Și drepturile constituționale se carantinează, nu-i așa?

Din greşeală în greşeală, până la înfrângerea finală. Pe scurt, cam așa poate fi caracterizată tragicomedia legiferării izolării și carantinei în România. Proiectul de lege elaborat de Guvern în timp record și fără dezbatere publică a generat numeroase proteste și critici, din cauza lacunelor și portițelor legislative care lasă loc de abuzuri și interpretări. În final, legea a fost ajustată și votată de Senat. Însă, controversele nu s-au oprit odată cu votul.

Mircea CRIȘAN
Ioana LUCĂCEL

După ce România a fost singura țară euro­peană care a internat cu forța asimptoma­tici, printr-un simplu ordin de ministru care, potrivit Consti­tuției, nu poate îngrădi drepturile și libertățile fundamentale, mă­sura a fost con­testată la Curtea Constituțională. Verdictul a fost previzibil. Legea a fost declarată neconstituțională. Curtea Constitu­­țională a arătat în motivarea publicată în 25 iunie că „internarea obligatorie a pacien­ților cu coronavirus este o veri­tabilă privare de libertate” și a solicitat Guvernului să stabilească această mă­sură prin lege: „Curtea aminteşte că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numă­rându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite per­soa­nelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele spe­ţei, conse­cin­ţele care pot rezulta dintr-un act determinat (...) Or, dând în sarcina ministrului de resort completarea reglementării referitoare la condiţiile în care persoanele cu boli transmisibile sunt obligate să declare, să urmeze tratament sau să fie internate, precum şi libertatea de a modifica oricând şi fără a respecta anumite limite aceste reglementări, dispo­ziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 95/2006 dobândesc un caracter imprevizibil, incert şi dificil de anticipat”, a arătat CCR.

În mod normal, publicarea moti­vării ar fi trebuit să găsească autoritățile cu un proiect de lege în Parlament, din moment ce se ştia încă că internarea obligatorie a pacienţilor, decisă prin ordin de ministru, e ilegală. Dar nu a fost așa. Astfel s-a creat un „vid legis­lativ”. Din momentul apariţiei în Monitorul Oficial, niciun pacient diagnosticat cu coronavirus nu a mai putut fi internat împotriva voinţei lui. Cu sau fără lege, în Maramureș, de exemplu, nicio persoană infectată cu noul coronavirus nu a cerut externarea. Dar, lipsa pârghiilor legale și creșterea numărului de infectări, au determinat Guvernul să pună presiune pe Parlament. Deși, situația a fost generată tocmai de ei.

Într-un final glorios, săptămâna trecută, Guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de lege, fără avizele necesare și fără ca acesta să fi fost supus în prealabil dezbaterii publice. Specialiștii
s-au decla­rat oripilați de posibilele abu­zuri. De exemplu, avocatul Gheor­ghe Piperea a arătat că: „Proiectul are foarte multe probleme de constituţionalitate, dar cele câteva lucruri de mai jos sunt, după părerea mea, extrem de periculoase pentru democrație:
(i) proiectul dictează că, dacă directorul OMS declară pandemie, în secunda doi, în România e epidemie; definiția epidemiei conține orice, cu excepția unor criterii clare, a unor cifre și a unor extensii teritoriale;
(ii) nu mai avem dreptul să fim bolnavi și să lăsăm să se vadă simptome de boală contagioasă; simptomele vor fi cele descrise (sau bălmăjite) în hotărâri de Guvern, deci nu știm dacă a strănuta, a tuși sau a ne șterge nasul în spații publice este sau nu motiv să fim luați cu izoleta; mă rog, vom ști fiecare imediat după ce vom fi fost luați cu izoleta, în urmarea unui apel al unei persoane «bine» intenționate la 112; de internarea medicală forţată nu mai scapă nimeni, oricâte măști ar purta și oricâtă distanță socială ar lua;
(iii) orice persoană sănătoasă poate fi suspectă de a fi infectată; pe baza simplei suspiciuni, persoana sănătoasă poate fi separată fizic de familie și de comunitate, pentru a fi supusă unui tratament; sigur că nu vă mai amintiţi emoţia produsă de propunerea triumviratului Arafat + Streinu-Cercel +Tătaru de a separa fizic bătrânii de familie, dar eu îmi
amintesc; singurul semi-sancționat a fost Streinu-Cercel; retroactiv, toată acea poveste va putea dobândi bază legală odată cu promulgarea acestei legi naziste;
(iv) persoanele asimptoma­tice care refuză carantinarea sau internarea și tratamentul vor fi puse să achite contravaloarea carantinării, a internării forțate și a tratamentului, inclusiv a hranei, pentru întreaga perioadă a puşcăriei medicale; deci, cei nesupuși nu numai că vor fi băgaţi la zdup (medical), dar vor fi obligați să suporte și costurile împușcărierii lor;
(v) pot fi suspecte de contaminare și, deci supuse carantinării, și bunurile persoanei suspecte.
Așadar, ca pe vremea NKVD, pu­tem spune, cu mândrie: «Nu există persoane sănătoase, ci nu­mai persoane pe care încă nu le-am declarat noi infec(ta)te»”.
 
