Ioan Sbârciu, atac la Şcoala de pictură băimăreană. A sbârcit-o!

 

Textul îl are ca subiect pe Adrian Ghenie, unul dintre pictorii de talent al momentului, un artist care vinde tablouri la case de licitaţie internaţionale importante, ultimul tablou vândut recent a fost cotat la o sumă de peste 100 de mii de euro. În 2012 a vândut o lucrare la peste 50 de mii de euro.

Ghenie este absolvent al institutului de Artă din Cluj, unde l-a avut ca profesor pe Ioan Sbârciu.

Adrian Ghenie aste din Baia Mare. Aici a făcut Şcoala Populară de Artă, la clasa doamnei Onişa. Cei de la Şcoală cred că Ghenie nu şi-a luat niciodată diploma după cursurile urmate între 1991-1994.

Din nord s-a dus la Cluj, a intrat la Institutul de Artă şi Design, iar după ce a terminat, a început să expună şi, în urma unui marketing eficient, a intrat în lumea bună a artiştilor. A început să fie cotat şi a devenit unul dintre cei mai bine vânduţi artişti români peste hotare. Asta este povestea frumoasă, relatată de clujeni, cu unele omisiuni. Noi ne mândrim cu faptul că Ghenie este băimărean, chiar dacă stă în Cluj.

În iarnă, la una dintre licitaţiile organizate de UAP Baia Mare, a fost expus şi un tablou de Adrian Ghenie. Preţul a fost mare pentru piaţa de artă din nordul ţării. Peste trei mii de euro, un tablou din perioada „cuminte”, cea de început, a artistului băimărean. El a fost cumpărat de o persoană din Baia Mare, un om de afaceri, care a venit la licitaţie pentru acest tablou. S-a văzut după cum a decurs licitaţia. Tabloul a fost scos la vânzare de o persoană care se ocupă cu lucrări de artă.

 

Revenind la textul clujean, undeva în mijlocul textului este inserată o declaraţie a distinsului profesor, ex-rector.

„Şcoala de pictură de la Baia Mare? Aia e o catastrofă, n-a fost şcoală, e de amatori. Dacă vorbim despre manele... Numai amatorii vorbesc de Şcoala de la Baia Mare, nu se ştie de nici o şcoală de la Baia Mare. Aia e o glumă proastă”.

Ioan Sbârciu

 

Fără acest comentariu grotesc, textul ar fi fost unul bun de citit şi de mândrie pentru un artist plecat din Baia Mare.

Evident, ne-a atras atenţia „palma” dată de profesor. Toate cele ştiute de noi, profanii, despre Şcoala de pictură de la Baia Mare s-au împrăştiat în cele patru zări. Dar totuşi!Primul impuls a fost să îl căutăm pe profesor pentru o explicaţie la ceea ce pentru noi este mai mult decât o răutate gratuită, fără temei. Parcă am căutat acul în carul cu fân, apropo de picturi. Apoi, am intrat la Universitate şi din aproape în aproape am ajuns la sala de pictură, locul în care se afla distinsul profesor, ex-rector. A venit la telefon şi, după ce a înţeles ce dorim, ne-a tăiat ca pe maioneză

„A nu ştiu! Astea sunt tot aşa… prin telefon… acum sunt la cursuri, nu pot. Nu ştiu ce vreţi să spuneţi. Ce-i aia Şcoala de la Baia Mare?... Nu ştiu ce! Nuuu… Noi vorbim aici când vorbim, de Şcoala de la Cluj care e de talie mondială, e altceva, confundăm chestia cu Şcoala de la Baia Mare… Lăsaţi-mă în pace, eu nu pot acum. Sunaţi mai târziu”, ne-a declarat, pe un ton iritat, profesorul Ioan Sbârcea, ex-rector al Universităţii de Artă din Cluj. Ne-a închis telefonul într-un mod firesc, noi fiind insectele din oraşul ăla din nord, unde pictorii sunt amatori, iar manele cântă în timp ce pictorii creează lucrări nemuritoare, în stil manelistic. Este o ironie amară, gândindu-ne ce l-ar fi determinat pe un distins profesor, ex-rector, fost parlamentar PDL, cu actualul domiciliu politic în PC, deci un pic de traseism politic. La prima vedere, nu am găsit nimic. Apoi au început să curgă posibilele motive pentru o astfel de blasfemie.

 

În materialul respectiv, profesorul neantizează Şcoala de la Baia Mare şi ridică Şcoala de la Cluj, pe care o plasează între primele cinci din lume. Nici de Bucureşti nu vorbeşte de bine, spunând că este o şcoală defazată etc.

