Hramul Mănăstirii Habra

Sfânta Liturghie Arhierească

La sosire, Preasfințitul Părinte Epis­cop Iustin a fost întâmpinat cu pâine și sare, semn al ospitalității, și cu un mare coș de flori, de maica stareță stavrofora Justiniana Calini, de primarul comunei Groși, Florin Boltea, de maici de la mănăstire și de tineri din localitate, îmbrăcați în frumoase costume populare locale.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a slujit în fruntea unui sobor de peste 25 de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar; Pr. Dr. Vasile Augustin, vicar eparhial; Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu şi artă sacră; Pr. Fabian Coroian, protopopul de Baia Mare; Pr. Ioan Coltan, fost paroh în Groşi, ctitorul mănăstirii; Pr. Drd. Claudiu Pop, paroh în Groşi; Pr. Viorel Spătar, slujitor la Mănăstirea Habra; Pr. Dr. Bogdan Gavra, din Baia Mare; Pr. Bogdan Ciocotişan, paroh în Dum­brăviţa; Pr. Dan Achim, preot la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi; Pr. Vasile Marc, paroh în Chechiş; Pr. Petre Coste, paroh în Cărbunar, preoți din parohii din Protopopiatul Baia Mare și din alte protopopiate, diaconi.
Un număr mare de credincioși a participat la Sfânta Liturghie și s-a rugat împreună cu soborul, între ei aflându-se primarul Cătălin Cherecheș al Băii Mari, Viorel Deghid, fost prefect de Maramureș, oameni de cultură și artiști.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Coral Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramu­reșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă au mai cântat solista Gabriela Ardusătan din Groși, și Corul bisericii din Chechiș, dirijat de Vasile Moje.
A fost o zi frumoasă, cu soare mult și temperaturi de peste 20 de grade C, care au dat sărbătorii parcă mai multă lumină.
 

Cuvântul de învățătură
 

Un frumos și cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin despre istoria vechii Mănăstiri Habra, existentă pe la anii 1600, despre prima unire a românilor într-o singură ţară, la 1600, sub Mihai Viteazul, despre Centenarul Marii Uniri din 1918, pe care îl sărbătorim anul acesta, dar a vorbit pe larg şi despre Evanghelia zilei.

„Ne-am întâlnit din nou aici, la această vatră monahală istorică, ce are cel puţin 600 de ani vechime, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Desigur că este menţionată istoric la 1600, dar ea a fost o vatră monahală soră cu Mănăstirea Peri, care exista la 1391. Au fost câteva vetre monahale străvechi, care au peste 600 de ani de existenţă şi acest loc are o asemenea străveche istorie. De aceea, Dumnezeu a rânduit să renască, iar anul acesta are o simbolistică deosebită, deoarece sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, dar locul acesta este renu­mit prin faptul că stareţul acestei mănăstiri, pe nume Efrem, a sprijinit Unirea realizată de Mihai Viteazul, la 1600, pentru câteva luni, şi de aceea a şi dispărut mănăstirea, tocmai pentru că sprijinea ideea unirii românilor într-o singură ţară. Avem aici şi bustul ce reprezintă capul lui Mihai Viteazul, care a fost tăiat tocmai pentru că a îndrăznit să gândească Unirea, când mai marii lumii nu gândeau şi nici nu-şi închipuiau că ar putea realiza unirea tuturor românilor într-o singură ţară. Cât de puternici am fi fost şi ce istorie am fi avut dacă am fi rămas de la Unirea lui Mihai Viteazul împreună”, a conchis în final Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Ideea reînfiinţării Mănăstirii Habra a aparţinut preotului Ioan Coltan, paroh în Groşii Băii, care, în 1990, împreună cu alţi preoţi din zonă şi cu credin­cioşii lor, sub impulsul muzeografului Viorica Ursu, care îşi doarme somnul de veci în perimetrul mănăstirii, au reluat pelerinajul de Sfintele Paşti la locul unde a fost Mănăstirea Habra. Lucrările de construcţie au început în 1992 şi au fost încredinţate preotului Ioan Coltan.
Piatra de temelie a fost sfinţită de Preasfinţitul Părinte Iustin în 25 august 1996, după ce, la 16 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiin­ţarea Mănăs­tirii. Este vieţuită din 1997.

