Jenant, mişeilor! Minunea din Wuhan

Nu, titlul nu e metaforic, nici cinic. Și da, e vorba despre acel Wuhan, din care, la începutul anului 2020, a pornit pandemia care ne-a dat viețile peste cap. În timp ce în restul lumii se fac comitete și comisii care să discute revenirea la normalitate, Wuhanul a sărbătorit, recent, un an de normalitate, după o caran­tină de 76 de zile. Exact în 8 aprilie 2020, orașul chinezesc, cu 11 milioane de locuitori, ieșea din carantină.
În mai puțin de o lună, raportau, anul trecut, că au reușit să scadă de la 13.000 de infectări pe zi, la mai puțin de 100. Redes­chiderea orașului Wuhan, în 8 aprilie, a fost precedată de reluarea treptată a activităților de producție în provincia Hubei, începând cu 11 martie, dată de la care în Wuhan a fost permisă redeschiderea întreprinderilor din domeniul medical, alimentar și agricol. În ziua redes­chiderii Wuhan, la nivelul pro­vinciei Hubei, erau raportate ZERO noi cazuri Covid-19. Astăzi, cazurile noi de infectări și decese din cauza covid au rămas tot zero sau insignifiante. De asemenea, Wuhanul a rămas economic în top 10 orașe productive din China și, în timp ce numărul șomerilor a crescut verti­ginos în Europa și SUA, în Wuhan s-au creat anul trecut aproape 200.000 de locuri noi de muncă și au fost demarate 11 noi proiecte economice majore. Cum e posibil? Întrebarea e, evi­dent, retorică. Și România a avut 60 de zile de lockdown total și alte câteva lockdown-uri răzlețe sau parțiale, iar reve­ni­rea la normalitate e încă departe, cifrele economice sunt sumbre și oamenii tot mai să­raci și bolnavi.

De ce nu explică nimeni „mi­nunea de la Wuhan”? Lipsa va­lurilor doi și trei, a cocoașelor de dromader? De ce Wuhan nu mai are criza sanitară și econo­mică? Nici noi tulpini ale noului coronavirus? Să se fi născut și „normalitatea”, ca și „corona­virusul”, tot în Wuhan?