Șirul criticilor a continuat. Fe­derația Sanitas a precizat că legea carantinei și izolării încalcă drepturile personalului medical şi au­xiliar din sistemul sanitar public de stat şi cel de asistenţă socială, dacă va permite detaşarea personalului medical şi auxiliar fără acordul acestuia.
„Federaţia Sanitas a urmărit cu interes și stupoare, în ultimele 3 zile, traseul legii privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic și biologic! Interesul nostru este relativ, în principal, la următoarele aspecte, devenite deosebit de grave pe parcursul ultimelor 4 luni: încălcarea în con­tinuare a drepturilor personalului medical și auxiliar din sistemul sanitar public de stat și cel de asistență socială; supraîncărcarea cu obligații aproape anti-sociale a medicilor care vor fi responsabili de trimiterea în izolare / carantină a persoanelor suspecte; încălcarea / limitarea în continuare a unor drepturi cetățenești!”. Potrivit Federației Sanitas, salariații din sănătate se găsesc într-o ipostază absolut halucinantă: sunt sclavi din punct de vedere al drepturilor / relațiilor de muncă și inchizitori din punct de vedere al obligațiilor la locul de muncă!
Preşedintele Asociaţiei Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor, Marina Ioana Alexandru, a declarat în timpul dezbate­rilor de vineri de la Comisia Juridică din Senat, privind proiectul de carantinare şi izolare, că acesta „încalcă într-o formă fla­grantă drepturi şi libertăţi fundamentale” și că nu sunt specificate clar condiţiile de carantinare a bunurilor, precizând că oamenii nu pot fi privaţi de mijloacele de comunicare directe, cum ar fi telefonul mobil, tableta etc.

La finele săptămânii trecute, legea a fost votată în Camera Deputa­ților. Dar a scos lumea în stradă duminică și a adus specialiștii în Parlament în weekend și în această săptămână. Spre nemulțumirea Gu­vernului, dezbaterile din Senat, Camera decizională, s-au prelungit.
Duminică, președintele interimar al Senatului, Robert Cazanciuc a criticat dur legea și Guvernul arătând că: „În proiect nu există nicio dovadă că un om nu poate fi luat de pe stradă pentru un simplu strănut”. Cazanciuc a afirmat că Guvernului îi trebuie foarte mult tupeu să vină în Parlament cu un asemenea proiect de lege şi apoi să ţipe că nu este votat.
„Toată lumea este de acord că un bolnav contagios trebuie izolat, ajutat să nu răspândească boala, dar modul în care se pune în practică această carantinare sau izolare face diferenţa dintre un regim democratic şi unul dictatorial. Îţi trebuie foarte mult tupeu să vii în Parlament cu asemenea proiect, după care tot tu să ţipi că nu este votat. Este a treia oară când Guvernul trimite Parlamentului în ultimul moment o lege foarte proastă, plină de greşeli şi care lasă loc abuzurilor. Această lege trebuie să reglementeze nu numai în cazul pandemiei de acum, dar şi în situaţii similare”, a afirmat Robert Cazanciuc. El a mai spus că acest proiect nu le garantează cetăţenilor că vor fi spitalizaţi sau izolaţi doar cât este nevoie.

După dezbateri, o parte dintre anomalii au fost ajustate. Pre­ședintele interimar al Senatului, Robert Cazanciuc a declarat miercuri seară că în ședința Comisiei Juridice a Senatului au fost operate ultimele modificări la legea pri­vind carantina și izolarea. Raportul Comisiei pe lege, cu amendamentele adoptate, urma să fie aprobat până la finalul zilei, iar votul final pe proiect va fi dat de camera parlamentară decizională, Senatul, joi.

Senatorii au reglementat și aspecte legate de detașarea medicilor: „Am introdus o procedură obligatorie mai întâi de voluntari, într-un al doilea pas de apărare la o structură militară, dacă va fi cazul. Dacă nici cele două soluții nu pot să aducă pe cineva într-un spital care are o criză la un moment dat, să se poată merge la o detașare cu o compensare financiară destul de importantă, de până la jumătate din salariu plus o diurnă de 2% pe zi pentru cei care merg în asemenea misiuni. Practic ar fi o dublare a salariului. Ministerul Sănătății va fi obligat să formeze un corp al voluntarilor pentru situații de urgență, la care statul să poată apela atunci când este nevoie”, a mai spus acesta.

