Izvorul Albastru al Izei

Pe raza comunei Săcel se află una dintre cele mai complexe şi inedite rezervaţii naturale din Maramureş: Izvorul Albastru al Izei. Peştera şi izbucul cu acelaşi nume atrag anual zeci de turişti, speologi, vânători şi scafandri.

E de ajuns să priveşti stâncile golaşe, sau brazii înalţi pentru a înţelege de ce doreşte Primăria Săcel să dezvolte turismul în zonă şi să scoată nişte teren din circuitul silvic pentru amenajarea de baze turistice.

Cu cât urcăm însă, apa devine tot mai limpede. După minute bune de mers, ajungem într-un soi de poieniţă.

Dincolo de “perdeaua” de brazi se zăreşte fundaţia brăzdată de crăpături a unei filigorii în care luau masa turiştii.

Pe nişte trepte acoperite de muşchi coborâm la Izbucul Izei. La circa doi kilometri mai sus se află Tăul Muced, locul de unde izvorăşte Iza. Imediat în apropierea izvorului, râul dispare sub pământ, pentru a ieşi din nou la suprafaţă după 2 kilometri, în locul numit Izbucul Izei. În timpul verii, izbucul e plin ochi de monedele aruncate de turişti. Nimeni nu ştie cu exactitate care-i motivul acestei practici. Unii susţin că astfel vor avea noroc, alţii pur şi simplu vor să răsplătească frumuseţea naturii.

Câţiva kilometri mai sus se află Peştera Izvorul Izei, una dintre cele mai complexe şi frumoase din zonă. Tocmai datorită accesului greoi, şi faptului că peştera e brăzdată de ape, în zonă vin anual zeci de speologi.

Ultima explorare de care ştiu localnicii a avut loc chiar anul trecut, când peştera a fost cartată pe o lungime de 498 m de către speologi de la Institutul de Speologie “Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca, de la Clubul de Speologie Montana Baia Mare şi de către studenţii din Cluj.

Se spune însă că şi izbucul Izei ar duce spre o peşteră. Probabil acesta e şi motivul pentru care localnicii spun că anual locul atrage câţiva scafandri veniţi special pentru scufundări în izbuc. Din păcate, oamenii spun că nu toţi cei care au coborât în ape s-au întors la suprafaţă.