„Gheorghe Asachi – un spirit novator al vremurilor sale, fondator de școală și instituții de artă și cultură”

Cartea-album „GHEORGHE ASACHI UN SPIRIT ENCICLOPEDIC”, editor prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, prorector, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași constituie un omagiu adus marii personalități enciclopedice care a fost cărturarul Gheorghe Asachi, la împlinirea a 210 ani de la înființarea  „clasului de inginerie și hotărnicie” , ca formă a învățământului tehnic, la Iași.

În Cuvântul înainte al cărții de față, d-nul prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, menționează că: „...acest volum se dorește a fi o culegere de personalități ale lui Asachi, de la demnitarul public la creatorul de școală, de la arhitectul Asachi la antreprenor, de la omul de cultură la publicist”.

Totodată, este invocată autoritatea științifică a lui George Călinescu, care afirmă că „este posibil ca personalitatea complexă a lui Asachi să fie rodul momentului spiritual pe care a fost sortit să îl trăiască, tranziția de la gândirea iluministă la ideologia revoluționară și de la epigonismul neoclasic la romantism”.

Rigoarea academică și tehnică a domnului prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin ne asigură certitudinea că volumul de față pune în valoare pe deplin caracterul enciclopedic al cărturarului Asachi, cel care spunea despre sine că a fost „de puțini cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit”.

În acest sens, încă din prefață, editorul cărții subliniază cele două mize principale ale lucrării: „Prima este aceea de a prezenta multiplele valențe personale ale lui Asachi, iar a doua este de a arăta cum aceste aptitudini diverse au condus la apariția atâtor instituții de cultură”.

Spiritul novator al cărturarului Asachi, de multe ori „înaintea sau împotriva vremurilor în care a trăit”,  apărut „într-o Moldovă fără școli înalte, fără lăcașuri de educație și cultură și-a asumat misiunea istorică să întemeieze instituții laice, să schimbe, la rândul său, destinul culturii moldave”.

Garabet Ibrăileanu, amintit în lucrare, se referă la personalitatea lui Asachi descriindu-l „ca o colecție de tendințe contradictorii... e un novator exagerat, apoi de aiurea se poate vedea că el ... are timidități... contrazicându-se asupra aceluiași lucru... în anii care au urmat... a devenit un om foarte învățat. Trecuse prin școli serioase, nu era autodidact, ca majoritatea contemporanilor săi”.

Elaborată și structurată pe parcursul a nouă capitole, cartea pune în evidență și subliniază în fiecare dintre acestea o anumită latură a activității sau personalității lui Asachi.

Le voi enumera denumirile generice așa cum sunt prezentate, fiecare aducând date și informații specifice domeniului și un aparat bibliografic impresionant:  Asachi – Biografie; Asachi – Fondator de școală/ Instituții de Cultură; Asachi – Poet, Prozator, Dramaturg; Asachi – Autor de Manuale de Matematică și Inginer Hotarnic;  Asachi – Antreprenor; Asachi – Artist plastic; Asachi – publicist;  Asachi – Întemeietor al arhivelor Naționale; Asachi – Arhitect; Asachi – Autor de jurnale.

Cu titlul GHEORGHE ASACHI – SCURTĂ SCHIȚĂ BIOGRAFICĂ –domnul conf. univ. dr. Gabriel Asandului, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, dezvoltă o „scurtă schiță” biografică, densă de date istorice, pe baza unei bibliografii din varii domenii: istorie, literatură, scrieri religioase. Un spațiu deosebit se acordă mitropolitului Veniamin Costache și rolului pe care l-a avut în stabilirea Familiei Asachi la Iași. Se prezintă apoi periplul lui Asachi în anii de formare intelectuală în Polonia la Lemberg și cunoștințele iluministe, enciclopedice  ale cărturarului moldovean. De asemenea, se vorbește despre dobândirea cunoștințelor de logică matematică, istorie naturală, fizică, metafizică, etică, arhitectură la Facultatea de Filosofie. Tot aici, la Lemberg, îl cunoaște pe Ion Budai-Deleanu, patriot român din Transilvania, stăruind mai târziu pentru achiziționarea de către statul român, în 1868, a manuscriselor autorului Țiganiadei.

