Istoricul Marius Oprea acuză: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, o anexă a SRI

Dintr-o instituție de apărare a memoriei și istoriei recente, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) devine, potrivit istoricului Marius Oprea, un soi de cazarmă SRI, care, în dispreţul Constituţiei și a legilor, secretizează crimele comunismului.

Scandalul generat în jurul Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exi­lului Românesc (IICCMER) care a început în urmă cu câteva luni, odată cu schimbarea condu­cerii și cu concedierea unor cer­cetători de renume, ca și Marius Oprea, a ajuns în punctul său culminant.

Istoricul Marius Oprea a dezvăluit într-un articol Mediafax.ro, că IICCMER a decis secretizarea crimelor comunismului, ceea ce încalcă atât Constituția cât și legislația în vigoare. Mai mult chiar, istoricul avertizează că instituția s-a transformat într-un soi de cazarmă a SRI: „Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a dispărut, practic, pe «tăcute», în aceste zile. El a fost înlocuit cu o nouă struc­tură secretizată, de colectare a informațiilor cu privire la trecutul comunist, la crimele și abuzurile săvârşite de fostul regim, care intră, toate, în circuitul unor infor­mații «confidențiale», devenind astfel informații cu caracter strict secret. Săptămâna trecută, joi, la finalul zilei de lucru, angajații de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au primit, fiecare, pe bază de semnătură de la secretariat, exemplarul unui «Contract de confiden­țialitate». Vineri, a doua zi, președinta IICCMER Alexandra Toader, în cadrul unei ședințe ad-hoc le-a cerut angaja­ților să semneze acest «Contract de confidenţialitate» și să i-l predea. Unii l-au semnat imediat. Alții au ridicat obiecții și câţiva au spus că au nevoie de consultanță juridică, înainte de a semna un asemenea act. Li s-a spus că trebuie predat «luni», cu toate că au reproșat că timpul e prea scurt și nu pot beneficia de o consultanță juridică, în week-end. Este firească ezitarea lor – pentru că, prin acest contract, cercetătorii devin, în plan științific, nuli: contractul nu că încalcă, ci chiar anulează prevederile legisla­ției cu privire la drepturile de autor și orice alte drepturi conexe. Ei, cu toată producția lor științifică devin «negri», în proprietatea exclusivă a președintei Alexandra Toader. Cei care au îndrăznit să ridice această obiecție în cadrul ședinței, au fost «contracarați» imediat de colonelul Marinescu, noul director de la «Achiziții» și «mîna dreaptă» (dacă nu și «creierul») domni­șoa­rei Toader. El le-a replicat, scurt și tăios, că tot ce fac, tot ce «produc» la IICCMER «aparține Institutului», de care sînt plătiți, și nu lor. Aflînd aceste detalii, mi-am adus aminte de ceea ce îmi povestea un cercetător de la ICECHIM, despre raporturile dintre ei și maiorul Mutu, șeful «pe linie de Securitate» al Institutului condus de Elena Ceaușescu.
Dar replica mi-a readus în memorie și ceea ce mi s-a întîmplat mie, cînd am fost obligat să-mi evacuez biroul în joia din Săptămîna Mare a Paștilor, sub privirile atente ale aceluiași personaj, care (ca atitudine și figură) pare decupat din panoplia de personaje ale filmului «Chin și Amin» (și se înțelege că nu dintre deținuții de la Pitești). Colonelul Marinescu mi-a spus, în vreme ce-mi copiam documentele din computerul de la serviciu, că ceea ce fac «nu e în regulă», pentru că acele fișiere nu sînt ale mele, ci ale Institutului. I-am spus că eu
le-am scris și, ca urmare, potrivit legii drepturilor de autor, îmi aparțin. Apoi, după ce le-am copiat, am șters hardul, ceea ce i-a prilejuit o nouă replică, legată de «lipsa de colegialitate», pentru că n-am lăsat foștilor mei colegi să se «împărtăşească» din experiența cercetărilor mele. N-am zis nimic – era evident că omul e străin total de specificul cercetării științifice”.

Nu e primul scandal de acest fel. Recent, și Asociația Foștilor De­ținuți Politici din România a pro­tes­tat public că proiectele discutate cu noua conducere IICCMER au rămas vorbe goale și a cerut reangajarea istoricului Marius Oprea pentru a continua săpăturile arheologice și a găsi trupurile victimelor Securității. Acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că, în acest an, săpăturile arheologice au fost efectuate de AFDPR, de Marius Oprea, fiind finanțate exclusiv de Fundația DOINA CORNEA din Cluj, din contribuțiile unor donatori, persoane fizice, însă majoritatea fondurilor necesare au fost primite de la Asociația AD CARITATIS din Bistrița. Practic, în aceste condiții, care mai este rolul IICCMER? Și cine are interesul de a trece sub tăcere dezvăluirea crimelor și ororilor comunismului? Qui prodest?
 

„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a dispărut, practic, pe «tăcute», în aceste zile. El a fost înlocuit cu o nouă structură secretizată, de colectare a informațiilor cu privire la trecutul comunist, la crimele și abuzurile săvârşite de fostul regim, care intră, toate, în circuitul unor informații «confi­dențiale», devenind astfel informații cu caracter strict secret”.
Marius Oprea, istoric