Istoria României plânge! Salvaţi Casa Memorială Gheorghe Pop de Băseşti

Comuna maramureşeană Băseşti este una dintre cele mai cunoscute

localităţi ardelene, la începutul secolului trecut fiind locul în care se adunau intelectualii români pentru a pune ţara la cale. În Băseşti a locuit Gheorghe Pop de Băseşti, politician de forţă, unul dintre cei care au luptat până la realizarea marelui vis: Marea Unire din 1918.

Român adevărat, Gheorghe Pop provine dintr-o familie nobiliară şi are o poveste fascinantă pentru cei de atunci, dar mai ales pentru cei de acum. Conacul boieresc în care a locuit în Băseşti, a trecut prin istoria recentă a acestor meleaguri, aducând toate momentele premergătoare Unirii până în zilele noastre, cu scopul de a fi descoperite, prezentate şi folosite pentru a trezi sentimente de buni români în toţi cei care calcă pragul casei memoriale.

Din păcate, casa memorială a unuia dintre cei mai importanţi politicieni români este într-o stare precară şi are nevoie urgentă de consolidări, reparaţii şi lucrări de punere în valoare a tot ceea ce s-a putut salva de trecerea anilor, de comunişti, de unguri sau de binevoitorii ce ar fi vrut să radă de pe faţa pământului orice urmă a lui Gheorghe Pop de Băseşti, de la casă până chiar la localitate.

A ajuns la noi strigătul de deznădejde a celor care iubesc aceste locuri şi istoria lor. Peste trei ani se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire şi vor avea loc ample manifestări dedicate acestui important eveniment în istoria României. În centrul acestor manifestări trebuie să se afle personalitatea lui Gheorghe Pop şi a conacului boieresc în care s-au luat hotărârile decisive pentru neamul românesc. În timpul rămas până la eveniment trebuie reabilitată casa. Primarul localităţii, Ioan Călăuză, a făcut tot ce se poate pentru a obţine mult dorita finanţare. Din păcate, miniştrii de cultură ai ultimilor ani au dat dovadă de lipsă de patriotism luminat şi au evitat acest monument maramureşean.. Altfel spus, primarul din Băseşti a primit multe promisiuni şi zero bani.

La fel de expeditivi au fost şi parlamentarii maramureşeni din ultimele legislaturi. Promisiuni, dar şi mirări din categoria: oare ce nevoie avem de o casă memorială?

Nu putem rămâne insensibili la aceste zbateri şi vom realiza o serie de materiale despre Băseşti şi istoria marilor oameni care au trecut pe acolo.

Solicităm parlamentarilor maramureşeni să sprijine acest demers patriotic al primarului de a duce la bun sfârşit reabilitarea casei şi a anexelor, a terenului, de a reda românilor de pretutindeni una dintre cele mai importante case ale românismului, un simbol al luptei pentru Unire.

Cu multe eforturi, primarul Ioan Călăuză a reuşit, în urmă cu câţiva ani, să schimbe acoperişul şi să aducă specialişti pentru a vedea ce ar trebui de făcut. Dar totul costă, nimeni nu face ceva pe gratis.

La rândul său, prefectul Anton Rohian, uimit de frumuseţea locurilor, de importanţa casei memoriale, de personalitatea lui Gheorghe Pop a făcut multe demersuri pentru a ajuta la necesarele lucrări de reabilitare. Datorită prefectului a fost pusă o poartă maramureşeană, au fost plantaţi castani. Iar demersurile continuă.

Pătrunşi de poveştile pe care le-am ascultat, am plecat spre Băseşti cu gândul că vom vedea ceva frumos şi important.

Nu am avut habar de ce este acolo!

La primele ore ale dimineţii au plecat spre centrul românismului din Ardeal, Băseşti, o localitate maramureşeană care nu spune mai nimic decât poate o asemănare de nume cu fostul preşedinte.

