănăstire maramureșeană nouă, cu hramul Sf. Constantin Brâncoveanu. Aici, unde și-a avut reședința ultimul episcop istoric, arhetipal al Mara­mu­reșului, luptător pentru credința ortodoxă, vrednicul de pomenire Iosif Stoica, într-o zi de toamnă binefăcătoare, ne-au dat întâlnire de taină spirituală și de terapie culturală trei ctitori, un triumvirat fericit: părintele stareț Mihail, arhitect Dorel Cordoș și pictor iconar drd. Andrei Mușat.
Am consfințit și ne-am aventurat cu toții pe un tărâm aproape minat al sculpturii și picturii bisericești maramureșene, încercând să înțele­gem „genialitatea genuină a înain­tașilor”, naivitatea lor (dar fără a fi facili), lăsându-ne fermecați de tăria mesajelor arhaice, arhetipale, care ne iluminează, parcă, din trecut, din cuprinsul memoriei ancestrale, din conținutul acelui alfabet inefabil al civilizației lemnului, în mare parte compromise, dar încă redutabile și decelabile.
Domnul arhitect Dorel Cordoș ne spunea că un înaintaș al său, arhitectul Cristian Moisescu, le menționa discipolilor săi că nimic nu ne unește mai mult pe noi românii decât interiorul unei biserici de lemn din Maramureș. O asumpție onorantă, dar care ne obligă și trebuie asumată. Cred că despre asumarea trecutului și mai ales a prezentului a fost vorba și la această întâlnire gravă a unui grup de intelectuali, desfășurată în 25 septembrie 2021, la mănăstirea din Budești, unde se pare că se pune bornă de începătură, pentru o nouă pictură și o nouă sculp­tură a lăcașelor de cult ortodoxe de lemn, din Maramureș.
La acest simpozion foarte specializat și aplicat în care ni s-a explicat până la detaliu totul, au participat și s-au exprimat despre fenomenul actual al picturii și sculpturii din Ma­ramureș, pe lângă sculptori și pict­ori, profesori universitari, stareți, teologi de talia națională (părinte prof. univ. dr. Ioan Bizău), preoți, intelectuali locali, precum și prof. univ. dr. Ștefan Marinca, un cercetător de talie mon­dială, născut aici, în Budești.
Chiar dacă s-a vorbit în termeni de protocol, cei prezenți s-au exprimat cu amărăciune privind derapajele actuale din pictura și sculptura bisericească, despre kitsch-ul agresiv din sculptura laică a porților de lemn, despre kitsch-ul religios și cel de artizanat, insistându-se pe necesitatea implicării autorităților competente.
Referitor la noua pictură bisericească de la Budești, s-a remarcat faptul că poate fi considerată un nou început, mai rafinat și mai distilat, despre un dialog coerent între pictura semnată de către Andrei Mușat și Ioan Popa și sculptura lui Dorel Cordoș. Iar din acest dialog se conturează o nouă carte identitară, culturală a Maramureșului.
S-au mai tras semnale de alarmă în ceea ce privește ofensiva noii sculp­turi cu drujba, foarte masculinizată, fără pic de rafinament, despre faptul că s-a renunțat aproape total la tipul meplat sau incizat, că nu există nicio deosebire între gardul unor lăcașe de cult și cel al pensiunilor turistice, între porțile acestora, între unele case parohiale și unele pensiuni ș.a.
Chiar dacă s-a tras concluzia că arhitectul Dorel Cordoș a inițiat și întemeiat un nou stil de sculptură ecleziastică maramureșeană, de tip neoclasic, totuși se pare că ofensiva kitsch-ului este mult mai dramatică și mai păgubitoare, contribuind la mistuirea arhitecturii vernaculare a zonei. 

„Biserica maramureșeană este legătura dintre om și Dumnezeu, este chivotul făurit de meșterii locali pricepuți în arta lemnului. Aici descoperim porunca dumnezeiască în facerea cortului sfânt, iar spațiul dinlăuntru ne transcende imediat în vechiul testament. Atât temporal cât și spațial, de data asta se folosesc mijloace simple, modeste, aflate în imediata vecinătate a raiului de pe pământ. Un mare arhitect cărturar din București îmi spunea odată că „nimic nu ne unește pe noi românii mai mult decât interiorul unei biserici de lemn”. Cât adevăr! Abia acum am priceput sensul acestor cuvinte. În jurul bisericii, un axis mundi al acestui ținut gravitează casele cu acoperișuri piramidale, așezate în curți îmbrățișate de ulițele șerpuinde, care leagă dealul de biserica și casa de deal”.
Arhitect Dorel Cordoș

„Eu cred că pictura completează admirabil construcția arhitecturală, inducând privitorului o senzație de pace, de liniște sufletească. Asocierea imaginii cu textul biblic completează trăirea sufletească a celui care intră în biserică și-l face să se gândească la veșnicie, la viața de dincolo de moarte”.    
Prof. Măricuța Petrovai

„Pictura interiorului trebuie să facă posibilă gândirea sacră, mai bine zis simțirea sacră și smerenia, și vine pictorul de biserici ortodoxe Ștefan Mușat și opera­țio­nalizează conceptul pictural cu talent și dăruire, cu nuanțe moderne în comunicarea iconică”.
General dr. Alexandru Leordean  
 

„Stilul de pictură ales de către Andrei Mușat intră în fericit dialog cu stilul arhitectural al maestrului Dorel Cordoș, iar edificiul aflat în stadiul de împlinire va fi unul rar întâlnit în spațiul maramureșean și chiar în cel național. Cele trei izvoare oglindindu-le numele și opera, rafinându-le apoi în apa sufletului credincioșilor, le vor trimite să călătorească direct spre cer”.
Prof. dr. Ion Petrovai

„Mănăstirea Budeşti a căpătat o nouă înfățișare odată cu preluarea stăreției de către părintele Mihail, un om dedicat cu toată ființa slujirii bisericii, care şi-a propus să lase urme locului de care s-a legat. După cum se poate vedea, la fața locului, părintele Mihail este,
înainte de toate, un excelent manager. E un fapt rar să vezi cum o mănăstire înflorește fără ca starețul sau alți slujitori să întindă mâna. Numai el ştie cum s-au făcut toate fără să facă prea des apel la cutia milei.
Pentru construcția noului locaș de cult, părintele Mihail a apelat la cel mai competent arhitect pe care-l are Maramureșul, cel care va rămâne în istorie prin arta numită de domnul general, doctor în logică, Alexandru Leordean, arta neoclasică. Maramureșul fără Dorel Cordoş ar fi azi plin de biserici de piatră, construite cu bună credință, dar după ureche, iar arta tradițională a lemnului, una din emblemele Maramureșului, care s-a desăvârșit cu siguranță pe o durată mai mare de un mileniu, risca să devină un muzeu vizitat mai ales de străini. Orice operă cu semnătura Dorel Cordoş se remarcă prin înfrățirea locașului cu locul ales, încât el, arhitectul, poate fi numit omul ce însuflețește locul.
Pictura interioară rămăsese ultima lucrare importantă pentru care cei doi, părintele Mihail şi arhitectul Dorel Cordoş, au decis să apeleze, cu aceeași bună credință şi competență, la drd. Andrei Muşat de la Academia de Artă din București. Iar pictorul ales n-a venit din București cu idei preconcepute în văgăuna dintre munți, departe de lume, ci s-a documentat la vechile lăcașuri de cult ale Maramureșului”.
Prof. univ. dr. Ştefan Marinca