Iazul de la Bozânta și ecologizarea ariei protejate. Sărmana salcie argintie!

Recent, a avut loc dezbaterea publică a raportului privind impactul asupra mediului pentru proiectul „Lucrări de construire și de desființare pentru închiderea și ecologizarea minei Herja – iaz de decantare Bozânta, județul Maramureș”. Întâlnirea s-a desfășurat în cele două localități afectate, Recea şi Tăuții-Măgherăuș.

În dezbaterile din cele două localități au fost prezenți primarul localității Tăuții-Măgherăuș, Dumitru Marinescu, de la Cepromin Deva, Paul Ciobanu, proiectantul lucrării, prefectul de Maramureș, Rudolf Stauder, Alexandru Ardelean, primarul din Recea, de la APM Maramureș, senatorul AUR, Costache Chertif, mai mulți lideri de sindicat din minerit, consilieri locali, cetățeni din cele două localități.

Au avut loc dezbateri pe tema ecologizării Iazului de la Bozânta și ce decurge de aici. Oamenii au fost nemulțumiți de intenții, iar discuțiile au fost, pe alocuri, aprinse. S-au adus acuzații, s-au dat răspunsuri și cam atât. Toți au plecat cu ideea că la Iazul de la Bozânta se va lucra într-un viitor nedefinit. Iar până atunci poluarea zonei va continua nestingherită. Vă prezentăm o parte din discuțiile și pozițiile celor implicați, într-un fel sau altul.

„Proiectul tehnic de închidere şi ecologizare a minei Herja, iaz de decantare Bozânta, a început în 2012, după care s-a refăcut în 2018. În ambele dăți s-au obținut toate avizele şi acordurile necesare demarării lucrărilor, atâta că, din lipsa fondurilor de la bugetul de stat, aceste lucrări nu au fost începute. În documentația elaborată în 2018, au fost cuprinse anumite lucrări care au fost preluate şi în anul 2022 şi care au stat la baza solicitării de noi avize şi acorduri. În mare, soluțiile tehnice au rămas aceleași, doar că au fost adaptate condițiilor noi, atât din punctul de vedere al proprietarilor, cât şi al situației morfologice. În plus de acestea, a existat o solicitare din partea Conversmin SA București, care are în administrare stațiile de epurare ape de mină, de a mări capacitatea de depozitare pe iazul de avarii din imediata proximitate a iazului Bozânta, iaz de avarii pe care se depozita de multă vreme acest nămol, rezultat în urma epurării apelor de mină, atâta doar că ajunsese la capacitatea reglementată. Cu prilejul adap­tării proiectului tehnic, s-a solicitat şi o analiză în privința stabilității acestui nou depozit, dacă se mai poate înmagazina în condiții de siguranță, motiv pentru care am ela­borat un studiu topografic, am făcut măsurători şi s-a ajuns la concluzia că acest depozit mai poate acumula o cantitate de aproximativ 25.400 mc de nămol”, a spus Paul Ciobanu, Cepromin Deva.

O poziție care a iscat nemulțumirea celor din localitățile maramureșene.

Unul dintre consilierii din Tăuții-Măgherăuș a avut o poziție tranșantă, fermă.

