Jenant, mișeilor / Până aici!

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe actul guvernamental care majorează salariul minim începând cu 1 iulie, că deja s-au anunțat din nou scumpiri. Dacă mai punem la socoteală scoaterea plafonărilor pentru RCA, care devine iminentă, acum sau peste 3 luni, precum și inflația care ne duce pe podium la nivelul UE, avem tabloul aproape complet al dezastrului. Desigur, trebuie să ne reamintim că mai sunt doar 3 luni până la recalcularea pensiilor și vreo 4 până la majorarea salariilor profesorilor. Deficitul bugetar e tot mai mare, destrăbălarea banilor publici la fel și lațul ANAF tot mai strâns. Cu tupeu, politicienii spun că anul acesta nu vor fi majorări de taxe și impozite, ceea ce în traducere liberă înseamnă: „la anul, când nu sunt alegeri, vă rupem, că în 4 ani uitați”.

Mediul de afaceri resimte deja măsurile și birurile guvernamentale și tot mai mulți coloși industriali anunță disponibilizări. Să nu mai vorbim de criza din IT care a dus în cap o piață care ani de zile era în top. Și, totuși, cui îi pasă?

Să le pese guvernanților, mari oameni de afaceri ale căror singure contracte erau cu Statul? Evident, nu. Să le pase funcționarilor de la ANAF, mulți dintre ei blazați și superiori față de contribuabilii care le plătesc salariile tot mai grase? Evident, nu.

Și atunci cine ține totuși cu mediul de afaceri? Cine dintre decidenți are curajul să se ridice și să spună că firul e deja foarte întins și că s-ar putea rupe? Cine are demnitatea să le spună că nu sunt datori oamenii de afaceri să plătească salariile tot mai grase ale funcționarilor angajați pe pile, nici cheltuielile iresponsabile, nici para-ndărăturile lor?

Răspunsul e dur: nimeni.

Nu mai e nimeni care să aibă legitimitatea, curajul și responsabilitatea să-i tragă de mânecă pe guvernanți și să le spună: „Până aici!”.