Ceaţa densă ne-a înghiţit rapid. Chiar cu geamurile maşinii închise se simţea mirosul umed al aerului impregnat au apă rece, cu frig, cu toamnă târzie. După ce am trecut de Ariniş, locurile, rămase nevăzute în ceaţa deasă, parcă transmiteau o vibraţie de loc binecuvântat. Am ştiut că ajungem în Băseşti.

Am parcat la Primărie şi de acolo, însoţiţi de Ioan Călăuză, am urcat la Casa Memorială Gheorghe Pop de Băseşti. Poarta nouă miroase a lemn de Maramureş şi invită la o vizită în trecut. Casa boierească are acoperiş nou, dar prezintă, la primele priviri, multe răni în pereţi, semn că cei 100 de ani care au trecut au lăsat urme adânci. Ioan Călăuz a deschis destul de greu uşa. Am intrat într-un hol, unde erau puse pe pereţi câteva afişe în care era prezentat patriotul român. Mai departe am văzut trei camere de mărimi diferite, în care se află mobilier din anii în care a stat acolo Gheorghe Pop. Ce s-a mai putut salva după venirea comuniştilor şi ce a scăpat de furia ungurilor. Este şi un pian la care cântau fata lui Gheorghe Pop şi soţia lui. Au fost salvate pipa şi câteva din piesele de birou.

Mai există câteva încăperi mai mici, între care se află toaleta, cu un sistem ingenios de a capta apa pentru folosinţă.

La subsol sunt bucătăria, pivniţa şi mai multe încăperi cu rol de anexe. Aici este şi marea durere a primarului.

După venirea comuniştilor, casa boierească a fost preluată de CAP, iar la subsol au fost depozitate substanţe chimice. Acestea au intrat în pereţi şi au dus la degradarea accentuată a unei bune părţi din subsol. Pe de altă parte, casa este crăpată şi datorită faptului că a plouat în ea, dar şi din cauza condiţiilor în care a fost păstrată, un fel de-a spune.

Casa Memorială Gheorghe Pop de Băseşti are nevoie de intervenţii urgente, înainte de a fi prea târziu.

„Am făcut multe demersuri, am înaintat proiecte la toţi miniştrii de cultură, la…unde nu am fost? Nu am primit decât promisiuni, uitate după ce am plecat de acolo. Doar Kelemen Hunor ne-a ajutat cu acoperişul. L-am adus aici şi pe ministrul Barbu, ce greu este să aduci un ministru într-o mică localitate, dar a venit şi a fost mirat de comoara de aici. Ne-a promis, dar nu a apucat să facă ceva, că a fost schimbat. Iar când vine un nou ministru, primul lucru, şterge tot ce era planificat a se face. Aşa că am început din nou cu demersurile. A venit alături de noi şi prefectul Rohian. Ne dorim ca peste trei ani să putem organiza aici o manifestare frumoasă. Avem ce arăta!”, ne-a spus Ioan Călăuză.

La rândul său, Anton Rohian crede că lucrurile se vor mişca în direcţia bună!

„Mulţi ani nu s-a făcut nimic, deoarece nu a existat interes. Toţi au promis şi nu au făcut nimic. Şi mă refer în primul rând la cei de la Bucureşti. Am trimis şi trimitem peste tot solicitări, proiecte, pentru că la Băseşti este o parte importantă a istoriei naţionale şi trebuie cinstită cum trebuie!”, a spus Rohian.

Cine este Gheorghe Pop de Băseşti

S-a născut la 1 august 1835 în satul Băseşti, din plasa Cehu Silvaniei (Sălaj), actualmente judeţul Maramureş, sat situat la poalele Codrului; din părinţii Petru Pop de Băseşti şi Susana Pop de Turţi, judeţul Satu Mare, ambii părinţi de viţă nobilă.

La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi, căsătorie binecuvântată cu două fete: Maria Carolina (alintată „Linuca cea dragă”) care, din nefericire, după un an, se stinge din viaţă, şi Elena Gheorghina care, prin căsătorie, a devenit Elena Hossu Longin, o familie venerabilă de mari patrioţi.