„Problemele la noi au apărut de mult timp. Cu mulți ani în urmă. Iazul trebuia de mult timp ecologizat. Este și un proiect din 2012. Dar nu s-a găsit finanțare pentru el. Au trecut anii și, în 2018, s-a mai lucrat la acest proiect, s-au făcut modificări adaptate anilor de atunci. Iar acum s-a reluat, dar cu niște condiții. Și anume - eu așa am înțeles de la cei cu care am vorbit, consultat - de fapt, nu se dorește o ecologizare. Totul a fost mascat sub proiectul din 2012, ca Vitalul și Conversmin să poată depozita lângă iaz - un loc numit iaz de avarie - sau chiar pe iaz, nămolurile rezultate din apele de mină, dar și de la stația de epurare a orașului Baia Mare. Iazul ăsta de avarie se află între cele două iazuri, Bozânta și Aurul. Dacă se merge acolo, se va vedea un câmp negru. Iazul de avarie a fost proiectat pentru a prelua din iazul mare. Dacă are o probleme, se rupe iazul. Dar s-a tot pus nămol pe el. E ca un câmp negru. Iar acum trebuie să înalțe zidul de sprijin care delimitează acest spațiu de iazul mare. Altfel, va curge totul în râul Săsar. În continuare, noi credem că  totul e gândit să ne ia ochii cu marea ecologizare. Considerăm că ea nu se va face din mai multe considerente. În primul rând, din motive financiare. Uitați, de exemplu, la iazul de la Tăuții de Sus s-au făcut lucrări de ecologizare până la un grad de 80%. În 2018 s-au oprit și nu s-a mai făcut nimic. Nu au mai fost fonduri. Așa va fi și aici. Iar la Tăuții de Sus, pentru că  nu a fost finalizat, se degradează și ce a fost făcut. Cum să creadă cineva că unul dintre cele mai mari iazuri din țară, cel de la Bozânta, va primi finanțare pentru ecologizare, dacă nici pe cel de la Tăuții de Sus nu au avut bani să îl termine?! Cam așa a fost ambalată povestea. Ecologizează iazul mare prin aducerea de nămoluri pentru iazul de avarie și apoi pe iazul mare în locul numit lacul de acumulare. Noi am fost indignați de ce vor să facă. Le-am cerut să aducă utilajele, să aducă biomembrana, să aloce banii necesari, să fie făcute toate demersurile și apoi să transporte nămolurile. Să avem și noi, cetățenii, o minimă garanție că se vor apuca de lucrare. Noi credem că ei, cei care se ocupă de poveste, vor duce în continuare nămoluri și, în rest, nu se vor mai ocupa de ecologizare niciodată”,  a declarat Cristin Giesswein, consilier local USR în Tăuții-Măgherăuș.

„În cadrul dezbaterii publice organizate în sala Casei de Cultură, inițiată de către CEPROMIN S.A. Deva, privind impactul asupra mediului pentru proiectul «Lucrări de construire și de desființare pentru închiderea și ecologizarea iazului de decantare Bozânta, județul Maramureș», cetățenii prezenți și-au exprimat dezacordul față de implementarea acestuia. Motivația acestora a fost bazată pe îngrijorări legate de poluare, lipsa unor măsuri clare de protecție a mediului, termenul de implementare și impactul negativ pe care acesta l-ar putea avea asupra comunității locale. Această opinie general exprimată nu reflectă altceva decât nevoia de soluții concrete și o mai bună informare și consultare a cetățenilor din orașul nostru înainte de a lua o decizie finală. Nu voi fi niciodată de acord cu proiecte care ar putea avea un impact negativ asupra mediului din orașul nostru, asupra sănătății oamenilor, asupra bunurilor sau asupra calității vieții comunității noastre”, a spus primarul din Tăuții-Măgherăuș, Dumitru Marinescu.

Dar această dezbatere a avut ecou și în zona politică a județului.

