Încă o hotărâre CEDO în dosarul Revoluţiei, fără efect în România. Dreptate, ochii plânşi ai revoluţionarilor vor să te vadă!

Revoltător, penibil şi aberant! România intră în topul negru al puţinelor ţări din Europa şi singura din UE în care şapte decizii CEDO sunt călcate în picioare. O performanţă demnă doar de Transnistria lui Smirnov, o „ţară” nerecunoscută în Europa. În schimb, România, stat membru UE, refuză de ani buni să facă dreptate victimelor Revoluţiei, deşi hotărârile CEDO curg pe bandă rulantă, iar Statul Român e obligat să plătească pentru slugărnicia şi indolenţa unor magistrate.  Ca de obicei, nimeni nu e vinovat şi nimeni nu-şi dă demisia. În schimb, ca o „coincidenţă”, Asociaţia „21 Decembrie” care a generat „deranul” CEDO e evacuată cu jandarmii.

Încă o decizie CEDO în Dosarul Revoluţiei şi aceeaşi nepăsare crasă din partea autorităţilor Statului. La 26 de ani de la Revoluţie, nici CEDO, nici bunul simţ, nici nimic nu poate clinti dosarul în care victimelor de atunci ar trebui să li se facă dreptate. În schimb, autorităţile se grăbesc să aplice legea în cazul evacuării Asociaţiei 21 Decembrie.

Marţi, 23 februarie, România a fost condamnată din nou la CEDO în dosarul Revoluţiei. Fiecare dintre cei 17 cetăţeni români care au făcut plângere împotriva statului român, în dosarul Revoluţiei, vor primi câte 15.000 de euro, plus taxele de judecată. Statul român trebuie să le plătească sumele integral în trei luni de la pronunţarea sentinţei, altfel va trebui să plătească şi penalităţi, şi dobânzi.

Reclamanţii sunt 17 de cetăţeni români care s-au născut între 1935 şi 1985 şi locuiesc în Măgurele, Bucureşti şi Reşiţa (România). Ei se plâng de lipsa de anchete eficiente faţă de reprimarea violentă a protestelor anti-guvernamentale care au avut loc în 1989 în Bucureşti şi Reşiţa, şi în timpul cărora rudele lor au fost ucise. Faptele reclamate în cauză sunt similare cu cele din speţa-precedent Asociaţia  „21 Decembrie 1989” şi alţii c. România (33810/07 şi 18817/08, hotărârea noastră Camera din 24 mai 2011), fac parte din acelaşi context istoric şi se referă la aceeaşi procedură penală internă – dosarul 97/P/1990 devenit 11/P/2014 – dosarul Revoluţiei pe care procurorii militari l-au închis recent prin ruşinoasa ordonanţă de clasare, neinfirmată până în prezent.

Parcursul dosarului este cel puţin hilar. În anul 1990, procurorii militari din Bucureşti şi alte câteva oraşe din România a deschis investigaţii faţă de utilizarea forţei şi privarea ilegală de libertate a participanţilor la evenimentele de la sfârşitul lunii decembrie 1989. Un document elaborat în 2008 de către Secţia Parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, confirma că mai mult de 1 200 de persoane au fost ucise în aceste operaţiuni, mai mult de 5000 de persoane au fost rănite şi alte câteva mii au fost supuse la abuzuri şi privarea ilegală de libertate.

Prin două decizii din 2010 şi 2011, procurorul militar al cauzei s-a desesizat în favoarea altor procurori ai Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În 2014, în urma intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, cauza a fost repartizată din nou procurorului militar. Reclamanţii s-au plâns că ancheta penală a fost deschisă de către autorităţile din 1990 a fost ineficientă. Aceştia susţin că România nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la articolul 2 (dreptul la viaţă) sub latura sa procedurală. De asemenea, au reclamat violarea articolului 6 § 1 în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil şi desfăşurat într-un termen rezonabil şi a articolului 13 întrucât nu au putut exercita dreptul la un recurs efectiv în ceea ce priveşte plângerile lor.

Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, maramureşeanul Teodor Mărieş explică: „Decizia de marţi de la CEDO este încă o confirmare pe care o primim din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului că toate dosarele pe care le depunem sunt bine documentate şi argumentate, iar acţiunile pe care le întreprindem împotriva Statului Român la Curtea Europeană sunt justificate.

Toate deciziile Curţii Europene primite după anul 2011 fac trimitere la decizia pilot a Asociaţiei „21 Decembrie”. Ultima decizie, cea de marţi, face trimitere pentru prima dată şi spune că se aplică aceleaşi principii atât în decizia pilot din 2011, cât şi în decizia pe Mineriadă din 2014. Acea decizie pe Mineriadă este dată de Marea Cameră a CEDO. Acest lucru duce la o singură concluzie: că aplicându-se aceleaşi principii, judecătorii observă acelaşi mod de acţiune atât în decembrie, cât şi în iunie, şi sigur că faptele pe aceste dosare nu pot avea decât acelaşi tratament. Adică, toate să aibă acelaşi tratament, în sensul că sunt crime împotriva umanităţii şi că dosarul trebuie redeschis. Dar la noi s-au sfidat până acum toate hotărârile CEDO în ceea ce priveşte Dosarul Revoluţiei. Deşi CEDO le spune foarte clar că Statul Român nu poate invoca prescrierea într-un asemenea tip de acţiune a Statului împotriva populaţiei civile”. Rămâne, desigur, întrebarea mută. Ce se poate face pentru ca Statul să aplice Hotărârea CEDO?

Mărieş explică: „Personal am depus în urmă cu două săptămâni la Procurorul General al României  o plângere şi în baza acestei plângeri Procurorul General a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie readucerea dosarului la Parchetul General. Prin faptul că se cheamă dosarul de la Instanţă, cred că Procurorul General crede că este nevoie de dosar pentru a-şi forma o părere completă şi a da o soluţie în dosar. Aceasta este credinţa mea. Din partea actualului procuror general a fost deschidere în toţi aceşti ani, numai că din păcate nu a avut atribuţiuni pe aceste dosare, nici pe al Revoluţiei, nici pe al Mineriadei. Atribuţiuni a avut doar Niţu Tiberiu Flaviu şi el a coordonat permanent aceste dosare”.

Reprezentanţii Asociaţiei „21 Decembrie 1989” spun că încă 200 de plângeri privind Revoluţia îşi aşteaptă rezolvarea la CEDO. Se pare că, totuşi, CEDO a reuşit să tulbure apele în România. Dar numai puţin. Procurorul general interimar Bogdan Licu a spus că a cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reanalizarea dosarului Revoluţiei, după ce preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Teodor Mărieş, a făcut o nouă plângere împotriva rezoluţiei de clasare. Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus clasarea cauzei la data de 14 octombrie 2015, motivând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze. Procurorii precizau printr-un comunicat de presă că „din cauza oboselii şi a stresului la Revoluţie s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre”. Până la reanalizarea dosarului, autorităţile Statului aplică legea ad literam în alte cazuri.

Ca o coincidenţă, la o zi de la decizia CEDO, Executorii judecătoreşti, alături de un echipaj de jandarmi, s-au prezentat  la sediul Asociaţiei „21 Decembrie” pentru evacuarea acestuia. „Este vorba de o hotărâre judecătorească care este dată din vară. RA APPS-ul, Ministerul de Finanţe, Primăria Capitalei şi Asociaţia „21 Decembrie” au contestat acea hotărâre, avem termen pe 18 martie, între timp survine această executare, ei ne-au trimis în urmă cu aproximativ două săptămâni că în opt zile vor veni. Am vorbit cu domnul avocat la ultimul termen şi mi-a spus să stau liniştit”, a declarat preşedintele asociaţiei, Teodor Mărieş.

