Iazurile de steril din Maramureș, cianura și Cațavencii

 În mineritul maramureșean nu se întâmplă nimic. A trecut și pandemia, iar războiul din Ucraina a ajuns la peste 100 de zile. Majoritatea țărilor europene și-au dat seama că închiderea mineritului, respectiv accesul la resurse a fost una dintre cele mai proaste decizii din cadrul UE.

Dependența de resursele Ru­siei și ale Chinei nu fac decât să prelungească agonia economiilor europene. Iar cei care plătesc sunt cetățenii. În acest context defavorabil, mari economii deschid mine, centrale, pornesc motoarele unor industrii considerate poluante și care trebuie închise. În schimb, la noi...nu se întâmplă nimic. În această tăcere, zilele trecute, am aflat că Romaltyn, fosta Aurul, și-a prelungit licența, singura licență de exploatare pe care o au, cu încă cinci ani. Și au început să apară fel și fel de interpretări.

Licența este pentru exploatarea iazului de la  Flotația Centrală. Un iaz care are peste 10 milioane de tone de steril. O prelungire de licență presupune o procedură în care se oferă date și informații ale investitorilor cu privire la situația firmei de aici. Această prelungire de licență arată că investitorii kazahi nu și-au pierdut interesul pentru afacerea de aici, dar nu dau semnale că ar stabili un buget de investiții.

Pe de altă parte, mențin totul la vânzare. Aceste licențe de exploatare se acordă pe termen de cinci ani, cu drept de prelungire de alți cinci ani. În acest an, s-a terminat ciclul de cinci ani și s-a cerut prelungire cu încă cinci ani, până în 2027. Ceea ce s-a și obținut. În actul de aprobare a licenței este menționat că atunci, dacă se aduce documentația necesară, se poate prelungi cu alți cinci ani.

Din păcate, se face ușor confuzie între licențele de exploatare și perimetrele miniere care sunt definite în licență. Pe site-ul ANRM sunt trecute toate perimetrele miniere legate de Romaltyn. Iazul central, uzina, Meda care nu mai este, au fost exploatate, dar încă mai figurează în licența din 1998 și iazul Aurul. Toate astea sunt perimetre miniere. De fapt, există o singură licență, Licența 1 din 1998, care a fost prelungită din cinci în cinci ani până anul acesta, iar acum până în 2027. Licența  are următoarea titulatură: Licența de concesiune pentru exploatare nr.1/1998. În textul licenței era trecut și iazul Meda, împreună cu Iazul central
s-a obținut licența. Dar iazul Meda a fost exploatat la începutul anilor 2000, dar nu a fost scos din textul licenței, iar periodic apar infor­mații că iazul Meda ar exista.
Ceea ce e fals. Se poate verifica ușor, în urma unei vizite în cartierul Meda. Acolo unde era iazul, acum este un teren gol care se află în planurile imobiliare ale zonei. Se spune că acest teren a fost ecologizat, ceea ce este greu de crezut. Vorbim de o ecologizare corectă, ca la carte, având în vedere că acolo se dorește realizarea unui cartier de locuințe.

Nu mai știm dacă cel care se află la butoanele proiectului imobiliar este celebrul jupân Zoicaș, cel care avea o halcă mare din terenul rezultat în urma exploatării iazului Meda. Pe de altă parte, se așteaptă, probabil, ca Mama Natura să desăvârșească o ecologizare, ce a însemnat împrăștierea de var stins pe teren și drenaje nesemnificative. Ne-am interesat de ce nu a fost scos iazul Meda din textul licenței, deoarece se creează confuzii și am aflat că o asemenea operațiune se poate face doar prin hotărâre de guvern. Pe site-ul ANRM a rămas la fel.
Iazurile sunt concesionate pentru exploatare, iar în cazul nostru este vorba de doar două iazuri, Meda exploatat și Iazul Central. Ele sunt proprietatea ANRM. În rest, uzina Aurul este proprietatea Romaltyn și iazul Aurul este, de asemenea, proprietatea  fabricii. Nu se poate da licență pe o uzină. Uzina este definită ca perimetru minier pentru a putea obține de la au­torități atunci când cere să îi dea auto­rizație de exploatare sau certificat de urbanism când se fac investiții.

Aceste situații sunt cuprinse în Legea Minelor care precizează că autoritățile trebuie să sprijine investitorii pe perimetrele definite ca perimetre miniere.
Pe de altă parte, se tot vorbește de iazurile din Maramureș și de faptul că societatea Conversmin ar fi închis multe dintre aceste iazuri. Trebuie men­ționat că singurul iaz conform, adică unul care respectă prevederile de mediu, este iazul Aurul. Este unicul din țară care are folie pentru a nu exista scurgeri în teren. După cum se știe, iazurile de aici sunt amplasate pe terenul gol și toate otrăvurile din aceste iazuri se scurg în subsol, de acolo ajung în pânzele freatice sau în fântânile unor cetățeni. Conversmin a închis iazuri, adică lucrări superficiale de înierbare, dar jos, la baza iazului, se vede cum se scurg ape cu metale grele și substanțe chimice. Aici ar trebui niște verificări ferme pentru a se lua măsuri, deoarece aceste iazuri sunt bombe ecologice.

Dincolo de iazuri, nu cu mult timp în urmă, am văzut în celebrii Cațavenci o schimbare de optică a celor de la revistă cu privire la metoda cianură. Atunci când s-a vorbit de exploatarea de la Roșia Montană și despre gazele de șist, Cațavencii au strigat că exploatarea prin cianurație este o crimă. Iată că acum, când în Europa cu criză de resurse minerale și cu repornire a producției prin folosirea cianurii în procesul tehnologic, și Cațavencii strigă că europenii fac bine și îndeamnă la o reluare a producției pe unde se poate. Ca să vezi!