O altă reglementare adoptată de Comisia Juridică a Senatului mai prevede că Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) are obli­gaţia de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate şi numărul total de teste pentru cazurile noi şi cazurile retestate, raportate separat la nivel naţional şi judeţean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate.
Conform unui alt amendament, izolarea pentru un pacient bolnav minor se dispune într-o primă fază la domiciliul aparţinătorului sau într-o locaţie declarată de acesta: „În ceea ce priveşte izolarea minorului într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă, aceasta se instituie potrivit reglementărilor legale în vigoare. Aparţinătorul minorului, întrucât trebuie să stea cu el, este supus măsurii carantinei, în temeiul prezentei legi, dacă măsura izolării nu i se aplică”, a precizat vicepreşedinta comisiei, senatoarea PNL Iuliana Scântei.
Potrivit articolului 7 al proiectului de lege votat în comisie, măsura carantinei persoanelor se instituie pe baza afirmaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau în spaţiul desemnat de autorităţi cu privire la persoanele suspecte a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt agent patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiolo­gice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele în domeniu; b) au intrat în contact direct cu persoane confirmate a fi infectate de o boală infecto-contagioasă.
„În situaţia în care aceste persoane refuză măsura carantinării la domiciliu sau la altă locaţie declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză nu respectă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit anterior carantina, medicul sau organele de control recomandă iar reprezentatul DSP decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă acestea constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase, cu risc iminent de transmitere comunitară. (...) Decizia se emite cu celeritate, în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control şi se comunică de îndată persoanei în cauză”, au decis sena­torii jurişti.

De asemenea, s-a stabilit că persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încu­viinţarea medicului sau repre­zentantului DSP şi că măsura carantinării încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării din acest act normativ.

„Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acesta nu prezintă semne şi simptome sugestive (...), la domiciliu, la o locaţie declarată sau, după caz, în unităţi sanitare”
- prevede articolul 8 discutat
în comisie.

Textele dezbătute în comisie mai prevăd ca măsura izolării să fie instituită pe o durată limitată în mod nediscriminatoriu şi propor­ţional cu situaţia de fapt care o determină, să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infec­to-contagioase, pentru si­gu­ranţa persoanei şi sănătatea publică, să fie instituită pe o durată limitată care protejează interesul public şi să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătăţii publice şi imperativul respectării libertăţii persoanei.

La ora închiderii ediției, legea urma să primească votul final al senatorilor. Însă, cu toate ajus­tările, proiectul de lege nu scapă nici de critici, nici de o nouă contestare la CCR. Avocatul Gheor­ghe Piperea a spus că: „Există, într-adevăr, unele amendamente inserate în lege de opoziție care mai atenuează din oroarea acestei legi. De exemplu, se impune pla­sarea copiilor într-o instituție de ocrotire (orfelinat, plasament familial) doar dacă părintele / tutorele «suspect» nu are în grija cui să lase copiii (bunici, unchi, mă­tuși, prieteni).
Dar, pe fond, abuzurile inimagi­nabile introduse de puterea pan­demică nu sunt deloc corectate în urmarea dezbaterii din Senat, unde PSD este majoritar.

Suntem în continuare suspecți toți, indiferent dacă suntem sănătoși, asimptomatici sau bolnavi. Nu mai avem dreptul de a fi bolnavi, nici de a mai face parte din «grupuri populaționale» de risc, așa că poate să vină oricând un Portocala medical, de la DSP, și să ne bage la zdup, fără ca vreun judecător să îl deranjeze (cel puțin până la expirarea perioadei de incubaţie a agentului patogen, adică până la Sfântul Așteaptă; e adevărat că unul dintre amendamente permite «suspectului» să formuleze plângere la judecător, dar detenția medicală ține cel puțin 48 de ore, timp în care se pot întâmpla multe cu «suspectul», inclusiv o infectare în spital, cu consecința ca liberarea din puşcăria medicală nu mai poate fi obţinută judiciar).
(...) Personal voi face demersuri la Avocatul Poporului și la acei parlamentari care au votat / vor fi votat contra acestei legi anti-constituționale (este nevoie de 25 de senatori sau de 50 de deputați), pentru a se depune la CCR sesizări de neconstituţionalitate.
Pe fond, sunt motive cât se poate de serioase pentru ca CCR să desființeze în totalitate legea, dar sunt și unele motive formale pentru care legea ar trebui respinsă de plano la CCR, fără cercetarea fondului”.

Și Avocatul Poporului, Renate Weber a criticat dur legea, așa că o sesizare la CCR pare iminentă.
Vom reveni.

„Este a treia oară când Guvernul trimite Parlamentului în ultimul moment o lege foarte proastă, plină de greşeli şi care lasă loc abuzurilor. Această lege trebuie să reglementeze nu numai în cazul pandemiei de acum, dar şi în situaţii similare”.
Robert Cazanciuc