El a adăugat că va lăsa toate documentele asociaţiei la sediu, pentru că nu are nimic de ascuns. „Acte financiar-contabile, istoria Revoluţiei, actele asociaţiei, corespondenţa cu toate instituţiile statului şi aşa mai departe, inclusiv dosarele victimelor care sunt pregătite pentru Înalta Curte şi pentru Parchet, tot ce are asociaţia rămâne aici. Vor să-şi bată joc de ele, să-şi bată joc de Coposu, de istoria asociaţiei şi de tot ce vor ei”, a spus Mărieş.

Potrivit acestuia, asociaţia nu are unde să mute toate documentele şi, prin urmare, lasă totul în sediu. Are vreo legătură evacuarea cu sentinţa? Mărieş explică: „Nu evacuarea propriu-zisă mă deranjează, ci felul în care s-a făcut. Ci felul în care s-a făcut miercuri, cu forţe formidabile, cu pistoale şi gaze, peste 50 de jandarmi veniţi cu trei dube, servicii speciale etc. Mai exact, au fost forţe impresionante care au venit pentru o singură persoană, adică eu. Au vrut să facă spectacol, dar eu nu le-am dat această şansă, m-am comportat normal şi nu m-am opus, deşi avem o plângere la Curtea Supremă împotriva soluţiei care s-a pus miercuri în aplicare, pentru data de 17 martie. Dar, probabil cele două lovituri de luni şi de marţi i-a dus la disperare şi m-au executat. Nu a fost o executare a imobilului, ci a fost pur şi simplu o execuţie a Asociaţiei „21 Decembrie”. Zilele acestea avem anunţată Adunarea Generală, nu se poate schimba şi după această evacuare o vom face în stradă. După care vom vedea. Sperăm că există şi autorităţi ale statului care au un pic de respect faţă de ce au făcut aceşti oameni, începând din 21 decembrie şi până azi. Dacă nu au, o să ne descurcăm pe cont propriu, pentru că nu m-am rugat niciodată de nimeni, nu am depins niciodată de Stat şi nu vreau nici acum să mă umilesc, pentru că nu am motive. Nu am nicio problemă în ceea ce priveşte dacă mă mai ţin forţele şi nervii”.

Culmea, după decizia CEDO, unul dintre actorii principali ai evenimentelor de atunci, fostul preşedinte Ion Iliescu se întreba retoric de ce „Acum stăm să tot ... plângem morţii, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societăţii româneşti”. Tot el se întreba cui servesc aceste decizii.

Răspunsul e simplu: Adevărului. Şi concluziile nu pot fi trase din minciună. Sau se doreşte acelaşi tip de dreptate tardivă ca şi în cazul Vişinescu?

Penibil. Vom reveni.

Procurorul general interimar Bogdan Licu a spus că a cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reanaliza dosarului Revoluţiei, după ce preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Teodor Mărieş, a făcut o nouă plângere împotriva rezoluţiei de clasare. Cauza se afla pe rolul instanţei supreme, după ce au fost depuse mai multe plângeri împotriva deciziei de clasare. În cazul în care plângerea va fi admisă, cercetările în dosarul Revoluţiei vor fi reluate.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus clasarea cauzei la data de 14 octombrie 2015, motivând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze. Procurorii precizau printr-un comunicat de presă că „din cauza oboselii şi a stresului la Revoluţie s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre”.

Procurorii spun că în acest dosar s-au făcut cercetări cu privire la 709 oameni care au murit în timpul Revoluţiei, alţi 2.198 care au fost răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 reţinuţi. Conform anchetatorilor, unii dintre cei vinovaţi de omor şi rănire prin împuşcare au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, iar în unele cazuri „decesul a fost urmare a unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), a manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”. Anchetatorii mai susţin că, în principal, „leziunile au fost urmare a unor agresiuni, dar există şi situaţii în care au fost provocate de accidente (de exemplu ruperea unor elemente din structura de rezistenţă a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităţilor militare), precum şi „situaţii în care unele persoane au suferit afecţiuni neuropsihice”.