A profitat din plin de efervescența culturală din capitala Galiției, dar și de la Viena, studiind matematica. A aprofundat studiul picturii în Italia, în atelierul lui Antonio Canova și în muzeele și colecțiile de artă, luând contact prin studii de istorie și arheologie cu vestigiile Romei și trecutul Vechii Dacii. După patru ani petrecuți în Italia, revine în Moldova cu dorința de a pune în slujba țării sale cunoștințele asimilate dar,  constată cu amărăciune că este „un străin în patria sa” . Cunoscător a mai multor limbi străine – rusă, germană, franceză, engleză, polonă - este numit consilier  (referendar) în Departamentul Afacerilor Externe. Este oportunitatea de a impune limba română în învățământul din Moldova, precum și de înființare a unei instituții de învățământ ingineresc ce înscrie acest demers în tendințele progresiste ale vremii. În aceeași măsură promotor al teatrului românesc va înființa un Conservator filarmonic-dramatic, cărturarul se remarcă prin eforturi de susținere a culturii naționale și a reprezentanților ei. Evenimente istorice internaționale, locale, cât și politice îl instituie pe Asachi la inițiativa unor hotărâri majore pentru Moldova, prin organizarea instrucțiunii publice (în cuprinsul Regulamentului Organic), înființarea de școli mixte fete-băieți, recunoașterea limbii române ca limbă oficială a Statului, a Bisericii Ortodoxe și a Justiției, a Academiei Mihăilene la 16 iunie 1835,  susținând necesitatea înființării în principate a Arhivelor Naționale.

Conf. univ. dr. Mihai Dorin, , Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”,   în capitolul FONDATOR DE ȘCOALĂ/  INSTITUȚII DE CULTURĂ, cu titlul GHEORGHE ASACHI. OMUL, CTITORUL DE PROIECTE ȘI VREMURILE,  subliniază și ilustrează direcția iluministă de tip central-european. „Cărturarul și-a urmat drumul cu o tenacitate remarcabilă, inspirat de ideea că prin cultură putem izbândi, că rostul nostru în Europa națiunilor nu este să ne măsurăm cu cei mari ci să șlefuim ce ne-au dăruit înaintașii: un nume și o filosofie de viață întemeiată pe dreapta cumpănire și nu pe avânturi necugetate.” Asachi a optat pentru reforme culturale, în detrimentul ideilor politice care au dus la valul revoluționar de la 1848.

Idealismul pedagogic, ca idee a renașterii naționale, a avut ecouri în Moldova și a debutat prin intermediul lui Asachi și a lui Gheorghe Lazăr în Țara Românească, în detrimentul și opoziția Academiei grecești ca far tutelar și științific. Asachi este denumit pe drept cuvânt ctitorul Presei Românești, iar publicația Albina Românească devine „un ferment de dezvoltare culturală și mai puțin o tribună politică”. La fel ca Eliade Rădulescu, editorul Curierului Românesc de la București, Asachi considera presa ca un instrument cultural important „pentru toate națiunile cultivate din lume”.

Se adaugă la toate aceste izbânzi prima reprezentare teatrală în limba română cu pastorala Mirtil și Hloe și spectacolul Serbarea păstorilor moldoveni.

Revoluția de la 1848 constituie pentru Asachi o piatră de hotar, determinându-l să se resemneze și să demisioneze din ultima funcție publică de Referendar al Școalelor.

