Ioan Botiş, o lansare, o istorie, o dorinţă, un vis...

Au fost prezenţi prieteni, co­legi, oameni de cultură, un auditoriu distins, elevat şi dornic de un moment deosebit, aşa cum au fost şi celelalte lansări ale cărţilor lui Ioan Botiş. În linia întâi a evenimentului am remarcat pe conferenţiarul universitar Ştefan Gonczi, fostul subprefect, Viorel Rusu, directorul Muzeului şi gazdă a manifestării, Gheorghe Negustor, se­cretarul şcolii doctorale de istorie de la UBB Cluj-Napoca, Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, profesorul universitar dr. Nicolae Suciu, cunoscutul pictor băimărean, Florin Pop, distinsul coleg de la Centrul Creaţiei Populare Mara­mureş, Tiberiu Alexa, directorul Mu­zeului de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, mulţi alţi oameni de cultură, prie­teni şi colegi.

În sala Bibliotecii Muzeului, strâmtă pentru un eveniment remarcabil, au fost aşezate mese, scaune şi toată infrastructura media, astfel încât cuvântările să fie auzite şi „gustate” de auditoriu.
Viorel Rusu, gazda evenimentului a vorbit puţin, nu despre cartea lansată, ci despre Ioan Botiş, autorul volumului proaspăt scos de la tipar şi aşezat la vedere pe un stand, la intrarea în sala de desfăşurare a lansării.
Acest nou volum este dedicat violenţei care a însoţit întreaga istorie a omenirii şi cuprinde patru capitole: Moartea cu autoservire, Crimă şi pedeapsă, Coş­marul istoriei presărat cu cadavre şi Oameni care mănâncă oameni.
„După terminarea universităţii din Constanţa, a predat la catedră în câteva licee din Baia Mare. În 1998 a publicat o Istorie antropologică a culorii, primul demers în antropologie. Din 2002 s-a alăturat acestui frumos proiect de presă: «GAZETA de Maramureş», unde sem­nează rubrica «Mă tot mir» şi paginile de cultură şi de dosar. Este muzeograf la noi, doctorand la UBB”, a punctat Viorel Rusu.
A urmat la cuvânt, profesorul Ştefan Gonczi care a avut ocazia lecturării volumului, înainte de intrarea la tipar. Domnul Gonczi este o semnătură im­portantă în GAZETA de Maramureş, profesor şi un deosebit analist econo­mic, dar, înainte de toate, un prieten
de-al autorului.

„După lecturarea fiecărei cărţi încerc să găsesc cuvântul care ar putea să subsumeze cele citite. Am avut şansa ca prin amabilitatea lui Nelu Botiş să pot citi cartea înainte de a ieşi de la tipar, în format electronic. Nu aş putea spune că am dormit confortabil după citire şi cuvântul care-mi revenea ca un laitmotiv era suferinţa. Nu doresc să reiau titlurile capitolelor cărţii şi nici să intru în vreun capitol, nevrând să induc cititorilor vreo direcţionare.
După câteva zile mi-am pus întrebarea: Oare cuvântul suferinţă este cel care subsumează totul reieşit din carte? Suferinţa neavând nici un fel de valoa­re? Poate autorul a dorit ca subliminal să scoată în evidenţă tocmai valoarea suferinţei.
Se spune şi se repetă uneori, chiar şi în anumite biserici că «suferinţa nu are valoare în sine». Acţiunea ei ar fi pur negativă. Ea ar slăbi, degrada, uneori chiar înjosi fiinţa umană. Unii afirmă că suferinţa ar micşora autonomia omului atunci când nu o anihilează, făcând-o cu desăvârşire dependentă de alţii. Tot ei susţin că suferinţa tulbură, defor­mează sau îi distruge facultăţile, duce omul suferind la deznădejde sau, în cel mai bun caz, la o resemnare ce e la pândă, în care, cuibărită în adâncurile ei, nu mai aşteaptă decât faţa suptă a eliberării, ultimul ei oaspete.
Baudelaire, fără mari speranţe de a fi auzit, rezumă intriga istoriei omenirii în cumplitele versuri în care evocă «acel fierbinte hohot de plâns care se revarsă din veac în veac pentru a-şi da duhul pe malul veşniciei tale», adresându-se, desigur, Bunului Dumnezeu”, a spus, printre altele, profesorul Ştefan Gonczi.

Secretarul Şcolii doctorale de la Cluj, Gheorghe Negustor a subliniat faptul că această lucrare, „O Istorie Antro­po­logică a Morţii”, cu cele trei volume lansate şi cu cele două ce vor fi tipărite anul viitor este un demers unic în an­tropologia românească. El a spus că Şcoala Doctorală de la Cluj este mândră să aibă un doctorand care reuşeşte înainte de a termina doctoratul să pu­blice atâtea cărţi importante.
Domnul Negustor a făcut o scurtă prezentare a acestui volum, reuşind să trimită spre auditoriu câteva idei despre ce se poate citi în lucrare.
Ioan Botiş a spus că este consecvent şi nu vorbeşte despre cărţile pe care le scrie, dar le-a mulţumit prietenilor şi colegilor care au fost prezenţi la acest moment deosebit, mai ales că lansarea a coincis cu ziua de naştere a autorului.
După scurtul discurs a urmat sesiunea de autografe.