Jenant mișeilor! „De ne este dat să cădem, să fie-n zori!”

„Din punctul de vedere al deplinei noastre responsabilități, cred că filosofii existențialiști au dreptate. Scuza «împrejurările mi-au fost potrivnice» nu e invocată decît de cei slabi şi nehotărîţi. Pentru o personalitate pu­ter­nică - dintre acelea cărora Alain le spunea firi de crocodil: Goethe, Descartes, Stendhal, Spinoza - împrejurările sunt mai curînd ceea ce istoricul Arnold Toynbee numeşte chalenge, o provocare, un imbold.

Oamenii care au ceva de făcut şi de spus nu sunt opriți locului de o întîmplare. Cu o «nenorocire»: numai pentru cei de talia d-lui Berfhelemy darea afară din casă şi împrăștierea mobilelor (cu prilejul intempestivei sale evacuări de la Temple, spre a face loc perechii regale ce urma să fie internată acolo în toamna anului 1792) le concentrează tot restul vieții asupra proceselor şi inter­vențiilor urmărind redobîndirea avutului; numai pe unii ca aceştia faptul trivial - oricît de neplăcut şi de nedrept - i-a putut abate din cale; ceilalţi trec ca expresurile fără opriri prin gările mici, înaintează ca ştafetele, cu mesajul strîns la piept sau în pumn.
La urma urmei împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fie­care - mai arată - Alain - tot ceea ce vrea obţine, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se dobîndeşte prin neprecupeţit sacrificiu, cu nedezminţită încăpăţînare, înfrîngînd lenea, nestăruind asupra scrupulelor. împrejurările nu pot fi scuză decît pentru rataţi şi rataţii — pe plan social (o spune unul din ei) sau duhovnicesc — sunt cei ce s-au dat bătuţi, n-au avut mesaj sau nu le-a fost destui de scump. (Ori nu l-au recepţionat destul de clar.) Mîngîierea e alta, o exprimă zicala Englezilor: totul nu e să învingi, totul e să lupţi pînă la capăt.
Biruinţa nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta. Să nu te predai din prima clipă, ca social-democraţii germani în Iulie 1932.
Capra d-lui Seguin, în nuvela lui Alphonse Daudet, a mîncat-o lupul; dar în zori, după ce ea luptase toată noaptea.
Asta-i singura noastră datorie sfîntă: de ne este dat să cădem, să fie-n zori”.

Nicolae Steinhardt