„Forța echipei de parlamentari din Maramureș trebuie demonstrată în următoarea perioadă, pentru ca iazul de la Bozânta să nu mai fie o sursă persistentă de poluare și disconfort pentru miile de locuitori din jurul acestuia. Personal, am discutat cu președintele Comisiei de Mediu din Senat, colegul meu Glad-Aurel Varga, și am solicitat prezența la Baia Mare a membrilor acesteia, tocmai pentru a le arăta la fața locului situația de la iazul de steril. Cred că, doar printr-o vizită directă, membrii Comisiei de Mediu pot înțelege pe deplin gravitatea problemei și urgența cu care trebuie să acționăm. Este dreptul cetățenilor să primească răspunsuri concrete din partea autorităților, îndeosebi a companiei Conversmin, pentru că sunt 10 ani de când li se tot promite o rezolvare, iar peste câteva zile sunt 25 de ani de la accidentul ecologic de la iazul învecinat, Aurul. Este timpul să se ia măsuri decisive, astfel încât propun ca, împreună cu colegii mei din Senat și Camera Deputaților, să intensificăm presiunile asupra Ministerului Economiei și Ministerului Mediului pentru a obține finanțarea necesară închiderii și ecologizării iazului. Viața și sănătatea oamenilor din aceste comunități nu pot fi negociate. Dezbaterile organizate ieri în comunitățile din Bozânta Mare și Tăuții-Măgherăuș au demonstrat că oamenii sunt interesați de soluțiile propuse de autoritățile publice, dar, pe de altă parte, sunt și sătui pentru că de un deceniu se discută despre necesitatea închiderii acestui iaz și a ecologizării zonei, dar nu se întâmplă nimic.

Sunt peste 40 de milioane de tone de steril minier depozitate în iazul de decantare de la Bozânta Mare. Alte câteva tone de steril sunt în vecinătate, în iazul Aurul, unde, cu 25 de ani în urmă, pe 30 ianuarie, s-a produs un accident ecologic care a transformat Baia Mare și Maramureșul într-o «vedetă» internațională a poluării.

Iazul de decantare de la Bozânta, amplasat în apropierea râurilor Săsar și Lăpuș, continuă să fie o amenințare pentru sănătatea publică, dar și pentru ecosistemul regiunii, astfel încât este imperativ să acționăm acum pentru a preveni repetarea tragediilor ecologice din trecut și pentru a proteja viitorul comunităților noastre.

Îndemn autoritățile și toate părțile implicate să trateze această problemă cu prioritatea pe care o merită și felicit cetățenii pentru civismul de care dau dovadă”, a spus senatorul liberal, Cristian Niculescu Țâgârlaș.

Și cetățenii prezenți la aceste dezbateri au avut intervenții în care au cerut același lucru, ecologizare adevărată, nu vorbe. Dezbaterile s-au terminat, iar acum urmează așteptarea. Toți așteaptă reacția autorităților.

Noi, Gazeta de Maramureș, am văzut și am auzit ce s-a spus la aceste dezbateri. În decursul anilor, am făcut multe materiale legate de situația din Bozânta Mare, de la Aurul și din zona Baia Mare. O zonă în care sunt mai multe iazuri de decantare cu problemele de poluare aferente.  Practic, în toate aceste zone, avem o poluare a apei, de suprafață și din pânza freatică, a aerului și a solului. Strict, la iazul de la Bozânta noi credem că situația este puțin diferită, față de cele discutate recent.

Și vom prezenta argumente în acest sens. Lucruri care au fost uitate, dar care au rămas valabile și astăzi.

În Bozânta, se află celebrele iazuri de decantare ale mineritului maramureșean. Iazurile de la Bozânta aparțin companiei Remin, cele vechi de pe vremea comunismului muncitor şi luminat, iar în apropiere se află iazul Aurul, al companiei Romaltyn, singurul iaz conform din ţară.

Iazul Bozânta este o construcție care a început în anii comunismului învin­gător, atunci când mineritul lucra fără opreliști ecologice. Sterilul, un produs al procesului tehnologic, trebuia depus undeva, iar cei care conduceau mineritul au decis că acest deșeu toxic, plin de metale grele, acizi şi alte substanțe chimice otrăvitoare se poate depune la Bozânta, în apropierea râului Someş. În zecile de ani de producție minieră, a rezultat un iaz mândru şi frumos, construit pe pământul mănos al patriei, fără nicio protecție. Ceea ce înseamnă că tot ce se scurge din acest iaz ajunge în emisar (Someş) şi în pânza freatică.

Iazul este un organism viu, în sterilul depus au loc procese chimice, otră­vu­rile se combină între ele şi rezultă alte otrăvuri, la fel de periculoase sau mai periculoase. Poluarea permanentă pro­vocată de acest iaz, ca de la oricare iaz de altfel, este prin aer şi prin sol. Vântul ridică praful plin de substanțele chimice şi îl depune în apropiere şi pe arii tot mai mari. În zeci de ani, este clar că terenul de lângă iaz - vorbim de kilometri în­tregi - a fost afectat de această poluare per­versă.

Tot în Bozânta, se află o arie naturală protejată, de 70 de hectare. Această arie urmează cursul râului Someş, dar ea cuprinde şi ma­lurile râului şi o parte din terenul aflat acolo. Nu se poate spune că avem o arie protejată reprezentată de cursul râului. Dacă eşti în această zonă şi doreşti să începi o afacere, de exemplu, sau să atragi fonduri europene, sau o activitate, prin lege trebuie să verifici dacă nu te afli într-o arie protejată etc.

O poveste reală care arată pentru a câta oară că autoritățile române lucrează pe mai multe planuri, pe mai multe paliere, haotic şi împotriva interesului general. Poate doar interesul personal, al unui grup, este important.

Astfel, la începutul anului 2016, prin ordin al ministrului Mediului, Cristina Paşca Palmer, au fost extinse mai multe arii protejate din România, printre care apare şi Aria protejată Bozânta.

Desigur, pentru noi, Bozânta are o rezonanță aparte, se leagă de iazurile de decantare de acolo, reprezintă o zonă cu poluare continuă, istorică şi greu de eliminat. De aceea a apărut ciudat ca acolo, în inima unei zone poluate continuu, să apară o arie protejată. Prima impresie a fost că a apărut aria protejată pentru a se suprapune cu iazul de la Remin, situație în care principiul „poluatorul plătește” ar fi dispărut, din punctul nostru de vedere. Este o întreagă poveste cu acest aspect, în care statul român este obligat să rezolve probleme grave de mediu provocate de exploa­tarea resurselor subsolului românesc în decursul zecilor, sutelor de ani de minerit. Este o cerință europeană şi România a trebuit să se alinieze.

A fost o primă impresie, având în vedere rapiditatea cu care s-au declarat aceste arii protejate, inclusiv Bozânta. După ce am verificat pe hărţile obţinute,  am sesizat că aria protejată de la Bozânta se întinde până la iazul Remin. Şi, cum noi ştiam că o arie protejată are o suprafaţă de teren tampon, în care nu se pot face lucrări de orice fel decât în anumite condiţii, am ajuns la concluzia că cei doi kilometri de zonă tampon cuprind o mare parte din iaz, dar şi o parte din iazul Aurul, cum e şi traseul vehiculat al eternului Drum Rapid Baia Mare - Vaja şi chiar o părticică din Aeroportul Internațional Maramureș.

La nivelul Maramureșului, de la 38%, cât era suprafața ariilor protejate, s-a extins la 42,5%. S-a extins pe anumite perimetre, plecând de la ve­chile amplasamente de arii protejate. Ținta a fost extinderea rețelei naționale de arii protejate pentru a putea înființa Agenția Națională pentru Arii Protejate, în care au ajuns toţi ONG-iştii care au stat pe stradă şi au strigat împotriva tuturor. Revenind la Bozânta, a fost extinderea în zona ariei protejate a Someşului mijlociu cu 900 de hectare în zona Recea, Bozânta, pe temeiul că acolo ar fi o salcie. Salcia argintie!

Concluzie

Noi credem că recentele dispute, discuții, se leagă de faptul că urmează lucrări pentru centura metropolitană. Iar acolo avem o zonă protejată. Probabil, cei de la mediu vor da avizele necesare pentru a se face aceste lucrări.

Rămâne întrebarea principală: Ce se întâmplă cu celebra Salcie argintie?