Iazul Meda, ce a fost şi ce este

La mijlocul secolului trecut s-a format Iazul Meda, în partea de vest a oraşului. La acea vreme, Flotaţia Săsar prelucra minerul scos din exploatările din zona Baia Mare şi nu numai. Se folosea procesul tehnologic clasic, al cianurării. Iazul Meda a avut 4,5 milioane de tone de steril. Un iaz clădit pe un teren fără pregătiri speciale, specifice. În acei ani, problemele de mediu nu erau o prioritate.

Baia Mare a început să se dezvolte pe coordonatele: vest-est, ceea ce a presupus ridicarea unor cartiere pentru miile de muncitori care au venit în oraş. Cartierul Decebal a fost desenat pe planşa arhitecţilor în anii ’60, iar construcţia blocurilor a început în aceeaşi perioadă. Aşa s-a ridicat un cartier în jurul unui iaz de decantare. Blocurile epocii comuniste au cuprins în peisajul cotidian sterilul rezultat în Preparaţiile maramureşene, un melanj între industrie şi urbanism, fără a se ţine cont că mii de apartamente vor avea ca imagine a liniei orizontului, de la ferestrele apartamentelor cu „confort sporit”, o mândreţe de iaz de decantare, respectiv cele 4,5 milioane de tone de steril cu un conţinut ridicat de metale grele.

Mii de băimăreni au crescut cu acest iaz adus până la scară. Pe el s-au jucat, fetele sau tinerele mame ale cartierului au făcut plajă acolo. Făcea parte din peisaj. Inamicul tăcut, necunoscut!Anii au trecut şi problemele au început să apară. La o rafală de vânt mai vioaie, praful de pe iaz era antrenat spre centrul de cartier şi disipat spre apartamentele celor care locuiau în cartierul Decebal. Gospodinele nu ştiau de ce praful şters în urmă cu o oră reapărea pe mobilele cu furnir lucios.

Nu ştiau de ce tusea copiilor pornea din senin şi devenise un lucru obişnuit, de ce te durea capul din nimic, de ce la Spitalul Judeţean s-a deschis un dosar al medicilor ginecologi numit dosarul Meda.

Apăruseră cazuri inexplicabile de malformaţii congenitale la un număr de naşteri, destul de mare. Medicii au spus unde trebuia, s-a făcut o cercetare şi concluzia a fost că există o legătură cu practica de a face plajă pe iaz, al tinerelor din Baia Mare. O situaţie controversată şi îngropată în sertarele celor care au condus oraşul.

În fond, era mai importantă dezvoltarea economică şi mai puţin important să faci producţie cu respectarea mediului oamenilor.„Aici am crescut! Era…greu de explicat acum, după atâţia ani de la dispariţia lui. Mai ţin minte că era mult praf, ne înecam cu el, afară, la joacă. Era ca o pojghiţă subţire, gălbuie, ce se depunea peste tot. Şi în casă, chiar dacă era geamul închis. A fost un coşmar!”, a spus I.V., unul din miile de băimăreni din cartierul Decebal. Nu doreşte să fie publicat, dar ca el sunt majoritatea. Au trecut prin chinurile unei dezvoltări economice ale oraşului fără acea minimă protecţie împotriva zonelor care au agresat mediul înconjurător, apa, solul, aerul din Baia Mare. Iazul de la Meda a conţinut metale grele, la greu, ca orice alt iaz de decantare, de altfel. Plumb, cupru, zinc şi încă multe altele, substanţe chimice folosite în procesul tehnologic, au produs un amestec toxic şi lăsat liber, sub cerul Băii Mari. Când era vreme mai urâtă, cu vânturi puternice, praful de pe iaz era dus peste tot oraşul.

Zeci de ani, oamenii cartierului, copiii cartierului, ai Băii Mari au înghiţit, la propriu, praf îmbibat cu metale grele de pe iazul „cel mic”, între iazurile de decantare cu o „alură” inconfundabilă, care înconjoară oraşul. În anii ’90, iazul Meda a fost prelucrat şi toată partea de vest a oraşului s-a deschis ca o floare după ce ai udat-o în plină secetă. Acum este greu să mai vezi ce era acolo, pe cele câteva zeci de hectare de teren. Astăzi, băimărenii cartierului Decebal deschid ferestrele şi văd orizontul fără nici o problemă…  

„Aici am crescut! Era…greu de explicat acum, după atâţia ani de la dispariţia lui. Mai ţin minte că era mult praf, ne înecam cu el, afară la joacă. Era ca o pojghiţă subţire, gălbuie, ce se depunea peste tot. Şi în casă, chiar dacă era geamul închis. A fost un coşmar!”