Mai reamintim că Gheorghe Pop de Băseşti a fost un apărător fervent şi un susţinător al şcolii româneşti. El a iniţiat şi organizat, la Băseşti, în 1870, o consfătuire pregătitoare în vederea constituirii unei Asociaţii care să apere interesele învăţământului românesc şi a slujitorilor săi faţă de politicile tot mai agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta. Astfel, la 10 septembrie 1871, în adunarea ţinută la Şimleul Silvaniei, ia fiinţă Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni (RIRS), asociaţie profesională. Cu această ocazie Gheorghe Pop de Băseşti şi Andrei Cosma au fost aleşi preşedinţi de onoare.

Sediul permanent al RIRS s-a stabilit la Băseşti.

Gheorghe Pop de Băseşti intră în politică şi candidează în Cercul electoral Cehu Silvaniei, obţinând trei mandate consecutive: 1872, 1875 şi 1878. Pentru cel de-al treilea mandat, în Dieta de la Budapesta, s-a dat o luptă aprigă, deoarece grupul de parlamentari români era tot mai restrâns. În calitatea sa de deputat a reprezentat cu mare cinste şi curaj interesele sălăjenilor, precum şi ale tuturor românilor din Transilvania. El intervine în Parlament şi afirmă:” Pentru Irlanda statului maghiar, care este Transilvania nenorocită!…noi stăruim pe aceste plaiuri mai bine de două mii de ani. Toate durerile şi toate nădejdile ne leagă de pământul pe care trăim”.

În anul 1879, Gheorghe Pop de Băseşti ia atitudine faţă de noua Lege şcolară Trefort, care prevedea introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile poporale şi confesionale. El consideră că Legea aceasta este un adevărat pericol pentru învăţământul românesc. Cu privire la această Lege, el afirmă în Parlament: „Proiectul de Lege în discuţie e cea mai cumplită năpastă ce poate veni asupra ţării; …Cucuta veninoasă a zavistiei şi a neînţelegerilor semănate de această lege, la însăşi temelia ţării, va duce la nimicirea ei”.

La 12-14 mai 1871 se convoacă, la Sibiu, memorabila Conferinţă generală a reprezentanţilor alegătorilor români din Banat şi Ungaria, care consfinţeşte actul de naştere a Partidului Naţional Român care adoptă un Program în nouă puncte, privind lupta pentru interesele românilor. În iunie 1881 Gheorghe Pop de Băseşti candidează pentru un nou mandat la Cehu Silvaniei. De această dată guvernanţii maghiari au plănuit din timp să împiedice cu orice preţ alegerea sa în Dieta de la Budapesta.

În perioada imediat următoare, din iniţiativa fiicei sale, Elena Pop, s-a înfiinţat Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS), ocazie cu care Gheorghe Pop de Băseşti a fost ales membru fondator. Tot la Băseşti, în 1908, ia fiinţă o filială a ASTREI din Sibiu, astfel că Băseştiul devine cu adevărat un centru de spiritualitate şi de luptă politică a românilor din zona Codrului şi Sălajului. „Badea George”, cum i-a zis Nicolae Iorga, era sufletul şi amfitrionul tuturor activităţilor acestor asociaţii şi cu marea sa generozitate şi dragoste le oferea ajutoarele necesare.

În anul 1892, în urma Conferinţei P.N.R., noua conducere avându-i în frunte pe Ion Raţiu, preşedinte, şi Gheorghe Pop de Băseşti, vicepreşedinte, hotărăşte formarea unui grup de lucru pentru redactarea Memorandumului şi înaintarea lui la Curtea de la Viena, misiune în sarcina lui Gheorghe Pop de Băseşti. Delegaţia n-a fost primită la Împărat, iar în august 1919, când trupele române au ocupat Budapesta, plicul cu Memorandumul a fost găsit nedesfăcut. Instanţele de judecată ale vremii i-au condamnat pe Memorandişti, printre care, Gheorghe Pop de Băseşti a primit un an de închisoare de stat, în Ungaria. În timpul procesului, în faţa Instanţei de judecată, Gheorghe Pop de Băseşti a dat dovadă de mare curaj şi patriotism. El a afirmat răspicat: „Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român”…„Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă”…. „ De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.

