Jenant, mişeilor! / Dezgust

Când eram copil şi mă apucam să critic pe cineva dintre „oamenii mari”, străbunica mi-o reteza scurt, chiar dacă aveam dreptate: „n-ai tu căderea să vorbeşti despre el”. Am învăţat de atunci că oamenii nu sunt egali (vorba lui Steinhardt: egalitate înseamnă să tratezi inegal lucruri inegale), că diferenţa între „trepte” o dau faptele, educaţia, intelectul, sacrificiul făcut pentru ceilalţi şi pentru idealurile tale, modul în care îţi trăieşti viaţa. Nu ştiu dacă de la comunism ni se trage, dar cu cât treapta pe care o persoană se află e mai jos, cu atât tupeul de a striga împotriva celorlalţi e mai mare.

Mi-am amintit de povestea asta săptămâna trecută, când, din cauza unui funcţionar de ambasadă, memoria poetului şi eroului Ion Şiugariu nu va mai fi cinstită în Brezno (Slovacia). Despre acel funcţionar n-a mai auzit nimeni până acum. Despre numele lui Radu Coantă, secretar II la Ambasada României din Bratislava s-a auzit abia acum. De Ion Şiugariu auziseră toţi. Chiar şi pentru funcţionarii slovaci e un erou şi un model. Un om care a plătit libertatea altora cu preţul vieţii sale. Sacrificiul suprem, mai presus de orice tăgadă şi dovada în care nimeni nu poate minţi. Dar sacrificiul lui Şiugariu n-a fost destul de convingător pentru Coantă.

O informaţie de pe net sau un articol cântăreşte, în opinia lui, mai mult decât viaţa unui om. Şi, dintr-un birou comod de ambasadă e uşor de dat verdict.

Pe Coantă l-au întrebat mulţi cum poate fi legionar şi fascist un om care a murit luptând contra fasciştilor? Evident, n-a răspuns. Dar nu i-a spus nimeni pe şleau: „n-ai tu căderea să vorbeşti despre el”.