Întâi Decembrie 2024, Apșa de Jos (Ucraina) - la Curțile de Maramureș ale Muzei Clio

Dacă viitorul va fi croit în aceeași paradigmă ca și cea a zilelor noastre, atunci cine oare va putea crede că în vreme de cumplit război, la margine de țară (Ucraina), adică la marginea Marginii, s-a putut întâmpla un eveniment de felul celui de față?!

Poate că nimeni, poate că toți vor considera că sunt exagerări pro-bono, aduse din condei,  menite să servească unui eveniment din viitor, iar cronicarul „ar fi bătut câmpii cu grație”  construind o istorie contrafactuală!

Chiar dacă „slava strămoșească, pe strămoși slăvește”, totuși ea, această pietate vie,  onorează prezentul, luminând cu emoție viitorul.

Unul dintre volumele lansate, Ion M. Botoș, Ileana Botoș, „Românii din dreapta Tisei în imagini vechi”, volumul VI, Apșa de Jos, 2024, este o adevărată galerie de imagini, cu fotografiile unor oameni care au trăit pe aceste meleaguri. Se știe că „o fotografie este cât o mie de cuvinte”, iar pe de altă parte, se spune că omul este Coroana Creației; o asumpție care poate fi înțeleasă doar în cuprinsul convingerii că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa, ... după Făptura Lui chiar.

Prin înaintașii binemeritați ne validăm istoria, iar aici, în Maramureș, noi purtăm aceleași nume începând cu secolul al XIV-lea, dacă este să le dăm crezare vestitelor diplome medievale, iar istoria noastră de neam ne pare și mai duioasă, mai caldă și mai de la suflet.

A continua această linie a spiței de neam este nu numai o „adeverire”, un buzdugan genetic aruncat în poarta viitorului, ci și modul nostru de a înfrumuseța în continuare lumea în care trăim, „cu chipul lui Dumnezeu”, o dovadă, o cale supremă spre mântuirea noastră ca neam, prin urmași. Poate, în acest context, într-un mod intuitiv, un faimos japonez aflat la noi în ospeție a ajuns la concluzia că „în Maramureș, omul a coborât direct din cer!”.  

Lansarea a două cărți de prestigiu și de emoție identitară, (pe lângă cea invocată deja,  încă una „Românii din dreapta Tisei. Documente oficiale”, vol. I, 2024) ale acelorași doi autori, a creat un eveniment de suflet, prilejuind adunarea sub aceleași auspicii ospitaliere ale Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia” (Ucraina).

La eveniment ne-am strâns, cu emoție, români din România și din Ucraina în același gând al sărbătorii Zilei Naționale a românilor de pretutindeni, 1 Decembrie.

Pe lângă partea protocolară, emoționantă și patriotică, evenimentul emblematic l-a constituit și microrecitalul Ioan Șiman Stângaciu, ceteraș autentic din dreapta Tisei, proaspăt laureat cu distincția „Tezaur Uman Viu” din România, alături de care au evoluat Ileana Botoș și Maria Matei.

În aceste zile dramatice și în contextul cumplit din țara vecină, sfidând realitatea crudă, ne-am adunat cu gânduri rugătoare de pace, ținând și un moment de reculegere pentru morții de „azi” ai Ucrainei.

În continuare, au luat cuvântul preot Tiberiu Morar, artist fotograf Gheorghe Petrila, artista de muzică populară Maria Matei și Ion Roșia de la Asociația „Morărița” Oradea, dr. Teodor Ardelean - directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Maramureș, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea - cetățean de onoare al Apșei de Jos, precum și profesor Ioan Pastia, din Târgu Mureș ș.a.

În mijlocul alor săi, printre cântece, colinde (Ileana Botoș și Maria Matei) și discursuri de suflet, a luat cuvântul Ion Botoș care, printre altele, a precizat cu tărie că „noi nu suntem diaspora” și că ei sunt de acolo, unde-i pământul lor natal, chiar dacă uneori se depășește până și minciuna, prin nerecunoașterea lor ca foști cetățeni ai statului român, ai patriei-mamă și istorice,  cu toate că între 1 Decembrie 1918 și 26 iulie 1921, au făcut parte din Regatul România, prin voința lor liber exprimată, pe Câmpul lui Horea din Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918.

Ne-a adresat apoi un cuvânt emoționant de salut domnul Vasile Iovdi, primarul Comunității Teritoriale Slatina, „de-atâta ca gazdă numa”, pentru că „noi românii suntem ospătoși”, a spus Domnia Sa, așa ca „fiecare român, când se află în mijlocul poporului său”.

Profesorul Ioan Pastia de la Târgu Mureș ne-a spus că „suntem săraci din cauză că nu ne cunoaștem istoria”, iar „oamenii de aici, românii noștri sunt adevărate tezaure umane vii”.

Volumele pentru care ne-am adunat aici înfrigurați istoric au apărut printr-un proiect finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, 2024, au fost lansate în mijlocul unui „belșug de carte românească”, la Centrul Cultural al Românilor din Transcarpatia, Apșa de Jos.

Cărțile lansate au devenit un vehicul de recuperare identitară emoționantă, toți participanții primindu-le în dar, iar atunci când le-au deschis și-au descoperit rudele și cunoscuții, și-au promis lor și nouă că și ei vor contribui la următoarele ediții cu fotografii și documente păstrate tainic în puiuțul lăzii de zestre, în sipetele de familii.

Au luat cuvântul aproape toți cei de față, între noi, vizibil emoționant, profesorul-poet  Nuțu Stan a mărturisit că este încântat că „de când ne-am făcut cunoștințe, cea mai mare bucurie a sa este că vorbim românește împreună!”.

Tot așa, profesor Ileana Stan a continuat, precizând suveran că „la biserică în continuare  ne rugăm românește”.

Un moment și un monument de simțire românească i-a aparținut distinsei doamne Aurica Bojescu de la Cernăuți. Doamna românilor bucovineni ne-a încredințat că „ne hrănim cu istoria noastră”, chiar dacă trăim „într-o societate ascunsă, tulbure”, cu o „vibrație negativă”, pentru că „ni s-au încălcat niște drepturi și ni s-a luat limba din școală”, iar „asimilările ne dor”.

În acest context al revendicărilor, raze de speranță au răsărit și de la doamnele Maria Dan de la Ujgorod și Maria Vlad - șef la Secția de Cultură de la Slatina. În continuare, de la Ion M. Botoș am aflat că televiziunea națională ucraineană de la Kiev a dedicat cinci filme despre comunitatea de români din Transcarpatia, care numără aproximativ 50.000 de suflete, dar și vreo 700 de „moldovani”.

Numit „apostol al românilor din dreapta Tisei” de către dr. Teodor Ardelean, Ion M. Botoș a mulțumit celor prezenți pentru efortul făcut în demersul editorial de față, exprimându-și încrederea în viitorul ce va să vină.