Istoria leului românesc

Moneda naţională a împlinit săptămâna trecută 147 de ani. În 1867, cu toată opoziţia marilor puteri ale vremii, Legea Monetară a lui Carol I a adoptat leul ca monedă naţională, care avea banul ca subdiviziune.

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică, cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani.

Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute în Anglia, în 1867. În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular „băncuţe”), 1 leu şi 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis şi monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890. La 3 martie 1870, se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham.

Datorită lipsei de monedă naţională anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi (25,22).

Valuta intră astfel masiv în ţară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniştri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit „Mitiţă roade ruble”, care a forţat un anumit curs de schimb şi o anumită circulaţie de monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de către Ministerul de Finanţe, pentru a obţine fondurile necesare susţinerii financiare a Războiului de Independenţă.

La 1 aprilie 1880, este înfiinţată Banca Naţională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal şi hârtie. Printr-o lege din 1900 s-a autorizat şi emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 şi 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles. În 1906, s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

După Primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflaţiei datorită distrugerii economiei româneşti în război şi a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble ruseşti) din teritoriile nou dobândite, precum şi a banilor de ocupaţie emişi de armata germană.

Inflaţia continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică şi în cea a celui de-Al Doilea Război Mondial. Intrarea Armatei Roşii pe teritoriul ţării, în 1944, aduce cu sine şi impunerea către populaţie a acceptării leului de ocupaţie rusesc. Obligarea României la plata a uriaşe despăgubiri de război duce inflaţia la rate astronomice în 1946 şi, mai ales, în 1947. În 1946 este emisă moneda de 100.000 lei, iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria României.

În 1947, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă şi fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche. Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie şi cea de sus să păstreze o mare parte din venituri după naţionalizare pentru a le folosi la rezistenţa împotriva colectivizării şi a instalării definitive a comunismului în România. La vremea introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalităţi de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii etc). Aceste parităţi variau între 20 şi 400 de lei vechi pentru 1 leu nou.

Niciun avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta. Toate aceste bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie şi număr de culoare albastră (tipărite în România) şi cu serie şi număr de culoare roşie (tipărite în Cehoslovacia).În 1966 se emit monede şi bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă România, acestea rămânând în circulaţie până după Revoluţia română din 1989.

Bancnotele din emisiunea 1991-1994 au apărut, în ordine: bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991), 5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) şi 10.000 lei (1994). Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 şi a doua din 1992. Bancnotele de 1.000 lei şi 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991 (fără stemă) şi a doua din 1993 (cu stemă). Bancnotele din emisiunea 1996-2000. Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei (1998), 5.000 lei (1998), 100.000 lei (1998), 10.000 lei (1999) şi 50.000 lei (2000). Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 şi 2000 - diferă vioara de lângă portretul lui George Enescu, ca element de siguranţă).

În 1999 a fost emisă şi o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un caracter mai degrabă aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999, vizibilă de pe o suprafaţă destul de mare din teritoriul României. Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate emisiunile din perioada următoare. Monedele şi bancnotele din emisiunea 2000-2003

Al patrulea leu (RON) - aflat în circulaţie, în prezent Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este noua unitate monetară a României. La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru 10.000 lei “vechi” (simbol bancar: ROL). De la 1 iulie 2005 sunt în circulaţie următoarele bancnote şi monede: monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006), 500 lei În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel şi vechile însemne monetare, emise în perioada 2000-2003: monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani) bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei).