Jenant mișeilor! Votul neputinței noastre

Când scriu acest text, votul Consiliului JAI pentru aderarea României la Schengen nu este încă dat. Însă, indiferent de rezultat, întreaga poveste nero­man­țată a aderării României la Schengen rămâne o lecție dură, care ne dezvăluie în toată neputința și micimea noastră. Am înțeles din nou că cea mai mare problemă a României nu e așezarea geopolitică, în vecinătatea războiului din Ucraina, nici criza energetică sau economică, ci lipsa acută de oameni de stat, de lideri adevărați care să aibă viziune, să simtă istoria și viitorul și să lupte cu orice preț pentru ele. Mă gândeam, cu groază, cum ar fi arătat de pildă negocierile de la Paris, de după Primul Război Mondial, cu liderii politici de acum. Cu siguranță, unirea din 1918 nu ar fi fost recunoscută în Tratatul de la Trianon, pentru că n-ar fi avut cine să ne susțină cauza. Cât de mare diferență între liderii de atunci, care nu acceptau niciun refuz și erau dispuși la orice sacrificiu pentru a susține obiectivul național, și cei de acum, a căror singură „luptă” e cea dusă pe facebook, răsuflată, necredibilă și lipsită de orice entuziasm.
Degeaba ne supărăm pe națiu­nile care nu ne vor în Schengen sau ne critică. Spre deosebire de noi, alții știu să-și susțină interesul național, cu orice mijloace și în orice forme. Repet, votul Consiliului JAI nu e încă oficial, însă, în oricare din variante, noi, românii, suntem umiliți. Suntem, încă o dată, tratați ca cetățeni de mâna a doua. Și nu din vina altora, ci din vina noastră. Pentru că nu știm să promovăm și să alegem oameni care să iubească această țară și să creadă în destinul ei.