Istoria se repetă: Basarabia votează din nou Unirea cu România

Circa 20 de primării de peste Prut sunt, până în prezent, semnatare a Declarației de Unire, în care aleşii comuni­tăților își exprimă fără rezerve intenția de reîntregire a neamului prin Unirea cu România. În afară de acestea, mai sunt și alte localități unde atât primarul, cât și mulți dintre cetățeni semnează pentru Unire, acesta fiind și cazul Sadovei, satul de baștină al președintelui Igor Dodon. Iar „avalanşa” declaraţiilor nu se opreşte aici.

În următoarele săptămâni, alte zeci de localități vor semna astfel de declarații, totul culminând cu manifestația de Unire din 25 martie de la Chișinău, unde se vor aduna cel puțin 100.000 de oameni în Piața Marii Adunări Națio­nale.
George Simion, președintele Acțiunii 2012, platforma care a iniţiat aceste demersuri spune că: „Sunt zile istorice pe care le trăim. E încurajator pentru mișcarea unionistă acest gest al prima­rilor de pe întreg teritoriul Republicii Moldova de a-și arăta dorința de Unire. Facem un apel către Președinție, Guvern și Parlament să răspundă cu dragoste fraților noștri care vor să se unească cu Țara, întocmai ca acum 100 de ani”.

GAZETA de Maramureş i-a contactat pe câţiva dintre primarii care şi-au asumat gestul onorabil şi totodată riscant. Patriotismul şi încrederea lor sunt emoţionante.
Petru Frunze, primarul din Puhoi, a explicat că: „Semnarea declarației de Unire cu România nu s-a făcut deloc greu la noi, pentru că există o dorință enormă din partea mea și a consilierilor locali, iar acest lucru ne-a motivat pe toți să semnăm această Declarație, pentru că este o declarație de suflet, pe care o considerăm foarte importantă, chiar dacă nu are putere juridică. Această Declarație de Unire ne reprezintă pe noi, cei care simțim românește. Este un semnal pentru toată lumea, inclusiv pentru ceilalți primari cu atât mai mult cu cât foarte mulți au relații de colaborare și de prietenie cu alți primari din România. Mulți au și cetățenie română. Este un semnal care sperăm că îi va face și pe alții să ne urmeze ca să fim cât mai mulți cei care ne dorim să unim Neamul Românesc! Concret, am invitat consilierii și împreună cu viceprimarul am dat citire Declarației, și cine a dorit să-și exprime consimțământul cu privire la cele care au fost citite, a putut să semneze. În felul acesta, fiecare s-a apropiat și a semnat Declarația. Din 15 consilieri, toți 15 au semnat, deci a fost unanimitate. Chiar dacă a fost un consilier pro-rus, a semnat și el. Până acum sunt 22 de primării care au semnat Declarația”. Evident, acest gest simbo­lic extraordinar a adus şi ameninţări pentru aleşii care au îndrăznit să-şi exprime public sentimentul naţional. Primarul din Puhoi spune că: „Chiar dacă avem presiuni politice din partea președintelui sau a Partidului Socialist, care este pro-rus, noi considerăm că
n-am făcut niciun act ilegal, noi doar
ne-am exprimat voința noastră cu privire la acest subiect care este dezbătut intens în ceea ce privește Neamul Românesc și considerăm că prin fapte mici vom ajunge, cu timpul, și la Unirea cea Mare, pentru că acesta este obiectivul tuturor celor care-și iubesc Neamul. Din păcate, simțim o oarecare indi­fe­rență din partea autorităților din Ro­mânia, dar și din Republica Moldova, dar până la urmă poporul îi va trezi pe toți și vor simți și ei că este necesar ca să se miște lucrurile spre bine”.
Petru Șorici, primarul din Niscani, Că­lărași spune de asemenea că: „Semna­rea acestei Declarații, în cazul
nostru, s-a făcut într-o atmosferă prielnică, benevolă. S-a pus în discuție acest subiect în Consiliul Local și s-a luat hotărârea să semnăm Declarația. La noi a fost semnată Declarația de Unire cu România de 11 consilieri din 11, deci unanimitate. Sperăm ca acest lucru să fie un semnal important tras de pri­mării. Sperăm să fim auziți și înțeleși. Până acum, au semnat 22 de primării, din totalul celor aproximativ 900 din toată Republica Moldova, iar până în 25 martie se dorește ca numărul primă­riilor care să aibă semnată Declarația să ajungă la 100. Sperăm să fim auziți și de către conducerea de la Chișinău. În cazul nostru nu s-au făcut presiuni să nu semnăm asemenea act. Suntem conș­tienți că semnarea acestei Declarații este un gest simbolic, dar știți că au fost reacții din partea președintelui Dodon. Cu toate acestea, noi ne-am exprimat punctul nostru de vedere ca oameni simpli, ca popor. În comuna noastră avem 1900 de locuitori și suntem înfrățiți cu o localitate din România, din județul Călărași. Cola­borarea este una extrem de bună și au fost vizite reciproce, am fost la zilele comunei, de doi ani am participat la Programul «Cu­noaște-ți țara» care a presupus în fie­care an deplasarea a câte 50 de consă­teni în România. Ecourile sunt pozitive, de aceea, sperăm să se materializeze Unirea cu România”.

