Jenant, mişeilor! Dependența de comuniste

Au trecut 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, dar societatea românească, în mare măsură, continuă să-și păstreze mentalitatea comunistă.

De altfel, „omul nou” pe care zbaterile sociale ale vremii încearcă să-l contureze are foarte multe în comun cu „omul nou” creat în comunism. Acum, ca și atunci, rezultatul final este anihilarea di­versităţii personale a indivizilor, nivelarea culturilor tra­­di­­ţionale și producerea unui „om re­cent”, golit de orice transcendență (Dumnezeu, valori etc.) și dezrădăcinat din identitatea sa naturală, culturală, nivelat și aservit conformist tehno-științei și economiei pieței libere globalizate.
Așa cum spun specialiștii, instrumentul economic al globalizării este piața totală, iar cel ideologic cuprinde deconstructivismul, „co­rec­titudinea politică”, feminismul și multiculturalismul, paradigme care validează dislocarea decons­truc­tivistă a indivizilor și a co­mu­ni­tăţilor într-o serie de grupuri mi­noritare agresive, inspirate de ideologia de extremă stânga. Asis­tăm la simbioza monstruoasă între o politică economică ultra­liberală și o ideologie neo-co­lec­tivistă. Desigur, „motorul” schim­bării este același: ura, născută din frustrare, egoism, neîmpliniri, dezi­luzii, invidie.
Motivele nu prea mai contează. Cert este că, acum ca și atunci, diferite categorii sociale sunt „ațâ­țate” periodic una împotriva celei­lalte, nu într-o luptă constructivă de idei sau într-un dialog civilizat, ci într-o luptă ideologică pe viață și pe moarte, în care fiecare ar vrea, dacă se poate, dispariția celuilalt, ca să nu zicem „moartea” morală sau fizică. Din păcate, dacă unele procese ar fi și astăzi publice, la fel ca și în era comunistă, sunt con­vinsă că din sală s-ar găsi cineva care să strige, ca și atunci, „moarte”.

Ascensiunea socială are la bază același principiu al servilismului, care a devenit calitatea de bază a unui om politic. Atunci, crearea omului nou s-a făcut prin decenii de tortură, frică, presiune și teroare. Astăzi se face deliberat. Cine a spus că istoria nu se poate repeta?