Ioan Es. Pop, în luptă cu eternitatea

La Fondul Documentar al Academiei Române, de la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” a avut loc un moment evocator Ioan Es. Pop (27 martie 1958-19 iunie 2024). Ioan Es. Pop a fost un creator de neuitat, ale cărui versuri au răscolit suflete și au inspirat generații întregi. Opera sa va rămâne un testament al talentului său remarcabil și al contribuției sale semnificative la cultura română. Panegiric rostit de dr. Teodor Ardelean, unul dintre mentorii recunoscuți de către poet în cărțile sale de rememorare a traseelor spirituale. În fapt, un „lanț mentorial” din care au mai făcut parte: Ion Chiș-Șter, Gheorghe Pop, Victor Iancu, Nicolae Felecan, Horia Ursu, Marius Jucan, Mircea Martin, Nicolae Manolescu ș.a.

Poetul Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958 în localitatea Vărai și a decedat în 19 iunie 2024. A fost student al Facultății de Litere, Universitatea de Nord Baia Mare, unde a debutat în revista studențească „Nord” în anul 1981. După finalizarea studiilor universitare, în 1983, este numit profesor de limba și literatura română în comuna Ieud. Urmează șase ani de carieră didactică, apoi pleacă, în anul 1989, în București, unde se angajează ca muncitor necalificat la Casa Poporului. După Revoluția decembristă, intră în colectivul revistei „Luceafărul”, unde parcurge etapele preliminare de corector, tehnoredactor, redactor, secretar general de redacție. Lucrează ca jurnalist la „Cotidianul”, „Zig-zag”, editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment de cultură al „Ziarului financiar” și are colaborări la „Astra”, „Viața românească”, „Cultura”, „Tribuna”, „Steaua”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic”, „Transilvania”, „Caiete critice” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” l-a evocat în prezența prof. Ioan Marian Pop, director al Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” Baia Mare și văr al poetului, Olimpia Ghețe și Mariana Chiș, din Vărai, locul pe care poetul l-a numit „satul cu nume de paradis scufundat”, Săluc Horvat, care l-a cunoscut pe studentul Ioan Es. Pop și a urmărit îndeaproape devenirea lui poetică de la debut până la statutul de mare poet contemporan.

Despre viața și opera poetului Ioan Es. Pop a luat cuvântul dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, inițiator și moderator al evenimentului, care a fost și fondatorul revistei studențești „Nord” în care a debutat Ioan Es. Pop.

„Contemporanul și confratele nostru, Ioan Es. Pop, a pășit dincolo de Styx și a trecut pe drumul acelei eternități pe care el n-o mai poate influența, căci intrarea pe poarta eternității se face mai devreme, atunci când apar primii muguri de floare de eternitate, de mângâiere a absolutului în formele în care el penetrează viețile noastre aici, care după aceea ne veghează și ne păzește din sferele astrale în care știm că sufletele peregrinează o vreme, până la așezarea lor definitivă în Cerurile Domnului, iar aici pe pământ, în cerurile patriei și a fiecăruia dintre noi în parte rămânem cu amintirea ființei nemuritoare și cu lanțul de amintiri, trăiri, ale omului muritor și trăitor în imperfecțiunile vieții, așa cum ne este dat să ne ducem fiecare destinul său. A venit această veste tristă. Pentru unii era de așteptat, starea sănătății lui Ionică se deteriorase în ultimii ani. Erau semne de îngrijorare pentru cei apropiați. De aceea am insistat să ne întâlnim astăzi pentru a săvârși acest moment evocator. Se cuvine! Dar, tot așa de egal și nevoia de corectă cogniție, de bună cunoaștere, de ajustare și de corectură, pentru că imperiul informatic care ne înconjoară este plin de absurdități la fiecare moment care se întâmplă. Încă de ieri, dar și în cele de dimineață am sesizat grave dezinformări care m-au supărat foarte tare, motiv pentru care am spus că noi, instituția numărul 1 a cunoașteri în acest județ, Academie nu avem, Universitate așa și așa, avem pe sfert, că până la jumătate e drum lung, trebuie să ne facem datoria și să ne ținem locul nostru, locul nostru de instituție care patronează prin mandat și misiune derivată din rânduială, din lege asupra bunei și corectei cunoașteri. Iar segmentul acesta care este cel mai vitregit la noi, la români, arhivarea și biografierea activităților trebuie să plece de aici cu bun temei rezultat dintr-o certă comparare a unor informații. Colegele mele de la Serviciul Bibliografic au pregătit un material care așază corectitudinea în ceea ce privește biografia lui Ioan Es. Pop”, a spus Teodor Ardelean.

Opera: Ieudul fără ieșire (1994); Porcec, București (1996); Pantelimon 113 bis (1999); Podul (2000); Rugăciunea de antracit = The Anthracite prayer (2002); Petrecere de pietoni (2003); Confort 2 îmbunătățit (2004) (împreună cu Lucian Vasilescu); Luminile livide = The livid worlds. A gothic novel (2004); No exit (2007); Şi cei din urmă vor fi cei din urmă (2007); O căruţă încărcată cu nimic (2008) (cu Peter Srager, Robert Şerban); Ieudul fără ieşire (2009); Acasă e mereu în altă parte (2010); Momfa, Vol. 1-2 (2010); Unelte de dormit (2011); Căderea-n sus a corpurilor grele (2012); Nicăieri.ro (2012); 1983. Marş ; 2013. Xanax (2013); Fețe jupuite. 12 interviuri cu Ioan Es. Pop (2015); Arta fricii (2016); Opera poetică (2016); Un somn pe scaunul electric (2020).

Premii literare: Premiul pentru poezie al revistei „Luceafărul” (1991), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994), Premiul revistei „Poesis” pentru debut (1994), Premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu Marmației (1994), Premiul Uniunii Scriitorilor la secțiunea debuturi pentru volumul Ieudul fără ieșire (1994), Premiul Primăriei Municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Pantelimon 113 bis (1999), Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România pentru volumul Petrecere de pietoni (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Petrecere de pietoni (2004), Premiul Balcanic la Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2006), Premiul „Cartea de poezie a anului” la Zilele Culturale „Poesis” Satu Mare pentru volumul no exit (2007), Marele Premiu „Archeus” (2009), Premiul „Niram Art” Madrid (2009), Premiul „Cartea de Poezie a Anului 2011”, oferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiință şi Artă din București (2011), Marele premiu la Festivalul Poeților din Balcani de la Brăila (2011), Premiul „Primăvara Europeană a Poeţilor” acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2012), Premiul „Spirit, Tradiţie, Cultură” pentru promovarea satului românesc acordat în cadrul „Zilelor Culturale ale Comunei Runcu Salvei” (2012), Premiul pentru poezie al revistei „Hyperion” (2012), Premiul „Ciampi Valigie Rosse” Veneția (2016), Premiul revistei „Luceafărul de dimineață” (2016), Marele Premiu „George Coșbuc” pentru volumul Arta fricii (2016), Marele Premiu „Cununa de Lauri” de la Alicante-Spania (2019), Premiul Național „Lucian Blaga” acordat de către Uniunea Scriitorilor din România (2024).

În anul 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în Grad de Ofițer din partea Președinției României.

A încetat din viață la 19 iunie 2024. Odihnească-se în pace!

„…dacă nu mi s-ar fi repetat tot timpul că sunt muritor,
poate că n-aş fi murit. Poate
aş fi înființat o altă moarte” – Ioan Es. Pop, „Petrecere de pietoni”