Jenant, mişeilor! De ce nu e bun sistemul comunist?

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat odată o grupă întreagă. Acea clasa a insistat că doctrina comunistă este funcți­onală și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, toată lumea EGALĂ!
Profesorul le-a spus:
- OK, vom face în grupa aceasta un experiment. Se va face me­dia tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi nota 10.
După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți, toți primind nota 8. Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin, au fost bucu­roși peste măsură.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studia­seră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o „pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin.
Media celui de-al doilea test a fost 6. Nimeni nu mai era fericit.
La al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura, și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia. Astfel, toți studenții au picat.
Profesorul le-a spus că acesta a fost și motivul pentru care regi­murile comuniste au căzut. Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara li­ber­tății. Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de ci­neva, care, la rândul ei, nu va primi nimic pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Nu poți multiplica bogăția divizând-o și nu poți stabili egalitate decât tratând inegal, oameni inegali.