Interpelare în cazul Ion Şiugariu: „Nimic nu e mai umilitor atunci când ţara ta şi ai tăi nu te apreciază”

După apelul lansat de GAZETA în care am cerut implicarea parlamentarilor de Maramureş în cazul Ion Şiugariu, deputatul Călin Matei a luat atitudine printr-o interpelare adresată ministrului de externe, cerând explicaţii despre: „Poziţia incorectă şi nefondată a reprezentanţilor Ambasadei României la Bratislava în cazul cinstirii poetului erou Ion Şiugariu”.

După îndelungi tăceri şi gafe diplomatice, onoarea maramureşenilor e salvată de o interpelare. Deputatul Călin Matei este primul ales din Maramureş care a răspuns apelului lansat de GAZETA de Maramureş, adresând o interpelare ministrului de externe în cazul Şiugariu. Dacă la nivel central, autorităţile au pus batista pe ţambal, prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat, măcar la nivel judeţean există o reacţie.

Vă reamintim că, recent, după gafa de proporţii a funcţionăraşului de la Ambasada României în Slovacia, recunoscută ulterior cu jumătate de gură de MAE, prin care un erou/martir mort în lupta contra fasciştilor a primit nefondat stigmatul de „fascist”, niciuna dintre autorităţile din ţară nu au exprimat un punct de vedere. În plină tăcere a preşedintelui, premierului şi parlamentarilor, poliţistul slovac Luboš Nepšinský din Brezno a trimis o scrisoare-protest ambasadei române. De aceea, GAZETA de Maramureş a cerut parlamentarilor de Maramureş să se implice în acest caz. Trei aleşi au promis că vor face interpelări sau declaraţii politice.

Primul dintre ei care s-a ţinut de cuvânt este deputatul Călin Matei care arată în interpelarea înregistrată în 8 septembrie că: „Domnule Ministru, Ion Şiugariu s-a stins din viaţă la 1 februarie 1945, în bătălia pentru oraşul Brezno (Cehoslovacia), secerat de explozia unui proiectil inamic. Am scris aceste cuvinte la începutul interpelării mele în memoria unui erou care a murit devreme şi departe de casă, departe de România, jertfindu-se pe altarul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul căruia a căzut la datorie pe 1 februarie 1945.

Evenimente actuale demonstrează încă odată, din păcate, că atunci când trebuie să respectăm valorile naţionale, apreciate de alte popoare, noi reuşim, prin intermediul unor simple şi nesemnificative verigi ale statului, să desconsiderăm şi să umilim înaintaşi care au făcut cinste neamului românesc. Deşi sunt foarte multe materiale care dovedesc că Ion Şugariu este şi va rămâne un erou al neamului românesc, vreau să vă prezint pe scurt istoria evenimentelor care m-au făcut să îmi exprim aceste gânduri în calitate de deputat al judeţului Maramureş, dar mai ales de patriot, care îşi respectă istoria şi valorile naţionale. Ne aflăm în faţa unei situaţii în care străinii vor să cinstească memoria eroilor noştri, iar oficialii români refuză! Acest lucru este de neiertat, deoarece a fost întinată memoria unui erou şi a declanşat un ruşinos scandal diplomatic, din care România nu mai poate ieşi cu eleganţă”.

Deputatul Călin Matei prezintă, pe scurt, biografia eroului şi motivele care au determinat administraţia din Brezno să-i cinstească memoria:

„Impresionat de povestea poetului erou, primarul oraşului Tisovec, oraş care a fost eliberat ultimul de către armata română în care a luptat Ion Şiugariu, ca mai apoi acesta să cadă la datorie la intrarea în oraşul Brezno, a început demersurile, împreună cu autorităţile române ale oraşului Tăuţii Măgherăuş şi cele ale oraşului Brezno, pentru a cinsti memoria unui erou al nostru, dar, în acelaşi timp, şi al poporului slovac. Acest gen de acţiune are menirea de a găsi punţi de legătură între cele două popoare, punţi care mai apoi să se dezvolte. Autorităţile române din Tăuţii Măgherăuş, făcând cunoscută activitatea şi viaţa unui om atât de erudit, care s-a jertfit pentru poporul lor, locuitorii oraşului Brezno prin reprezentanţii săi au dorit să cinstească memoria lui. Astfel după ce au modernizat podul de peste râul Horn, din zona gării Brezno, acolo unde Ion Şiugariu a căzut, aceştia au vrut ca acest pod să poarte numele poetului în semn de respect, atât pentru el, cât şi pentru România”.

