Jenant, mişeilor! Cruci și gunoaie

România seamănă cu o scenă casnică, în care soții se ceartă pe viață și pe moarte din cauza telecomenzii, în timp ce acoperișul casei lor e luat de vânt, animalele, de vijelie și hoții le pradă curtea. Prea prinși în războaie artificiale care nu au de fapt altă miză decât păstrarea sau preluarea puterii, politicienii noștri adoptă poziția struțului în fața problemelor reale. În timp ce europenii tranșează viitorul UE, noi ne certăm pe ciolan. Nu suntem în stare nici măcar să privim și să acceptăm problemele Europei, darămite să participăm la rezolvarea lor. Iar pe plan intern, nici atât. În timp ce candidații noștri făceau declarații de patrio­tism fierbinte, crucile eroilor din Cimitirul Valea Uzului au fost acoperite de extremiști maghiari, cu saci de gunoi. Cu foarte mici excepții, incidentul a fost trecut sub tăcere de toată lumea.
Între două discursuri despre tole­ranță și unul despre dragostea de țară, aproape toți s-au făcut că nu știu. Fotografia crucilor și a monumentului pregătit de inaugurare, îmbrăcat în saci și strâns cu bandă scotch mi se pare cea mai sinistră imagine posibilă. La fel de sinistră ca și ipocrizia și lașitatea politicienilor. Singur, candidatul indepen­dent George Si­mion a avut curajul să meargă la fața locului, și, deși bătut, alungat și cu telefoanele furate, s-a întors și a dat jos sacii de gunoi, înlocuindu-i cu tricolor.
Nici despre abuzurile comise împotriva lui nu a spus nimeni nimic. Ba mai mult, unii s-au scuzat că deh, doar ar fi fost împins, iar telefoanele n-au fost furate, ci „confiscate”. În alte cazuri similare, de profanare a unor monumente dedicate unor personalități străine, politicienii s-au întrecut să trimită mesaje în care au cerut pedepsirea exemplară a celor vinovați.
În acest caz, e vorba despre 52 de militari căzuţi la datorie, a căror cruci au fost profanate, și de un cimitir mi­litar, în care sunt îngropaţi 1143 de soldaţi, din care 984 eroi necunoscuţi, nu doar români, ci și militari unguri, ita­lieni, germani, sârbi, austrieci, ruşi. Cât de penibil să fii să aduci în discuție scuze artificiale ca și „granița” dintre Bacău și Harghita etc.? Acel cimitir se află în România, iar fapta josnică se traduce în profanare de morminte.
Dacă am fi avut oameni cu sânge de român în fruntea instituțiilor statutului, și nu politicieni cărora le pasă doar de scaunul lor, acest gest ar fi trebuit criticat în termenii cei mai duri, de la cel mai înalt nivel. Dar ei, prea obişnuiţi cu gunoaiele, nu sunt în stare să discearnă nici sfințenia și nici eroismul, pentru că nu-l cu­nosc. Prin tăcerea lor, au aruncat ei înșiși la gunoi o bucățică din onoa­rea și demnitatea acestui neam.