Jenant, mișeilor! Țara caută oameni de stat

După mine, nu deficitul, nu corupția, nu inflația, nu războiul de la graniță etc. reprezintă problema majoră a României, ci lipsa de oameni de stat. Diferența dintre un lider politic și un om de stat e colosală. Primii au viziune politică, știu ce trebuie să facă pentru a câștiga alegerile. Pe când oamenii de stat văd unde ar putea ajunge țara și construiesc un plan pentru a împlini această viziune.

Cu liderii de azi, nu știu dacă Mica Unire ar fi avut loc. Cred că orgoliile ar fi împiedicat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Apoi, i s-ar fi scos la iveală defectele și opinia publică ar fi fost convinsă că nu e cea mai bună alegere.

Doar că, atunci, România avea oameni de stat care au înțeles oportunitatea momentului. A fost un prim pas. Însă, până la momentul 1918, au urmat multe reforme, au urmat decenii de educație, de însuflețire, de comunicare cum am spune astăzi, în care au fost implicați toți liderii locali: preoți, dascăli, notari, primari, gospodari etc.

Cu liderii de azi, nici Marea Adunare de la Alba Iulia poate nu ar fi avut loc: „cum să mergem dacă a convocat-o PSD și PNL?”, „de ce să mergem că va confisca imaginea AUR?”, „cum să stăm în sala unirii cu USR, care ne critică?” și lista ar putea continua cu fiecare partid și partiduleț din România.

Și atunci au existat orgolii, și atunci au existat interese, corupție, partipriuri. Oamenii politici au avut defecte cu duiumul. Dar unii au avut și marea calitate de a fi oameni de stat. De a înțelege și de a simți când interesul țării trebuie să treacă pe primul plan și de a face totul pentru asta.

Dacă nu ar fi fost așa, România de azi ar fi fost cu totul altfel sau n-ar fi fost deloc.