Iertarea şi dragostea, secretul unei căsnicii longevive

Iustin Pop şi Viorica Pop din Rus, comuna Dumbrăviţa, împlinesc în acest an 62 de ani de căsnicie. El are 86 de ani, iar doamna are 81 de ani, iar anul acesta, împlinesc 62 de ani de căsnicie. Au făcut nunta în 1953, când el avea 23 de ani, iar ea 18.

Povestea vieţii lor este una deosebită, cu atât mai mult cu cât Iustin a ştiut că se va însura cu Viorica încă dinainte să o cunoască. Asta pentru că a visat-o. În acest caz, nu este nimic deplasat să spunem că Viorica este femeia visurilor lui Iustin, pentru că exact aşa a fost.

„Pe tatăl ei l-au dus ungurii la lucru în Ungaria şi acolo s-a întâlnit cu cineva din Preluca Nouă, care avea nevoie să înfieze un copil să-l ajute în gospodărie. Fiind 7 fraţi, tatăl a dat-o pe Viorica. Iar ea a stat în Preluca 8 ani, de la vârsta de 9 ani. Când a murit, tatăl ei s-a întors acasă, iar eu am avut o mare surpriză. A trecut pe lângă mine cu fratele ei şi eu l-am întrebat cine-i fata. Am rămas uimit să aflu că era sora lui, pentru că eu nu ştiam de ea că plecase în Preluca. Ştiţi că la ţară se ţine „Indreiul”, să afli cu cine te căsătoreşti. Ei bine, eu am ajunat cu un an înainte de Sf. Andrei, şi noaptea am visat-o pe ea. Pe cuvânt! Am visat-o, dar eu nu o cunoscusem, nu am văzut-o niciodată. Şi când am văzut-o pe uliţă cu fratele ei mi-am dat seama că e fata pe care am visat-o. Ba mai mult, era îmbrăcată exact ca în visul meu. Am visat-o că mi-a adus apă. Am ştiut că ea era fata pe care am visat-o, aşa că am tot intrat în vorbă cu ea, ori de câte ori am putut. Între timp, ea s-a mutat înapoi în Rus”.

Cum şi-a făcut curaj să o ceară de nevastă? „Aici e complicată povestea! Ea primise zestre şi de la Preluca, plus că provenea din familie înstărită. Eu eram sărac. Familia ei nu a fost de acord să mă însor cu ea când au văzut că vorbesc cu ea mai de aproape. Toţi fraţii ei erau împotriva relaţiei noastre. Ei i-a plăcut de la început de mine pentru că glumeam foarte mult şi tare bine ne distram când eram împreună. Dar după un an şi jumătate de când am văzut-o pe uliţă,

ne-am înţeles să ne luăm laolaltă. Am mers pe ascuns să ne facem analizele pentru căsătorie, în Groşi, Baia Sprie şi în Baia Mare. Ea a avut pretext că merge cu pere de vânzare, dar de fapt ne-am dus la analize. Nu am zis nimănui. Când am primit analizele, am vorbit cu viceprimarul din Dumbrăviţa să ne cunune. Ştiam că dacă facem starea civilă pe ascuns, familia nu se va mai putea împotrivi. I-am spus viceprimarului că vrem să ne cununăm pe ascuns şi ne-a chemat într-o joi seara. Zis şi făcut! Şi ne-am dus numai noi doi „într-o plimbare” şi am venit cu certificatul de căsătorie. Când au auzit fraţii ei, m-ar fi omorât! A ieşit mare scandal, dar s-au resemnat. Am stabilit să facem nunta, dar familia ei nu a vrut să ne ajute. Aşa că am zis că ne descurcăm singuri şi am programat nunta peste trei luni. Singuri am făcut toate pregătirile de nuntă, am căutat muzicanţi, naşi şi am vorbit cu preotul”, povesteşte Iustin Pop.

Nunta de acum 62 de ani a fost o premieră, pentru că a fost prima nuntă din comună care s-a organizat într-o seară de sâmbătă: „nimeni nu făcea pe acele vremuri nuntă sâmbăta. Nunţile se organizau duminică şi luni sau joia. Dar după ce am organizat noi, nunţile s-au făcut sâmbăta noaptea. Eu eram dintr-o familie săracă, dar am avut animale şi am putut face nunta. Din familia ei nu ne-a ajutat nimeni că erau supăraţi, şi nici la nuntă nu au venit toţi fraţii.

