Hramul Mănăstirii „Soborul Sfinților 12 Apostoli” Bârsana

Mănăstirea Bârsana își înalță către cer turlele voievodale, asemenea unor cântări de slavă. E dimineață, 30 iunie 2020, ziua hramului mănăstirii, Soborul Sfinților Doisprezece Apostoli. Cu toate că e devreme, sosesc procesiunile. Privind de sus, de pe platoul înalt al Stăreției, ai impresia că toate văile Maramureșului se revarsă pe poarta mănăstirii, în torente de cămeși albe și de suflete curate. Mănăstirea Bârsana – locul în care văile curg în sus.

De la Casa Episco­pului, cei doi ie­rarhi coboară pe aleile vii, răsfirate parcă organic în curtea verde a mă­năs­tirii. Într-o cuprindere de ochi, Maramureșul ți se înfă­țișează cu toată naturalețea sa revelatoare.

În Altarul de vară începe Sfânta Liturghie. Binecuvântarea este dată de părintele arhimandrit Macarie Motogna, starețul unei alte citadele a ortodoxiei româ­nești – Rohia. În soborul pe măsură, părintele arhimandrit Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, părintele Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, părintele Marcel Oprișan, parohul localității, și alți vrednici preoți și diaconi. Asistându-i de-aproa­pe, cu multă atenție și grijă, într-o continuă solicitudine, maica Filofteia, stareța mănăstirii. Între credincioși, doamna deputat Viorica Che­recheș, domnul Gabriel Zetea, președintele Consiliului Jude­țean Maramu­reș, domnul Doru Dăncuș, vicepreședinte al Consiliului Județean, și domnul Teodor Ștefanca, primarul comunei Bârsana, îmbrăcat în voievodalele straie maramu­reșene, cu frumoasa lui familie, în larga familie a comunității. Ploaia (de vară) și Soarele alternează; amândoi vor să participe, cumva, la înălțătoarea slujbă. Peste capetele sutelor de cre­dincioși se unduiesc, lin, psalmodierile Grupului „Theo­logos” al Catedralei Episcopale și, la momentul pricesnei, vocea ca un har a doamnei Ioana Botiș.
Pășind în superbul amvon cu sculpturi în lemn, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul vor­bește soborului și poporului des­pre un alt sobor, din cer. Cei Doisprezece Apostoli, ca niște candele aprinse, luminează cerul Bi­sericii. Ei au luat lumină din lumina Mântuitorului Iisus Hristos, Învă­ță­torul lor. De aceea, sărbătoarea este încărcată de lumină, lumină binecuvântată din binecuvântarea lui Dumnezeu. Memoria liturgică și duhovnicească a acestei zile se împletește cu îndemnul paulin de a lua aminte la exemplul înaintașilor. Iar Sfinții Apostoli, prin excelență, constituie un model de urmat. Pentru că au pus mai presus de toate grija pentru mântuirea sufletului. Întrebarea pe care ei o adresează Mântuitorului, în contextul dialogului cu tânărul bogat – „Cine poate să se mântuiască?” – este și trebuie să fie, în permanență, întrebarea noastră, a tuturor. Iar pentru noi, românii, exemplul Sfinților Apostoli trebuie să fie cu atât mai relevant cu cât de la ei am moștenit credința, prin Sfântul Apostol Andrei. Poporul român este un popor născut creștin, de origine apostolică.
Cu glas de lacrimi, Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului vorbește despre mănăs­tirea apărută din nimic, ca din pământ; ca o minune. Ea este răs­pun­sul lui Dumnezeu la rugă­ciunile vechilor călugări și ale credincioșilor, care au rezistat prin credință, prin grai, prin tradiție în fața milenarelor vitregii ale istoriei. Toate cele patruzeci de mănăstiri și schituri ale Episcopiei – adevărate cetăți ale credinței – sunt răspunsuri și daruri ale lui Dumnezeu pentru statornicii credincioși din acest colț de țară - și nu numai. Când, în urmă cu aproape trei decenii, Înaltpreasfin­țitul Iustinian a așezat piatra de temelie a noii construcții, în vechea vatră monahală, a fost cu adevărat inspirat de Dumnezeu să îi aleagă ca ocrotitori pe Cei Doisprezece Apostoli. Pentru că toți episcopii din Maramureș au fost veritabili bărbați apostolici, drept­credincioși și mărturisitori.
Ulterior, extraordinara determinare a maicii starețe Filofteia și vi­ziunea integratoare a domnului arhitect, de mare talent, Dorel Cordoș, au creat aici, la Bârsana, un adevărat sat mara­mu­­reșean ancestral, voievodal, mărturie pentru timpurile vii­toare a modului în care încă mai arată un astfel de sat: un sat cu biserica în centru, regină; un sat în care familia și școala – ceilalți stâlpi ai societății autentice – își au locul lor binecuvântat. Dacă România va dori și va încerca să revină la normalitate, inspirația poate veni din Maramureș.
Undeva, în cer, în soborul liturgic al Sfinților Apostoli, Sfântul Iosif Mărturisitorul și Gavril de Bârsana surâd fericiți, în ziua de hram a mănăstirii lor de suflet.

Mănăstirea este răs­pun­sul lui Dumnezeu la rugă­ciunile vechilor călugări și ale credincioșilor, care au rezistat prin credință, prin grai, prin tradiție în fața milenarelor vitregii ale istoriei.