Deputatul aminteşte şi de răspunsul uluitor al funcţionăraşului Radu Coantă: „Răspunsul Ambasadei României, prin domnul Radu Coantă, la invitaţia celor din Brezno, este uluitor. Acesta susţine că poetul Ion Şiugariu este un soldat şi un poet apreciat, dar care a aderat în tinereţe la Mişcarea Legionară, organizaţie de tip fascist, ai cărei lideri au fost condamnaţi pentru crime de război. Uşurinţa cu care a tratat acest subiect Ambasada României de la Bratislava, obligă Ministerul Afacerilor Externe să soluţioneze acest caz, apelând la instituţii care au competenţe în acest sens. Să aducă argumente ştiinţifice dacă Ion Şugariu a fost sau nu fascist. Faptul că acesta a făcut parte din cabinetul de miniştri din timpul administraţiei Antonescu, fiind şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici, nu cred că îl poate incrimina.

„Generaţia mea a cunoscut prigoana, temniţa şi moartea, dar n-a încetat niciun moment să creadă cu tot sufletul ei curat în biruinţă. În mijlocul unei istorii oarbe, alături de nişte conducători legaţi la ochi, această generaţie entuziastă şi martiră a ars ca o nouă Ioana d’Arc pe rugul celor mai pure, celor mai definitive şi mai eroice hotărâri. O Românie nesigură, rătăcitoare şi bolnavă, o Românie înstrăinată între propriile ei hotare, îşi aştepta mântuirea, tânjea după o înviere care întârzia să se arate…” acesta era crezul poetului, publicat în noiembrie 1940 din perioada legionară”.

Călin Matei a cerut măsuri prin care astfel de cazuri de umilire a eroilor să fie evitate în viitor: „Chiar dacă în acest caz sunt convins că adevărul va învinge, pata care va rămâne pe obrazul nostru trebuie să ne înveţe să fim mai atenţi, mai meticuloşi, mai patrioţi atunci când e vorba de eroii noştri. Nimic nu e mai umilitor atunci când ţara ta şi ai tăi nu te apreciază. Solicit rezolvarea acestei situaţii diplomatice în spiritul respectării valorilor noastre naţionale”.

Răspunsul, evident, nu a venit încă. Probabil situaţia va rămâne neschimbată, dar, această interpelare demonstrează că nu toţi aleşii şi oficialii gândesc ca şi funcţionăraşul de la Ambasadă.

Ion Soreanu Şiugariu s-a născut în 1914 la Băiţa, Maramureş. Urmează Şcoala primară în Valea Borcutului, apoi liceul la Oradea. În timpul liceului a fost bursier şi mai mult decât atât, a obţinut, prin concurs, o bursă de studii la Universitatea „Oxford” din Anglia, pe care o refuză, preferând să rămână în ţară. Sub îndrumarea profesorului său, Octav Şuluţiu, Ion Şiugariu începe să scrie în diverse reviste literare. Din 1937 studiază la Bucureşti în cadrul Facultăţii de Litere şi Filozofie, specialitatea Filologia Modernă. Din 1939 se alătură colectivului revistei „Meşterul Manole”, condusă de Vintilă Horia şi scrie, de asemenea, în paginile mai multor reviste naţionaliste din epocă.

În noiembrie 1941 este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi. În Februarie 1942 susţine teza de licenţă cu titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă” şi obţine calificativul „magna cum laude”. În 1943 se căsătoreşte cu aleasa inimii şi în acelaşi an pleacă pe front. Cade la datorie, aşa cum am mai spus, la 1 februarie 1945, în bătălia pentru eliberarea oraşului Brezno din Cehoslovacia, aflat sub stăpânirea hitleristă şi hortystă.

În 1946 a primit post-mortem din partea statului român „Coroana României cu spade în gradul de Cavaler şi cu panglică de Virtute Militară“. 

În 1956, osemintele i-au fost reînhumate în cimitirul militar român de la Zvolen, lângă Banská Bystrica, Cehoslovacia. În 1983, prin implicarea soţiei sale, doamna Lucia Soreanu (care trăieşte în Aachen, Germania şi are 96 ani), statul român înfiinţează, la Băiţa, Casa Memorială a poetului Ion Şiugariu.