Ion Tulbure, primarul din Târșitei, Telenești speră că aceste gesturi simbolice vor duce în final la reîntregirea ţării: „La noi, din 11 consilieri nu a semnat unul singur, de la socialiști, care s-a abținut. Nu a fost greu să se semneze Declarația, că toată lumea știe ce înseamnă. Cu un singur consilier a fost mai greu, dar în urma discuțiilor s-a convins că este bine să semneze și el. Sperăm ca acest demers care a pornit de jos în sus, pornit de la nivelul poporului, să reîntregească Țara! Există încă unele rețineri, dar în ultima vreme se vorbește mult mai liber despre subiectul Unirii cu România. Eu sunt la al cincilea mandat și cunosc mulţi primari care ar vrea să semneze o asemenea Declarație, dar le este frică. Dar înainte, primarilor le era mult mai frică să vorbească de Unire. Eu, personal, sunt cam dezamăgit de felul în care reac­ționează autoritățile de la București, pentru că mi se pare că nu prea iau în serios această dorință și aceste demersuri. Ar trebui să se respecte dreptul de reîntregire a țării. Noi suntem cu conștiința împăcată că facem tot ce depinde de noi să se împlinească această mare dorință a celor care simt românește. Nu știu ce va urma, dar noi ne facem datoria de suflet. Nu ne-a impus nimeni acest lucru și nu ne este frică. Încă nu au fost presiuni asupra noastră. Noi ne-am luat această răspundere față de cei care ne-au ales. Avem 1640 de locuitori în cele două sate. Ar fi bine să se vorbească mai mult despre acest subiect, să reacțio­neze pozitiv și Bucureștiul și țara!”.

În Republica Moldova, aceste declaraţii de unire simbolică au generat multă vâlvă. La fel ca în 1991, basarabenii speră că vor vedea cu ochii lor repa­rarea actului de nedreptate istorică care a „rupt” Basarabia de Patria Mamă. Cum era de aşteptat, preşedintele Igor Dodon a criticat vehement aceste declaraţii simbolice de unire, catalogându-le drept anticonstituţionale. Ba mai mult, s-a încercat crearea unui curent „anti-unire”, comuniştii adunând şi ei declaraţii simbolice ale primăriilor care cer păstrarea „integrităţii ţării”.
„Cei care au vrut să testeze cât de patrioți și stataliști pot fi moldovenii, acum pot vedea rezultatele. În mai puţin de 24 de ore, majoritatea consilierilor din peste 50 de primării au semnat declarații pro-statalitate și anti-unire. În fiecare zi, numărul acestora va tot crește și crește, sute de localităţi vor semna declarații în sus­ţinerea stata­li­tății Republicii Moldova. Moldova are demnitate, Moldova are viitor! Ideo­logii unioniști au obținut exact inversul la ce și-au propus. În loc de unire, vor primi patriotism pentru Moldova”, a scris Dodon pe Facebook.

Din păcate, autorităţile române se pre­fac în continuare că curentul unionist din Basarabia nu există şi nici rana veche care sângerează de decenii bune. Deocamdată.

Lector universitar doctor Ilie Gherheş spune că, deşi simbolice, declaraţiile de unire au o valoare deosebită: „Orice exerciţiu, orice demers care menţine vie flacăra unionistă nu poate fi din punctul meu de vedere decât ceva bun. O veche vorbă din popor spune că flacăra chiar dacă nu face apa să fiarbă, nu o lasă să îngheţe. Este un exerciţiu care pre­găteşte calea, dar faptul că autori­tăţile nu recunosc aceste gesturi nu le scade cu nimic importanţa, trăirea, emulaţia din jurul lor, nu le diminuează, ci dimpotrivă. Eu am fost în Basarabia şi am o percepţie foarte dramatică de la faţa locului, despre lupta lor. Indiferent cu ce eforturi şi ce costuri, noi trebuie să ţinem aproape de ei şi nu ne trebuie niciun fel de recompensă de moment, nu trebuie să ne răspundă nimeni acum, trebuie să avem răbdare, pentru că în timp am fost îndepărtaţi, în timp trebuie să ne revenim. Contactele directe sunt cele mai importante, de aceea şi noi, la nivel de judeţ, în Comitetul Centenar am discutat să facem nişte caravane cu care să ajungem până în Chişinău şi Cernăuţi. Simplul fapt că vin studenţii să înveţe la noi, e foarte important, pentru că ei asimilează românism prin toţi porii şi promovează mai departe sentimental naţional. Toate acestea trebuie făcute dezinteresat, pentru că între fraţi nu poate fi cuantificată iubirea şi prietenia. Am fost în Basarabia şi am văzut situaţii dramatice: ei n-au putut veni sâmbăta la întâlnire pentru că s-au dus să sape cartofii la ţară, pentru că altfel n-ar fi avut cartofi pe iarnă. Am fost în Basarabia şi colegii mei profesori de acolo n-au avut posibilitatea să-mi pună ceva pe drum, cum le-am pus şi noi, şi ne-au dat borcane cu dulceaţă. Am plimbat nişte colege profesoare prin Chişinău ore în şir şi nu voiau să intre pentru că am nimerit doar la cafenele foarte scumpe, şi eu nu mă gândeam că ele voiau să-mi plătească cafeaua, ceea ce evident nu am lăsat să se întâmple. Noi nu putem să înţelegem care este prăpastia dintre noi şi ei. Înainte de ’89 ei spuneau că dacă vorbeai limba română pe stradă riscai să fii linşat”.

Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România, de la 27 martie 1918

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa România. Această Unire se face pe următoarele baze:1. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul român. 2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împli­nitor şi administraţie proprie. 3. Competenţa Statului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor Zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern. 4. Restructurarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale. 5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (Zemstve şi oraşe) rămâne în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentantul Basarabiei. 6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia. 7. Doi reprezentanţi vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român. 8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi proporţional cu Populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret. 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, Zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, direct şi secret. 10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie. 11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile turburi ale prefacerilor din urmă sunt amnistiate. Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus. Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi pentru totdeauna!


Preşedintele Sfatului Ţării, I. Inculeţ,
Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan”

„Aduc în atenție câteva denumiri de comune din Basarabia: Parcova (Edineț), Ulmu (Ialoveni), Bardar (Ialoveni), Ruseștii Noi (Ialoveni), Puhoi (Ialoveni), Văsieni (Ialoveni), Feștelița (Ștefan Vodă), Opaci (Căușeni), Gotești (Cantemir), Săseni (Călărași), Nișcani (Călărași), Sărătenii Vechi (Telenești), Grătiești (municipiul Chișinău), Boghiceni (Hâncești), Codreanca (Strășeni), Floreni (Anenii Noi), Târşiţei (Teleneşti), Răzeni (Ialoveni), Măgurele (Ungheni), Cucoara (Cahul).
Acestea sunt primele 20 de comune, care, prin decizia Consiliilor locale, au votat, începând cu 23 ianuarie anul curent, ReUnirea cu Patria-mamă istorică România. Lista rămâne deschisă. Vor urma și alte localități. Cum este și firesc, în anul Centenarului Marii Uniri, tot mai multe localități basarabene vor opta univoc și oficial pentru revenirea în familia noastră românească. Folosesc ocazia și le spun confraților mei basarabeni de la această tribună a Parlamentului din București: Îndrăzniți! Nu vă temeți! Unirea face puterea! Astăzi suntem 20 de comune, mâine vom fi sute de sate și orașe.
Dacă administrațiile centrale de la Chișinău și București nu se pun în mișcare pentru realizarea ideii de Unire, administrațiile locale, ca și în 1918, sunt primele care ridică stindardul Reîntregirii naționale, pentru că sunt cele mai apropiate de cei mulți și asupriți, măcinați de lipsuri și copleșiți de nedreptate și nevoi.
Cortina de Fier așternută de cei doi criminali pe Prut, Hitler și Stalin, înlocuită acum cu o Cortină europeană de Aur, pe care scrie dulce, dar mincinos «aderare la Uniunea Europeană», este, de fapt, granița înțelegerilor germano-ruse pusă nedrept, ca un ștreang, pe grumazul țării noastre. Ștreangul de mult e putred și îl vom rupe.
Să se audă de la Moscova la Berlin și de la Bruxelles la Washington: Pactul Ribbentrop-Molotov semnat între regimul comunist al lui Stalin și regimul fascist al lui Hitler nu este lege pentru noi!
Ceea ce au inițiat acum, perfect natural și democratic, cele 20 de comune basarabene este o dovadă că ReUnirea, ca proces acumulativ, este în plină desfășurare și că niciun Dodon nu o poate opri.

Le adresez primarilor și consilierilor primelor 20 de comune basarabene care au votat ReUnirea, dar și celor care o vor face de acum încolo, invi­tația de a vizita Parlamentul României.
Statul român are obligația morală să nu lase fără atenția cuvenită gestul primarilor și consilierilor din comunele noastre de dincolo de Prut. De aceea, cer Guvernului țării, Consiliilor județene și celor locale să direcționeze cu prioritate către aceste comune ajutorul acordat românilor de la răsărit de Prut.
Milioanele de români din Basarabia, rupți cu forța de la sânul Patriei noastre, au dreptul la o viață mai bună, demnă și liniștită în familia noastră românească, alături de celelalte națiuni membre ale Uniunii Europene și NATO!
Trăiască ReUnirea Basarabiei cu Patria-mamă România!”, a spus deputatul Constantin CODREANU într-o declaraţie politică la tribuna Parlamentului de la Chişinău.