După moartea preşedintelui martir, Ion Raţiu, din 7 decembrie 1902, Gheorghe Pop de Băseşti preia conducerea P.N.R., în calitate de vicepreşedinte, iar din 1905 devine preşedinte, până la împlinirea marelui său vis – Marea Unire din 1918.

În 1905, Gheorghe Pop se hotărăşte să reintre în viaţa politică şi candidează pentru un nou mandat la Cehu Silvaniei. Hoardele de bătăuşi unguri, veniţi şi din alte localităţi, s-au năpustit asupra românilor alegători şi a candidatului lor, bătându-i cu sălbăticie, zădărnicind alegerea deputatului român.

La 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central al PNR, convoacă Marea Adunare Naţională în Cetatea Unirii Alba Iulia, pe ziua de 1 Decembrie 1918. La Adunarea Naţională, Gheorghe Pop de Băseşti a fost declarat şi ales preşedinte. Octogenarul Preşedinte, cu emoţie şi lacrimi de bucurie în ochi, deschide Marea Adunare Naţională rostind:„Am venit chiar şi dacă această cale m-ar costa viaţa, căci de-acum, pentru mine, nu mai rămâne alta decât să zic şi eu cu dreptul Simion din Scriptură: „Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace”… „că mi-am văzut visul cu ochii”!

Obosit de-atâta zbatere pentru cauza neamului său şi sub povara celor peste 83 de ani pe care îi avea, căzând la grea suferinţă, Gheorghe Pop de Băseşti se va stinge ca o sfântă lumânare, trecând în eternitate la 23 februarie 1919, în dragul său Conac de la Băseşti. Aceste note şi date sunt de la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Teiul Unirii

Curtea casei este frumoasă şi a fost reîntregită cu toate suprafeţele avute. Există o alee străjuită de copaci incredibil de frumoşi şi câteva anexe ale conacului boieresc ce ar urma să fie puse în valoare alături de casa mare. Tot aici sunt plantaţi castani de către mari oameni de stat, veniţi la conacul lui Gheorghe Pop. Ion Raţiu, Vasile Goldiş au castanii lor întru spaţiu sacru pentru români.

Lângă cele câteva hectare ale ansamblului memorial se ridică o culme pe care se află ridicată o mănăstire. Aici, pe această culme, s-a aflat armata lui Bela Kun, conducătorul revoluţiei bolşevice din Ungaria, în timpul înmormântării marelui luptător pentru libertate, Gheorghe Pop. De aici trupele maghiare au tras asupra cortegiului funerar.

Se spune că de pe această culme, când este senin, se vede până în Baia Mare.

Dar marea surpriză a venit coborând o pantă lină spre Teiul lui Gheorghe Pop. Un tei monumental, de trei sute de ani, cu o coroană incredibilă. Dacă eşti sub el, te simţi protejat. Aici, sub acest tei, au avut loc multe din şedinţele de guvern ale României, aici se întâlneau marii români de stat pentru a vorbi despre Unire. Aici s-au luat hotărârile ce au dus la Marea Unire. Este un arbore fabulos! Se spune că cei care îl văd pentru prima oară doresc să pună mâna pe scoarţa copacului. Cei care fac asta şi îşi pun o dorinţă au bucuria de a li se împlini visul, dorinţa. Semn că tot locul este binecuvântat. De pe colină am mers la cimitirul vechi, unde este îngropat marele român, soţia sa, ginerele şi fata lui Gheorghe Pop. Mormintele au monumente funerare din marmură neagră. Tot aici sunt îngropaţi şi părinţii lui Gheorghe Pop.

Vechiul cimitir nu mai este folosit, dar aici se odihnesc încă doi memorandişti, doi români care l-au însoţit pe Gheorghe Pop când a dus Memorandumul.