Uimiţi că avem la 200 de kilometri ditamai şcoala valoroasă, am întrebat în stânga şi în dreapta. Cam toţi au ridicat din umeri. Cam toţi apreciază Universitatea de la Cluj, îi apreciază pe pictorii de acolo, sunt spre o mie, dintre care activi peste 300, sunt pictori buni şi foarte buni. Dacă profesorul se referă la Universitate, am înţeles mesajul, credem. De mai mulţi ani în Baia Mare este o secţie de Artă la fosta Universitate de Nord. Cu siguranţă apariţia unei noi Universităţi, mai ales pe partea de pictură, nu este pe placul distinsului profesor, ex-rector. Se micşorează baza de selecţie pentru elevii ce merg la institut. Noi credem că este loc pentru toată lumea şi mai credem că a face „de rahat”, o Şcoală recunoscută la nivel internaţional, fără nici o urmă de îndoială, nu e fairplay.Analizând situaţia, profanii de noi spunem că în Baia Mare, din 1896, Hollosy Simon a înfiinţat o Şcoală de pictură care a devenit Şcoala de la Baia Mare. În acele vremuri existau multe Şcoli private. La Cluj s-a înfiinţat Institutul în perioada interbelică, culmea, de către un elev de-al lui Hollosy. A urmat o pauză, după care, în perioada roşie, Institutul de la Cluj a funcţionat, mulţi dintre artiştii băimăreni făcându-şi studiile la Cluj, dar şi în Bucureşti sau aiurea.

Strict academic, Clujul are o Şcoală, dar vorbim din punct de vedere educaţional. Artistic, stil, tradiţie, Baia Mare nu poate fi mai jos, pe un palier mai de jos. Chiar dacă distinsul profesor clujean doreşte acest lucru. Şi mai sunt şi alte aspecte.

Probabila regionalizare cu nedorita capitală în Cluj pentru o regiune care ar îngloba şi Maramureşul ar putea fi un alt motiv pentru răutatea mizerabilă. Pe zona culturală, iată, un profesor, distins dar ex, poate începe munca de lămurire că în Cluj trebuie să fie centrul culturii regiunii. Nu intrăm în amănunte, ne pare rău că oamenii de cultură, cu puţine excepţii, nu se bat pentru calitatea Maramureşului. Să amintim doar faptul că din cele 30 de monumente UNESCO ale României, 30% sunt în Maramureş.

Chiar dacă nu avem pictori ce vând la preţurile lui Ghenie, printre cei mai bine cotaţi pictori ai momentului sunt cel puţin trei care sunt din Baia Mare, au făcut Liceul de Artă din oraş.

Şi ar mai fi o explicaţie posibilă, Clujul concurează pentru Capitala Culturală europeană în 2020. Nu este în competiţie cu Baia Mare, dar dă bine să demolezi tot ce este în jur şi rămâne doar…Cluj, cu Şcoala de top cinci, versiunea lui Sbârciu. Normal, cei din Baia Mare nu consideră că este aşa şi au argumente, dar nu vor să intre în polemici. Noi solicităm, acum şi aici, celor în drept, să pună lucrurile la punct.

 

Dar povestea continuă. Sbârciu afirmă în textul respectiv că un artist adevărat este de la un preţ de un milion de euro în sus. Dacă mergem pe logica lui, marii pictori români, vânduţi la un maxim de 300 de mii de euro nu sunt adevăraţi. În contextul acesta, cine este Ioan Sbârciu? Am mai căutat pe net şi am dat peste un interviu într-o altă publicaţie clujeană. Aici proful spune că nu putem ieşi în lume decât prin cultură. Undeva în text a fost întrebat care mai este interesul elevilor pentru Universitatea unde predă. „Încă avem concurenţă. Dacă la nivel de licenţă s-a organizat învăţământ superior artistic şi la Sibiu, Alba Iulia, Baia Mare, Constanţa, atunci măcar masteratul să fie menţinut la un nivel superior în oraşe care îşi pot permite aşa ceva, care au artişti. Arta nu poate fi învăţată decât de la artişti”, afirmă Ioan Sbârciu, citând din publicaţia clujeană. Iată „dintele” înspre Baia Mare, de exemplu.

 

Dar el vorbeşte şi despre valoarea lui ca pictor. Consideră că lucrările sale valorează, conform evaluatorilor, peste 100 de mii de euro, deşi recunoaşte că nu a vândut la aşa sumă. Era în anul 2009, dar după logica din anul 2013, logica lui Sbârciu, el nu este un artist adevărat, deoarece nu a ajuns la cota de un milion de euro. Am căutat şi ce a mai vândut distinsul profesor. Am găsit în Indexul Pieţei româneşti de artă, Galeriile Artmark, Bucureşti 2011, pagina 232, un ulei pe pânză, „Pădure de cenuşă”, vândut cu 6800 de euro. Iar în Indexul Artmark. Bursa Pieţei româneşti de artă, 2010, pagina 121 apare „Pădure de cenuşă IX”, tehnică mixtă pe pânză, Saint-Cry&Chayette et Cheval – 2009, la preţul de 3000 de euro.

Mai este mult până departe!

 

Mai menţionăm că în 2011, Muzeul de artă Cluj a organizat expoziţia-eveniment: Centrul Artistic de la Baia Mare, tradiţia, avangarda şi noul clasicism, iar în Capital am găsit un text capital, care vorbeşte, culmea, despre Baia Mare. „Dintre cele două mari şcoli de pictură modernă românească, probabil cea dobrogeană este cea mai cunoscută, dar are corespondent în Nord prin Centrul de la Baia Mare…”, se arată în Capital, o publicaţie onestă.