Mănăstirea Habra

Mănăstirea Habra, „din vechime a fost zidită” între hotarele satelor Groşi (Tokeş) şi Ocoliş (Fekete) -acum peste hotarul satului Groşi numită Habru - pentru ca ,,în pace soboru” de călugări şi preoţi, „în slujba lui Dumnezeu, să se roage pururi sfinţilor pentru rânduirea ţării noastre”.
Existenţa mănăstirii mai este atestată şi de toponimele ,,Dealul Călugărului” şi ,,Galilei”. Cât de ,,din vechime” a fost mănăstirea s-a presupus doar: din jurul anului 1400, poate după 1405 sau după 1424.
Atunci, Dragoşeştii „au construit şi înzestrat, printre alte numeroase locuri de închinare, şi mănăstirea Habra de lângă Baia Mare”. Prima informaţie despre mănăstire datează abia de la sfârşitul secolului al XVI-lea. În 1597 este amintită ca reşedinţă a Stareţului-Episcop
Efrem, unul dintre apropiaţii lui Mihai Viteazul, semnatar al documentelor Sinodului de la Iaşi din 2 iulie 1600, şi în 1608 Episcop de Huşi, apoi de Rădăuţi. Stareţul Efrem şi călugări au sprijinit acţiunile lui Mihai Viteazul în această parte de ţară. Se pare că, tocmai pentru sprijinul pe care l-a acordat politicii lui Mihai Viteazul, mănăstirea a fost nimicită, în temeiul hotărârilor Dietei de la Letzfalu din octombrie 1600, care prevedeau ca ,,toţi călugării să fie proscrişi din toată ţara (…) fiindcă stricăciunea şi pericolul nostru de acum au venit din cele două ţări române…”. După moartea voievodului muntean, în contextul persecuţiilor la adresa românilor din Transilvania, printre ierarhii Bisericii româneşti alungaţi se aflau: Ioan de Prislop - Mitropolitul de la Alba Iulia, Petronie de la Muncaci şi Efrem de la Habra, silit şi acesta sa plece în pribegie. În primii ani ai secolului al XVII-lea mănăstirea şi bunurile ei au fost ocupate abuziv de nobilul sătmărean Pavel Kokinieschi, din Vetiş. Acesta „a dărâmat casele din ea, a alungat călugării şi preoţii ei, şi stăpâneşte toate folosinţele ei ca pe ale lui. A pus să se care împrejmuirea din care şi-a făcut casă. Şi clopotul scoţându-l de acolo a pus să-l ducă în satul său Vetiş”.

Într-o scrisoare din 1604 adresată protectorului său, nobilul român Toma Kendi, Serghie, fost stareţ al Tisma­nei, ridicat de Mihai Viteazul la rangul de Episcop al Muncaciului și Maramureșului, se plângea de această nedreptate făcută mănăstirii Habra.
Încălcarea privilegiilor mănăstirii a stârnit reacţia preoţilor şi nobililor români din ţinutul Baia Mare, Chioar şi Sătmar care, în 15 septembrie 1614, au adresat o scrisoare-memoriu  lui Francisc Daroczy, consilier al Camerei imperiale din Caşovia, prin care solicitau repararea nedreptăţii. Se pare că, după samavolnicia
săvârşită de Kokinieschi, mănăstirea şi-a încetat activitatea, memoriul chiar informându-l pe Daroczy că mănăstirea „s-a pustiit de tot, aşa că de opt ani n-o mai locuieşte nimeni”.

În anul 1990, Preotul Ioan Coltan, împreună cu alţi preoţi din zonă, cu credincioşii şi cu impulsul dat de doamna Viorica Ursu, au reluat pelerinajul la locul unde a fost mănăstirea.
Lucrările de construcţie a mănăstirii au început în anul 1992 şi au fost încredinţate preotului paroh din Groşi, Ioan Coltan. La 25 august 1996 a fost sfinţită piatra de temelie, de către Preasfinţitul Justin Sigheteanul, arhie­reu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, la biserica cu hramul „Învierea Domnului”. La 16 februarie 1996, la cererea Epis­copiei Maramu­reşului şi Sătmarului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înfiinţarea Mănăstirii Habra, cu hramul „Învierea Domnului”.
În toamna anului 1997, a venit un grup de maici de la Mănăstirea Timi­şeni, în frunte cu maica Justiniana Calini, care a devenit stareţa mănăs­tirii.

Biserica mănăstirii este de zid, are arhitectura bolniţei de la Mănăstirea Cozia, este ridicată, acoperită cu tablă de cupru, are un demisol unde se slujeşte, iar biserica mare urmează a fi pictată şi pus mobilierul. Proiectul ansamblului monahal aparţine arhitectei Laura Zaharia.
Odată cu ridicarea bisericii s-a construit şi Stăreţia mănăstirii, o casă monumentală, în stil brâncovenesc, cu trei nivele şi care are un Paraclis cu hramul ,,Sfântul Iosif Mărturisitorul”, pictat în tehnica fresco. În anul 1999, mănăstirea a mai primit un hram, cel al Sfinţilor Arhangheli, în memoria lui Mihai Viteazul, la 400 de ani de la intrarea victorioasă în Alba Iulia a Domnitorului Ţării Româneşti şi a trecerii lui pe la această mănăstire, dar şi datorită faptului că această mănăstire a fost contemporană cu cea de la Peri, care avea acelaşi hram.

La intrare în incinta mănăstirii s-a construit o Poartă de acces cu turn clopotniţă. Maicile de la această mănăstire, ajutate de deţinuţii de la Penitenciarul din Baia Mare, au depus eforturi mari pentru a consolida cu ziduri de susţinere dealul din jur.
La fiecare Sfântă Liturghie se face pomenirea Episcopului Serghie al Maramureşului, Efrem de la Habra şi a familiei voievodului Mihai Viteazul. Există şi o sculptură în bronz a lui Mihai Viteazul, lucrată de sculptorul Ioan Marchiş. Mănăstirea dispune de
o bibliotecă cu 500 de cărţi, între care şi câteva exemplare de cărţi vechi.
Este mănăstire de maici, sunt 5 vieţuitoare, stareţă fiind Stavrofora Iustiniana Calini.