Icoana din „cenuşa mănăstirii” Dragomireşti, subiect de cercetare

Mănăstirea Dragomireşti, reînfiinţată în 1990, este una din vetrele de ortodoxie de pe Valea Izei. Lăcaşul de cult adăposteşte o icoană considerată făcătoare de minuni, care a scăpat intactă, în mod miraculos, dintr-un incendiu devastator. Mai mult, icoana este unică: Pruncul are unul dintre picioare reprezentat sub forma unei palme şi chipul matur, astfel că va fi cercetată în cadrul unui simpozion naţional.

Mănăstirea Dragomireşti este una dintre cele mai vechi şi importante vetre ale ortodoxiei maramureşene. Numai la Hramul de duminica trecută a adunat circa 2500 de credincioşi. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de 13 preoţi. Delegat din partea Preasfinţitului Justin Sigheteanul a fost arhimandritul Casian Filip, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare.

Mai mult, la începutul lunii august, icoana va fi subiect subiectul principal al unui eveniment organizat la Cluj. Stareţul mănăstirii, Sofronie explică: „Hramul s-a instituit imediat după ’90, se ţine în fiecare an de Sf. Prooroc Ilie şi parcă de la an la an participă tot mai mulţi pelerini. Anul acesta au fost peste 2500 de oameni. În altă ordine de idei, în perioada 8 - 15 august se organizează la Cluj un vernisaj şi o serie de simpozioane despre icoane. La solicitarea ÎPS Mitropolit Andrei Andreicuţ, Preasfinţitul Justin Sigheteanul a dat acordul ca Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dragomireşti să fie dusă la Cluj pentru Vernisajul expoziţiei, prin încredinţarea Înaltpreasfinţitului Justinian Chira.

Aici, specialiştii vor discuta despre Icoana de la Dragomireşti. Cu atât mai mult cu cât nu sunt prea multe date despre ea, şi nu se cunoaşte nici autorul, se vor face comparaţii cu alte icoane şi se va face un studiu. În urma acestor analize, Icoana va primi coordonate istorice. Specialiştii vor discuta despre particularităţile acestei icoane unice. Pentru că, pe lângă piciorul în formă de mână, şi faţa Mântuitorului este pictată în chip matur.

Una din explicaţiile din popor privind felul în care este pictat piciorul Mântuitorului este existenţa în limbajul de la ţară a expresiei „ţucuţ tălpile Tale, Doamne!”. Iar în această pictură, talpa este de fapt reprezentată ca mână. Ca o curiozitate, Icoana de la Dragomireşti a fost făcută cunoscută la nivel naţional de actualul Patiarh Daniel, pe vremea când era la Iaşi, iar la solicitarea sa, Icoana a fost dusă în primele pelerinaje prin ţară. După ce Preasfinţitul Justin va da binecuvântare stareţului Mănăstirii Dragomireşti, acesta va pleca la Cluj cu un grup de pelerini din Dragomireşti. Icoana va fi expusă timp de trei zile”.

Mănăstirea Dragomireşti a fost ridicată între anii 1925-1927. Ctitorul mănăstirii a fost Moldovan Pimen, preot ortodox. Acesta a venit pe meleagurile Dragomireştiului în 1910 dintr-o localitate de lângă Dej. Preotul nu a fost căsătorit, iar când a venit în Maramureş a adus şi o icoană a Maicii Domnului. Nu se ştie de unde şi cine a realizat icoana. Potrivit celor povestite de preoţii şi oamenii din comuna maramureşeană, Pimen a realizat venituri băneşti datorită icoanei. Cu aceşti bani a cumpărat în anul 1922 o moşie în munţii Ţibleşului. Din anul 1925 a început construcţia unei biserici şi a unor anexe gospodăreşti. Din aceeaşi perioadă sunt aduşi călugări din toată Transilvania, iar la Dragomireşti lăcaşul de cult devine Mănăstire.

 Anii au trecut şi a venit cel de-al Doilea Război Mondial. După terminarea războiului a urmat prigoana comunistă. Între 1948-1949, în comuna maramureşeană, mai exact în împrejurimile localităţii, s-a stabilit un mare grup de luptători anticomunişti. De fapt, baza „militară” a acestui grup a fost în munţii Ţibleşului, în zona mănăstirii. Un alt grup de luptători anticomunişti a fost localizat de cealaltă parte a Ţibleşului, în Ţara Lăpuşului.

Nu se ştie exact dacă între cele două grupuri de luptători a fost vreo legătură, în schimb se vorbeşte de posibil sprijin din partea mănăstirii, a celor din lăcaşul de cult. Comuniştii, care tocmai au pus cizma rusească în sufletele românilor, au trecut la eliminarea acestor grupuri de rezistenţă. Se ştie că în munţii Ţibleşului s-au dus lupte dure pentru eliminarea celor care se împotriveau regimului. După spusele localnicilor, comuniştii au fost, fără prea multe întrebări, la pentru a da de urma celor care luptau în munţi. Nu se ştie cine au fost cei care au dat informaţii precise, cert este că mănăstirea a fost incendiată.

A ars totul, biserica, chiliile, anexele. Singurul lucru rămas neatins de foc a fost icoana Maicii Domnului. Ea a stat acolo, în resturi, în cenuşă, arzând mocnit, până a doua zi. A fost găsită de localnicii comunei şi adusă în sat. De atunci se spune ca icoana este făcătoare de minuni.

„Aşa şi este. O icoană făcătoare de minuni. De-a lungul anilor au avut loc mai multe minuni făcute de această icoană. Singurele semne rămase în urma incendiului sunt pe ramă, care şi ea este de când a adus-o părintele Pimen”, a declarat stareţul Sofronie.

După aceste întâmplări, părintele Nuţu Codrea, din Borşa, a cumpărat un teren între Dragomireşti şi Săliştea, şi ridică o bisericuţă pe actualul amplasament al mănăstirii. Lăcaşul a fost ridicat între anii 1952-1954. Acolo a fost aşezată icoana Maicii Domnului. Biserica a fost ridicată în timpul perioadei groaznice de teroare comunistă. Din aceste motive, ea nu a putut fi terminată şi nici nu s-a slujit în ea în mod curent. Cu toata paza ideologică şi efectivă, s-au ţinut slujbe, sporadic, pe răspunderea preoţilor din această parte a ţării. După 1990, în Dragomireşti a venit de la mănăstirea Topliţa stareţul Sofronie şi cu binecuvântarea Î.P.S. Iustinian a fost redeschisă mănăstirea.