Jenant mișeilor! Ipocrizie

 „Au trecut 8 luni de când eu, împreună cu copiii mei am început să mâncăm frunze şi insecte. Și asta pentru că nu avem nimic altceva de mâncare şi nici măcar nu plouă, ca să ne putem cultiva plantele pe care le putem crește în această zonă.”
Este doar una dintre mărturiile șo­cante ale unei mame din Madagascar. O mărturie pe care nu o s-o vedeți des la televizor că deh, vă poate afecta emo­țio­nal. Și, mai grav este că această femeie este doar una dintr-un milion de oameni aflați la limita dintre viață și moarte din cauza foametei. Adulții din Madagascar au ajuns niște umbre, iar copiii sunt doar piele și os.
O realitate dură și cruntă despre care promotorii mișcării „Black lives mettes” nu vorbesc. La fel cum nu vorbesc despre miile de creștini uciși în Siria.
Pentru omul modern, spălat pe creier cu „politically corect”, umanismul înseamnă să îngenuncheze pe stadioane și să dărămâne statui.
Unde sunt miliardarii planetei? Unde sunt asociațiile de protejare și promovare a drepturilor omului?
Unde sunt vedetele ultra-sensibile care plâng de grija câinilor vagabonzi?
Oamenii care mănâncă noroi, frunze și insecte ca să nu moară de foame nu vă impresionează? Viața lor nu contează? Se pare că nu. Potrivit estimărilor, ar fi nevoie de 80 de milioane de dolari pentru a asigura mâncarea necesară în insulă pentru următorul sezon, astfel încât să se prevină o tragedie mondială. Să vedem dacă se va „rupe” o bucățică din trilioanele de dolari cheltuite pentru arme și moarte, sau pentru călătorii pe Marte, pentru a salva viața unor bieți oameni.
În rest, rămânem în superficiali­tatea noastră și ipocrizia fără margini, „neafectați emoțional”.