s-a făcut la mine acasă, iar pe atunci darul era simbolic, o farfurie, linguri etc. După nuntă ne-am mutat la mine acasă, în casa bătrânească. Ea şi-a primit partea din avere, dar au fost mari discuţii că am luat-o din interes. Nunta noastră a făcut valuri în sat, toţi ziceau că am luat-o pentru avere, iar de ea comentau că s-a dus după un sărac. Dar în scurt timp oamenii s-au convins că nu a fost aşa pentru că au văzut că o respectam şi aveam grijă unul de altul. Chiar am iubit-o. În veci nu am bătut-o. Ea a fost toată viaţa foarte harnică, mai harnică decât mine, indiferent dacă a fost de lucru la fân, la sapă sau cu animalele. Apoi, am primit 50 de ari de pământ de la stat din terenul ce îl vânduse un evreu, am ţinut animale şi încet-încet ne-am pus la punct gospodăria. Plus că am lucrat vreo 11 ani la Flotaţia Centrală din Baia Mare, iar Viorica a obţinut autorizaţie de zugrav”, povesteşte Iustin Pop.

Dar în viaţă au avut şi probleme: „Cel mai greu ne-a fost în regimul comunist. Pentru că am fost în permanenţă urmărit de securişti. Asta pentru că eu, având frate morar, înainte să mă însor, am stat la un boier, în Mănăştur, care era de fapt socrul marelui român Ilie Lazăr. Nu m-au arestat comuniştii, dar din când în când mai luam câte o bătaie. Dar din această familie a lui Ilie Lazăr am prins dragostea de ţară şi mândria că sunt român. Din această cauză, inclusiv părinţii mei au fost foarte rău priviţi de comunişti. Când l-au prins comuniştii pe Ilie Lazăr, socrul lui, boierul, s-a sinucis. Eu aveam vreo 15 ani când i-am ajutat pe ţărănişti. Fratele meu a decupat într-o tablă sigla partidului, un ochi, şi mergem noaptea şi puneam tabla pe ziduri şi dădeam cu vopsea. Iar după ce luam tabla rămânea vopsită pe ziduri sigla partidului ţărănist a lui Iuliu Maniu. Am fost în mai multe localităţi. Iar din această cauză comuniştii nu m-au iubit. Cât a fost comunismul la putere nu am avut linişte nici ziua, nici noaptea. Tot cu frica în sân am stat. Eram urmărit în permanenţă. Eu am fost sărac, pentru că eram 5 fraţi. Şi de la 12 ani am muncit. Părinţii mei nu ştiau carte şi cu toate astea comuniştii i-au declarat chiaburi. Iar antipatia comuniştilor a avut urmări şi asupra copiilor noştri. Pe băiatul nostru l-au dus la lucru la Canal, la Porţile de Fier. A făcut armata la Canal şi din ’78, timp de 10 ani, a fost dus aproape câte o jumătate de an să lucreze acolo. Pentru că era şofer, partidul i-a făcut „cinstea” să lucreze la Canal. Asta e dovada că dacă eu n-am avut omenie în faţa comuniştilor n-a avut nici familia mea”.

Au un băiat care locuieşte în Rus şi o fată căsătorită în Sighetu Marmaţiei. Iar acum, după 62 de ani de căsnicie, au tot dreptul să dea sfaturi tinerilor, cărora le explică mai bine decât orice psiholog secretul unei relaţii trainice şi frumoase: „Secretul unei căsnicii lungi şi fericite este munca, respectul reciproc şi credinţa în Dumnezeu. Tinerii de acum trebuie să ştie că fericirea lor nu stă în cât câştigă în străinătate. Fericirea este în familie. Şi aici este mult de lucru, iar dacă îţi vezi de treabă şi eşti serios, îţi ajută Dumnezeu în toate. Viaţa este frumoasă dacă eşti cinstit şi harnic. Comuniştii ne-au luat pământul şi cu toate astea am putut să ne ridicăm gospodăria. Tineretul să nu uite că dacă munceşte şi dacă îl respectă pe cel de lângă el, duce o viaţă lungă şi frumoasă. Plus că dacă nu-l iubeşti pe Dumnezeu nu faci nimic. Că, dacă eşti tot nervos şi stresat, nu faci nimic. Nu-i bine să înjure nimeni, pentru că Dumnezeu trebuie coborât jos numai cu rugăciunea. Iertarea şi dragostea sunt secretul”.

„Cel mai frumos lucru care ni s-a întâmplat este faptul că avem nişte nepoţi extraordinari. De la băiatul nostru avem o nepoată doctoriţă în Cluj, iar nepotul este în străinătate, foarte harnic şi îi merge foarte bine. De la fata de la Sighet avem un nepot de mare omenie, care lucrează în sistemul militar şi ştiu că sunt numai 6 ca el în tot Maramureşul” .

Viorica Pop