Jenant, mişeilor! Responsabilitate și compasiune. Ca un fum

Multă vreme am crezut că noi, ro­mânii, avem talentul de a pune, vorba lui Octavian Paler, „un grătar cu mici pe orice Golgotă”. Dar nu, nu suntem unici nici măcar la acest capitol. Francezii au demonstrat că au același „talent”, din plin. Imaginile Catedralei Notre-Dame în flăcări au înfierbântat rețelele de socializare. Macabrele imagini, cu cel mai vizitat monument european în flăcări le-au stors unora lacrimi, altora rugăciuni, iar altora discursuri deșănțate sau chiar ironii. Firesc, după ce incendiul a fost stins, cei mai bogați oameni din Franța și marile companii s-au oferit să doneze milioane de Euro pentru reconstrucție. Dar, în mod ciudat, donațiile masive pentru reconstrucția Catedralei Notre-Dame au provocat deopotrivă nu doar recunoștință, ci și un val de furie și revoltă în Franța. Nu sunt puține vocile care denunță o „generozitate selectivă”, într-o ţară zguduită de mai multe luni de criza „vestelor galbene” şi în care donațiile pentru persoanele cele mai defavorizate sunt în scădere. „Dacă sunt capabili să doneze zeci de milioane pentru reconstruirea Notre-Dame, să înceteze să ne spună că nu sunt bani pentru a răspunde nevoii sociale”, a transmis Philippe Martinez, secretarul general al CGT, una din principalele confederații sindicale fran­ceze. De asemenea, Ingrid Le­va­vasseur, una din reprezentantele „vestelor galbene”, a spus că vrea „o revenire la realitate” şi a denunțat „inerţia mari­lor grupuri în faţa sărăciei, în vreme ce îşi dovedesc capacitatea de a mobiliza într-o singură noapte «o gră­madă de bani» pentru Notre-Dame”. Iar senatoarea ecologistă Esther Benbassa, de pildă, a scris pe Twitter că şi-ar dori „un elan la fel de spontan şi masiv în favoarea aso­ciațiilor şi structurilor care se ocupă de sărăcia extremă, excluziunea socială, oamenii fără adăpost”.
Mi-am amintit de penibilul slogan „vrem spitale, nu catedrale”. Până la urmă, fiecare țară are grupările ei extremiste. Și săracii ei, și nevoile ei, și prioritățile ei. Dar Notre-Dame se naște o singură dată în istorie și rămâne peste secole. E greu însă să apreciezi lumina, când tu vezi doar ceara scursă a lumânării.