Însemnări artistice la Oțeloaia Tabăra de pictură de plein-air, ediția a II-a, 2019

Misteriosul spațiu din zona Codrului, prin for­mele și ecourile ar­haice de civilizație și cultură de pe Valea Homoroadelor au însuflețit deopotrivă pe organizatori și artiștii participanți la a doua ediție a Taberei de pictură de plein-air. Efortul financiar și dorința de a dăltui în timp forme de cultură și artă cu rezonanțe peste veacuri, doctorul Cornel Palfi din Satu-Mare, rafinat cunoscător și colecționar, nu nu­mai de pictură, a reușit și de aceas­tă dată să coaguleze o echipă de pictori din țară, conferind în acest fel, dimensiunea estetică a unui Simpozion Național de Pictură în care dialogurile colocviale dintre partici­panți s-au completat firesc cu universul fascinant al creației picturale al fiecăruia. Rezultatul este unul spectaculos!

Oglinda lacului micului baraj de acumulare, în care se reflectă coli­nele cu holde ispitite de culorile toamnei, cât și pădurile din jur unite cu cerul, determină pe fiecare parti­ci­pant la o privire înlăuntru și la un dialog extins cu imaginea oferită de natură, sub semnul luminii și a unui cer înalt și spectaculos. Toate la un loc constituie resurse nebănuite de exprimare artistică transpuse pe pânză. Gazdele noastre, Familia Sa­bi­na și Ionel Varga ce au construit un cochet și modern loc de odihnă și relaxare la Popasul Codrenilor din Oțeloaia, primitori și ospitalieri ca și la ediția precedentă, au reușit prin efortul lor să creeze o atmosferă propice actului creator.
Lecția generoasă a naturii cuprinde un registru amplu de semne și în­sem­ne grafice, armonii cromatice complexe, ce nu lasă indiferentă sen­sibilitatea pictorilor. Am men­ționat și o mai spun, că în calitățile desăvârșite ale pictorului o constituie și aceea de a vedea acolo unde alții nu văd nimic!
De această dată au onorat invitația de a participa în tabăra de pictură, pictorii: Corneliu Vasilescu, repre­zen­tant al picturii moderne din Româ­nia, și binecunoscutul Vasile Pop Negreșteanu din București, Marius Dan Ghenescu (lect. univ. dr.) de la Universitatea „Babeş – Bolyai”, Facultatea de Teologie Ortodoxă / Artă Sacră, Liviu Paul, profesor la Liceul de Artă „Aurel Popp” din Satu-Mare, Lazin Csaba de la Clubul elevilor din Carei și Nicolae Suciu din Baia Mare. Perioada de o săptămână cuprinsă în desfășurarea ediției taberei s-a dove­dit și se dovedește un spațiu restrâns de timp, limitat, pentru a putea de­săvârşi lucrările de pictură începute. Spațiul de timp cuprinde o perioadă de documentare, de acumulare, de motive, de însemne, de soluții inefabile pe care succesiunea orelor zilei, le transpun într-o lumină caldă, aurie de început de toamnă. Pentru mine a fost o perioadă de documentare, dar și de reflecție. M-am întrebat ce rost mai poate avea această formă de promovare a picturii prin participa­rea la tabere de pictură în această lume în care actul creator promovat este unul efemer, contează doar cli­pa, iar în locul unor obiective cu res­ponsabilitate în timp, ziditoare de borne spirituale sunt doar promo­vă­rile pe Facebook! La această întrebare au răspuns câțiva dintre in­­ter­­locutorii acestei ediții a Simpozionului de pictură: pentru pictorul Corneliu Vasilescu „tabăra constituie locul de a te desfășura în voie. Am cultivat libertatea de cre­ație, am ieșit din ideea de competiție și constat că de fapt... asta este com­petiția! Aici arta dispare ca idee, dar crește ca nivel de soluție, iese din sfera literaturii.” Pictorul Vasile Pop Negreșteanu care a realizat în ediția precedentă o compoziție cu un portret colectiv al participanților, cuprinși în cununa de sânziene, măr­turisește că: „dansurile vedeniilor mele în universul codrenesc întru­chipate în semn plastic, construite pe albul pânzei” sunt investigațiile personale în această ediție. Pentru Ma­rius Dan Ghenescu: „arta din mine înseamnă o permanentă descriere a fizionomiei unei firi prometeice ce își scaldă jarul în adâncul înălțimilor albastre, ca apoi prin «noul botez» să înnobileze albul pânzei cu un strop de eternitate.” Pictorul Lazin Csaba și-a desfășurat rostirile pe o multitudine de pânze, fascinat în per­manență de căutările unui vibrant amestec al complementarelor, dar dispuse pe structuri volumetrice de tușe, linii și puncte, o vibrație cos­mi­că a unui univers mărit printr-o lentilă. Pictorul Liviu Paul își sin­te­ti­zează discursul pictural sub forma unui semn gestual, caligrafic, trasat cu multă acuratețe și vibrație din-
tr-o suflare pe suprafața pânzei; o serie de „haikuuri” a căror tălmăcire este completată de cunoştinţele (de ce nu inițiatice) ale privitorului.
Lucrările realizate la această ediție a Simpozionului de Pictură de Plein-air ar fi un câștig și pentru
comunitate dacă ele s-ar constitui într-o expoziție, asumând în acest fel, prin semnătură, responsabilitatea autorilor participanți.