În capitolul GHEORGHE ASACHI POET PROZATOR DRAMATURG, cu titlul ÎN AVANGARDA LITERATURII, ÎN ARIEGARDA EPOCII,  prof. univ. dr. Bogdan Grețu, într-o amplă analiză stilistică, specifică criticului literar, punctează repere din viața și activitatea de scriitor a lui Asachi. Controversat de contemporani, uitat de urmași, „temperament clasic credincios unor valori iluministe, refractar față de spiritul și ideile romantice care se dovedesc tot mai ofensive, Asachi își resimte marginalizarea. Consideră Poezia ca datorie patriotică. Criticul Bogdan Crețu, concluzionează că „deocamdată, el scrie pentru a emancipa limba”. Marin Sorescu, într-un articol publicat în Revista de istorie și teorie literară din 1986, spune că, „și-a asumat poezia ca pe-o datorie patriotică.... Asachi nu e poet din vocație ci de nevoie,  și este formulat memorabil acest rol întemeitor: „Născut să fie precursor”...

Se subliniază că „Meritele poetice ale lui Gheorghe Asachi nu trebuie exagerate. Dar nici anulate ori minimalizate”. Mai reținem că piesele de teatru sunt mai degrabă nuvele didactice și că meritele de inițiator sunt mai mari decât cele de dramaturg sau prozator. Rostul teatrului constă în corijarea moravurilor (Ca mai târziu și la V. Alecsandri). Un alt merit al lui Asachi îl constituie scrierile de călătorie pe care le publică sub anonimat începând cu anul 1830 - Extract din jurnalul unui călător moldovean. El consideră călătoria ca o metodă de cunoaștere, de emancipare. Demne de a fi reținute sunt cuvintele: „Mai pline de emoție sunt scrierile care consemnează primele călătorii la Roma între anii 1807-1812. Și acolo călătorește tot «un moldovan». Numai că de data asta el are conștiința că se îndreaptă către obârșiile neamului său, de unde derază ființa și numele românilor”. Subscriu întru totul la concluziile domnului profesor Bogdan Crețu: „Gheorghe Asachi este, în literatura romînă, un om al începuturilor de drum”, a imprimat rigoare poeziei, aducând modele prozodice neîncercate de nimeni înaintea lui, a ctitorit reviste de cultură, a construit primele forme ale sistemului public de învățământ în limba română. Oponent al revoluției de la 1848 și al Unirii din 1859 a fost marginalizat și acoperit de uitare. Îl readuc în actualitate sinteze ale unor importanți critici literari - Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir – în continuarea lui Lovinescu și Călinescu.

Despre GHEORGHE ASACHI –  AUTOR DE MANUALE DE MATEMATICĂ ȘI INGINER HOTARNIC, sub titlul MATEMATICA POVESTITA DE ASACHI,  prof. univ. dr. ing. mat. Daniel Condurache și prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin aduc în prim plan manualele (lui Asachi) pentru cursurile la Școala sa de Inginerie Hotarnică, structurate în trei părți: Aritmetică, Algebră și Geometrie plană și în spațiu. Principala provocare a lui Asachi a fost aceea de a găsi resurse lingvistice ale limbii române pentru a face posibilă transmiterea de cunoștințe matematice. Formule de calcul, desene explicative, exerciții și fragmente din manuscrise, table de materii dau măsura exigențelor științifice în domeniu, similare cu școli de referință din Europa.

În capitolul GHEORGHE ASACHI  - ANTREPRENOR, prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, în studiul intitulat FABRICA DE HARTIE A LUI ASACHI, ne relatează despre „preocupări mai lumești...pe terenul cam alunecos al afacerilor” .

În conformitate cu progresul și procesul intens de culturalizare, dezvoltarea instituțiilor statului și a administrației, consumul de hârtie devine o problemă. Pentru ca aceasta să fie produsă în Moldova, Asachi are rolul decizional, astfel că prima fabrică de hârtie este înființată în 1841 de către acesta, pe moșia sa de la Petrodava. D-nul prorector Nicolae Seghedin se apleacă cu acribie asupra etapelor evoluției acestei fabrici și funcționării ei timp de 26 de ani, cu documente, imagini foto tipărite în propria tipografie, reliefând spiritul creator și vizionar al cărturarului.