Jurnalul intim şi jocul seducţiei

Am prins o zi de mare sărbătoare la Teatrul Municipal. Se joacă una din cele mai fascinante poveşti de dragoste din literatura lumii. Nu este Romeo şi Julieta. Nu, nu. Este Maitreyi, povestea trăită de Mircea Eliade la Calcutta (India), în anul 1930. De când mă ştiu m-au fascinat India şi Tibetul. Visez mereu o călătorie în Himalaya. Spectacolul de teatru creat de actorii băimăreni sub bagheta regizorului Adrian Roman mi-a astâmpărat setea acestei călătorii pentru o bună bucată de timp.

Am retrăit, pentru câteva clipe, jocul seducţiei, în care Diana Podăreanu s-a încadrat perfect. Iată marea artă a regizorului de a distribui rolurile actorilor în funcţie de experienţa şi mai ales de talentul lor. Actriţa Diana Podăreanu, în rolul Maitreyi, străluceşte în fiecare scenă. Pentru că scenele au o succesiune filmică, ca într-o telebordare modernă; spectatorul este invitat să treacă cu ajutorul convenţiei teatrale dintr-un spaţiu contemporan (biblioteca lui Eliade de la Chicago) într-un spaţiu al trecutului şi memoriei (casa profesorului Dasgupta şi a tinerei Maitreyi).  

Maitreyi îl vizitează pe Eliade la Chicago, cerând o explicaţie pentru romanul scris de acesta, prin care este expusă publicului larg o intimitate care ar fi trebuit să rămână secretă, cunoscută doar de cei doi îndrăgostiţi. Totodată, cu prilejul întâlnirii de la Chicago, Maitreyi doreşte sa-l regăsească pe Mircea „cel care nu moare”, adică să regăsească sufletul şi iubirea care există dincolo de timp şi spaţiu.

Scrisul este o formă de pervertire a spiritului şi Mircea Eliade a săvârşit acest păcat. Maitreyi îl invită pe Mircea să parcurgă o călătorie înapoi în timp şi memorie, un drum al cunoaşterii şi al eliberării prin cunoaştere. Maitreyi este autoarea acestei călătorii de iniţiere.

În timpul cât Mircea Eliade a fost în India, acesta a dorit să se convertească la hinduism din dragoste pentru Maitreyi, dar mai târziu ajunge să înţeleagă că indianca face parte dintr-o castă nobilă, iar căsătoria ei cu cineva de altă religie ar dezonora întreaga familie.

În lumea orientală, în jocul iubirii sunt întotdeauna trei personaje. Perechea de îndrăgostiţi îşi are un guru spiritual, care le oferă sfaturi şi îi pregăteşte să iubească. În camera eroinei portretul poetului Tagore, maestrul spiritual al lui Maitreyi, şi care este mai în vârstă decât Maitreyi cu 50 de ani, joacă rolul unei ancore spirituale cu ajutorul căreia ea încearca să reziste valurilor de ispite şi senzaţii care-i asaltează trupul şi gândirea.

Iubirile anterioare ale eroinei sunt de natură spirituală, în timp ce Mircea le cunoaştea numai pe cele fizice. Relevantă este în acest sens scena în care Maitreyi se roagă la chipul poetului Tagore şi îi aduce ofrande pentru a aprinde iubirea pentru Mircea (în roman, Allan).

Coregrafia aduce un plus de autenticitate a lumii indiene, prin mişcările celor doi dansatori George Pop şi Carla Waltner, cea din urmă întruchipându-l într-un mod deosebit de interesant pe zeul Shiva.

Aproape orb, în apartamentul din oraşul american Chicago, Mircea o întâlneşte pe Maitreyi după 42 de ani de la episodul primei lor iubiri, care a rămas unică şi absolută, neştirbită de trecerea timpului. Această iubire a fost pecetluită atunci de o logodnă mistică, un legământ al dragostei în faţa pământului, a apei, a pădurii, a cerului şi cu un inel lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene.

Claudiu Pintican se achită cu brio de acest rol solicitant şi special. Rolul unui destin tragic, pentru că Maitreyi va rămâne pentru scriitor o eternă obsesie şi enigmă, totodată.

Actorul joacă blând, controlându-şi în permanenţă rolul pe care îl conduce fără artificii, fără improvizaţie. Rolul îi cere să fie serios şi profund. Rolul îi cere să fie genial şi, pentru scurt timp, reuşeşte.

Maitreyi „se spală cu foc pe faţă”, într-un ritual mistic. Spectatorii simt în sală aroma parfumurilor orientale. Mircea acumulează experienţa erotică iniţiatică şi prin această experienţă pătrunde în cultura orientală şi în sacralitate.

Eroina romanului lui va scrie, la rândul ei, 42 de ani mai târziu, romanul adevărului în care va declara că reputaţia ei a fost ştirbită, relatarea poveştii din romanul lui Mircea Eliade nefiind în totalitate conformă cu adevărul.

În spectacolul băimărean, povestea celor doi este împletită cu evoluţia altor 3 personaje foarte importante, trioletul format din profesorul Dasgupta (Ioan Costin), soţia sa Indira (Adriana Covaci) şi în interpretarea Cameliei Strat, sora lui Maitreyi, Chabu, cea care va trăda involuntar secretul iubirii dintre Mircea şi Maitreyi.

Dasgupta refuză căsătoria celor doi îndrăgostiţi. Mircea Eliade este alungat din casa filosofului- profesor şi se refugiază în Himalaya.

În tinereţea lui a trăit în aceşti munţi şi poetul Indian Tagore cel care, cu un an înainte de a se naşte Maitreyi, în 1913, primeşte premiul Nobel pentru literatură .

Mircea trăieşte o poveste de dragoste interzisă. Jocul seducţiei începe, Maitreyi ia lecţii de franceză, în schimb Mircea învaţă bengaleza.

La nici 26 de ani, Mircea Eliade scrie cel mai important roman de dragoste din literature lumii. Spectacolul teatrului băimărean a reuşit pe deplin să transmită celor din sală această poveste.

Dansul coregrafului Indian Suhail Bhan a transmis frumuseţea Indiei şi frumuseţea versurilor poetului Tagore: „Când ea trecu pe lângă mine cu paşi repezi, m-atinse cu poala rochiei, uşoară, din neştiuta insulă a unei inimi răzbi un suflu cald de primăvară”.