Jenant, mișeilor! / Nicolae Steinhardt - „Acum ştiu, am aflat şi eu...”

„Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbește se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț şi cu trufie către păcătosul, care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reușim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem se poate să ne dea peste cap reperele emoționale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganți şi zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești.

Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor. Blândețea inimii se usucă pe vrejii de dispreț, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reușita sa cu modestia şi grația unei flori...

Tot ce reușim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferință şi-n păcat. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

(...) Dacă ai reușit în viață, nu te agăța de nereușitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reușita este energia iubirii şi a capacității tale de acceptare a vieții, dar ea nu rămâne nemișcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngâmfarea şi trufia reușitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbește, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minții şi inimii tale”.

(...)

„Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu...”