Hramul Mănăstirii Pietroasa Borșa

Duminică, 29 august 2021, de praznicul Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Pietroasa Borșa, stareță Maica Stavroforă Ioanichia Timiș, cu ocazia hramului sfântului locaș de închinare, în fruntea unui mare sobor de preoți și diaconi.

Sfânta Liturghie Arhierească
Deși de dimineață a început să cearnă peste Borșa o ploaie mă­runtă, de toamnă, în­soțită de un vânt ușor și rece ce se abătea asupra înălțimilor Pietrosului, munte înalt de 2.303 metri, cel mai înalt din Carpații Orientali, la poalele căruia se găsește Mănăs­tirea Pietroasa, de unde îi vine și numele, ultimul punct spre ascensiunea Pietrosului, unde ajung montaniarzii, pe credincioșii bor­șeni, precum și pe cei de pe Văile Izei și Vieșului, nimic nu i-a împiedicat să vină să se roage la mănăstire împreună cu soborul. Credincioșii borșeni sunt recu­noscuți pentru credincioșia lor. Borșa, care are o suprafață aproape egală cu cea a Bucureștiului, după cum spunea Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, este singura locali­tate din România care are pe teritoriul său cinci mănăstiri și schituri, unul din acestea fiind Pietroasa. Mănăstirea a fost ridi­cată prin jertfelnicia maicii starețe Ioanichia Timiș, cu acordul și împreună cu încă patru surori de sânge ale sale și, bineînțeles, al părinților tru­pești, pe pământul lăsat moștenire.

Mănăstirea, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Bote­zătorul”, se află la 5 km de centrul orașului Borșa și a început să fie ridicată în 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhie­pis­cop Justinian, care a pus și piatra de temelie, la 26 octombrie 2007. Biserica din lemn a mănăs­tirii a fost ridicată între 2007-2013, între timp fiind construită și casa monahală, chiliile maicilor, bu­cătăria și o trapeză. După 2013, a fost construită casa duhovnicului. Acum se înalță o trapeză mare și un arhondaric. Mănăstirea a fost la început schit și a primit statutul de mănăstire în 2013.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Mara­mu­reșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. prof. drd. Adrian Dobreanu, iar la Chinonic au interpretat câte o priceasnă Maria Mihali, ale cărei rădăcini se află în Borșa, și Măriuca Verdeș. Între credincioșii sosiți la mănăstire s-au aflat foarte mulți din cei care au venit în concediul, de la locurile lor de muncă din străinătate. Între ei a fost și prefectul Maramureșului, Vlad Emanuel Duruș.

Cuvântul de învățătură
Preasfințitul Părinte Episcop Ti­mo­tei a fost cel care a rostit cuvântul de învățătură la această Sfântă Liturghie, vorbind la început despre viața Sfântului Ioan Boteză­torul și importanța sa pentru Biserica lui Hristos, fiind cel mai mare Prooroc al Vechiului Testament, cel mai mare om născut din femeie, după cum Însuși Mântuitorul spune, cel care L-a arătat pe Iisus Hristos mulțimii, ca Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii, fiind cel care L-a recunoscut pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu.
„L-a văzut pe Dumnezeu pentru că era liber și datorită faptului că era plin de Duhul Sfânt, a spus Prea­sfințitul Părinte Episcop Timotei. Nimeni care nu-L are pe Duhul Sfânt nu-L poate vedea pe Dumnezeu. Și ne vom pune întrebarea: oare cum putem și noi să ne umplem de Duhul Sfânt? Pentru că să știți că deodată cu botezul nostru, deodată cu afundarea noastră de trei ori în apa cristelniței, noi ne umplem de Duhul Sfânt. Dar putem să-L păstrăm pe Duhul Sfânt? Putem, dar la fel de bine putem să-l pierdem pe Duhul Sfânt. Putem să pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre. Și cum pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre? Atunci când săvârșim răul. Atunci când săvâr­șim păcatul.
De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul își începe predica din activitatea sa misionară spu­nându-le tuturor: Pocăiți-vă, că s-a apropiat ­Îm­pă­răția Cerurilor!
Ce este această pocăință? La ce pocăință ne îndeamnă Sfântul Ioan Botezătorul? La pocăința cu numele, așa cum o fac unii din vremu­rile noastre: mă duc și mă po­căiesc? Mă pocăiesc doar ca să am numele de pocăit? Nu! Po­căința este altceva. Să știți că po­căința nu este doar mărturisirea păcatelor noastre, pentru că, de multe ori, se face confuzia între taina mărturisirii și taina pocăinței, spunându-se că taina mărturisirii este totuna cu taina pocăinței.
Taina mărturisirii face parte din taina pocăinței, dar nu este același lucru, pentru că pocăința este un proces care începe din momentul în care ne naștem din mamele noastre și trebuie să se termine oda­tă cu plecarea noastră la Domnul”.